2,465 matches
-
în ochi dorința de a cere Un minut în plus ca să mai stau - Tu femeie, veșnica mea avere A mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor zâmbind frumos Și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, Ce-mi răscolește sângele, m-avântă. Cerșești din ochi o oră de iubire - Banală contopire de trupuri asudate Și cauți în mine o vagă prelungire Pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - Amor pierdut
ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352858_a_354187]
-
de teama căderii în ispita morții. N-are nici o legătură cu faptul că soția m-a părăsit și nu-mi pot vedea copiii. Cred că ceva, cineva mă poate scoate din aromeala aceea prelungită, când cad în gol și aud duioasa baladă a bunicii ca o chemare în vraja unei flori ce-și răspândește polenul ucigaș. Trăiesc frânturile irealității, când lucrurile sunt mai simple decât ochiurile unui ciorap împletit. Mă așez la o masă împărătească, unde fructele satului impun sacrificiul. Toate
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
iubirea. Chipul ei senin și surâzător îmi strecura în sufletu-mi cald de copil aroma florilor de tei, în amărăciunea greșelilor de-o clipă. Privirea-i înecată în lumină îmi dădea aripi să zbor spre tărâmul viselor neîntinate; vocea ei duioasă și mâna sa catifelată îmi alinau durerile, când petala clipelor îmi era frântă de furioasa amăgire. Surâsu-i de albe și tainice mărgăritare îmi lăsa eternitatea, liniștea dimineților de primăvară, seninul cerului. Ochii ei blânzi, spălați de roua iertării îmi descifrau
MAMA-I SUPREM SACRIFICIU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354299_a_355628]
-
cea moștenită și bunul simț - presupuse că stă la baza unor astfel de “conversații”! Expresiile “ieșeau” ca turnate din mecanica unei “oralități” pe care o stăpânește după ani, probabil, de exercițiu mental și punerea lui pe acordul inteligibil, simplu și “duios” al limbii pe care o stăpânea. Cu un mic și abia sesizabil “tremolo”, pe care și-l impunea obligatoriu, între două respirații, când precipitate, când domoale. “Când am venit printre ei, se uitau cumva cu teamă, reprezentam o lume pe
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
petite plante s'est envolée dans le ciel au dessus de mă terre natale courent leș enfants au dessus au dessus de la terre ferme Ioan LILA (varianta) visăm, bătea vîntul sufla dinspre nord și eu te visăm erai un vis duios atît de frumoasă în visul meu - înger cum te pot uita iubita mea dragostea dulce a mea dar te-ai risipit și mi-e greu și mi-e dor să te visez, iubita mea mereu, mereu cînd bate vîntul și
CALEDONIÉ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354429_a_355758]
-
cer spânzurată privighetoarea spintecă singură cerul și zarea dealul și valea alunecă lin prin memorie amintindu-ne de copilăria în plină glorie în pădure concertul nu s-a terminat orchestra se-aude pe scena din deal și naiul, și cornul, duiosul caval, s-au unit într-o orgă de magice sunete sub arama de clopote, trăsnete, tunete, flautul se-aude încet, vioara solistă ne devoră enesciene armonii ale înserării miroase-a tei și-a aglice sălbatice nuntire de păsări de gâze
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > POEM DUIOS Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1341 din 02 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Și ai venit, iubirea mea frumoasă în zorii unui vis ce l-am avut când nu știam ce însemna „acasă”... La ușa-mi de hârtie
POEM DUIOS de AURA POPA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353816_a_355145]
-
au crescut aripe și am zburat spre ceru-ți... Încă zbor și-mi bucur anotimpul de-ntâmplare, iubirea mea cu raiul despletit în zâmbet și-n privire cu mult soare și-aș vrea ca să rămâi la nesfârșit... Referință Bibliografică: Poem duios / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1341, Anul IV, 02 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
POEM DUIOS de AURA POPA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353816_a_355145]
-
vizitate : Veneția, Palermo și Napoli și în timpul misiunilor diplomatice din 1859 și 1861. Sentimentele și impresiile de călătorie și le-a exprimat în opere literare scrise atât în versuri : « Marea Mediterană », « Cântec sicilian », « Pe coastele Calabriei », » Palatul Loredano », « La Veneția mult duioasă », cât și în proză : « Buchetiera de la Florența », « Muntele de Foc « , « Jurnal de călătorie în Italia. » În viziunea poetului Marea Mediterană este vastă și triumfală “Întindere -albăstrie”, “Ești vastă, triumfală”, prețioasă “Nemărginit safir”, atrăgătoare “ca visul început”, măreață “Te miști măreț la
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
de amor, în atmosfera plină de « farmec viu, aprins, îmbătător. » Unul din ei se îndrăgostește de un înger alb, cu fruntea încoronată de flori albe de crin aduse din Milan, care se arăta la balcon. Își exprimă dorul în viers duios de mandolină. Cântecul lui ajunge până în sălile palatului de unde reginele impresionate ies la balcoane și își lasă bijuteriile să cadă în gondola lui. Deodată pe el cad florile de crin ale iubitei. Iubirea i se împlinește și foarte fericit a
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
norul cel alb. Cu toate că erau încă norii întunecați pe cer, uitându-se atentă îl văzu. Era ca o pată micuță și albă, în spatele unuia din norii întunecați. Și privindu-l, avu impresia că o mângâie cineva și auzi o șoaptă duioasă la ureche: „O să fie bine draga mea Prințesa! Domnul o să ne scape de necazul acesta cu Capetele de Pisică”. Se uită în jurul ei și lângă ea se apropiase în liniște, fără să vadă, unul din balaurii-înger. Prima oară se sperie
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
nunta Împărătesei. Păsărelelor! Unde-i muzica voastră frumoasă? Și voi, îngerii Mei Dragi, cântați și voi! Dați-i drumul, să ne veselim, să ne bucurăm pentru prima Împărateasă a Țării Lalelelor. Păsărelele și îngerii se apucară să cânte atât de duios și toată lumea jucă hora și se veseli o săptămână lângă Împărăteasa Țării Lalelelor și soțul ei, în frunte cu Domnul și cu îngerii Săi. După o săptămână le sfârâiau nuntașilor călcâiele și toate încheieturile de oboseală, dar nunta fusese o
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
mele gânduri S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-a venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
N-AI FI TU.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă n-ai fi tu, nimicul mi-ar zâmbi, N-ar fi nici inima, că s-ar zbârci, Căci după atâta duioasă zâmbire, S-ar chirci lângă icoana-ți s’admire.. Dacă n-ai fi tu, nimic n-ar exista, N-aș fi nici eu, nici școala mea, Ar fi doar boală...ar fi o menire, Orice ar fi, să-ți știu
DACĂ N-AI FI TU.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353964_a_355293]
-
cu-n surâs, mă-nvelești cu o rază Și privirea-ți din nou viața mea luminează! Te privesc...vreau să iau talisman chipul tău Când vei fi prea departe să m-ajute la greu... Vocea ta mă mângâie, îmi șoptește duios Că va fi încă-o zi de senin și frumos! Te caut...iubire! Te caut printre stele în noapte, Prin umbre ascunse și șoapte... Te caut în cuvinte tăcute, În doruri ce plâng neștiute, În zorii mustind de lumină Și
POEMELE IUBIRII 11 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353991_a_355320]
-
și șoapte... Te caut în cuvinte tăcute, În doruri ce plâng neștiute, În zorii mustind de lumină Și-n gânduri ce-n taină-or să vină... Te caut în frântura de zbor, În soarele-ascuns după nor, În vântul cântându-mi duios, În tot ce e bun și frumos... Te caut pe celeste cărări, În muzică, vers și cântări, În sufletul blând și curat Iubire te caut...neîncetat! Referință Bibliografică: poemele iubirii 11 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1570
POEMELE IUBIRII 11 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353991_a_355320]
-
DE MAI Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Dragoste de mai Zâmbește soarele în bob de rouă Și-un curcubeu se leagănă voios. Pe florile înmiresmate Se odihnește zborul cel duios. Zâmbesti și tu și-n ochii-ți verzi Ce oglindesc natura zgomotoasă Poți chiar și liniștea să-ți pierzi. Te scalzi în viața lor voioasă! E-o primăvară plină de mister Pe câmpuri, în livezi și prin păduri. Mă-mpodobesc
DRAGOSTE DE MAI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354079_a_355408]
-
suspină în timp ce lacrimi uriașe luminară obrazul străveziu. - Sânziana, nu-l atinge, săriră celelalte femei. - E copilul meu! - Dar e și al Lui! Te va pedepsi! Cea căreia i se spunea Sânziana, îl înfășură cu șalul ei verde și îi șopti duios: - Trebuie să scăpăm de brățară, până nu e prea târziu. Cu țipete prelungi, celelalte femei se transformară în umbre și dispărură, lăsându-i singuri în mijlocul pădurii. Ionuț nu putea scoate nici un sunet. Mama lui, aceea era mama lui! O zână
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Am așteptat ca macii să-nflorească Căci am crezut c-am să-nfloresc și eu, Dar s-a lăsat tăcerea îngerească Și mi-a vorbit în șoaptă Dumnezeu. De primul vis, de prima sărutare, Cu glasul mamei mi-a vorbit duios, Mi-a povestit de lacrima ce doare Și de suspinul omului frumos. De gândul care sta să încolțească, De zbuciumul ce îl simțeam venind, El a trimis cocorii să-mi vorbească Și mi-a adus în suflet un colind. De
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
Am așteptat ca macii să-nflorească Căci am crezut c-am să-nfloresc și eu, Dar s-a lăsat tăcerea îngerească Și mi-a vorbit în șoaptă Dumnezeu. De primul vis, de prima sărutare, Cu glasul mamei mi-a vorbit duios, Mi-a povestit de lacrima ce doare Și de suspinul omului frumos. De gândul care sta să încolțească, De zbuciumul ce îl simțeam venind, El a trimis cocorii să-mi vorbească Și mi-a adus în suflet un colind. De
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
Și ne-ngropăm speranța în vatra fără fum. Ne-ntoarcem către ceruri cu fapta asumată, Gustând din mărul verde, otravă înghițim, Când bate orologiul privind oglinda mată, Nu-i vreme să renaștem, nici timp să ne iubim. Ne cântă ciocârlia duioasă simfonie Și-o rugăciune surdă îngână un profet, Dar împărțiți în două, furăm din veșnicie O ultimă suflare din gândul de poet. LACRIMI PENTRU MAI TÂRZIU Când pleci, închide ușa după tine, Să vin, să te petrec, nu aștepta, Singurătatea
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
care a văzut lumina zilei pentru ca să restituie zilei lumină mai târziu, maestrul Benone Sinulescu): „Un colocviu fericit al artelor demonstrează că vocea atât de blândă și caldă a lui Benone Sinulescu se împletește cu naiul atât de aprig și de duios, totodată, al lui Gheorghe Zamfir... Când doi mari artiști se întâlnesc, rodul muncii lor se transpune într-o nouă dimensiune a artei populare. După ce asculți un disc cu Benone Sinulescu și Gheorghe Zamfir, gustul pentru adevărata muzică populară se adâncește
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
veridic sufletul românesc în cântece de-odinioară. „Casă a sufletului meu este cântecul românesc, cu horele-i alegorice, cu doinele, romanțele, melodiile nemuritoare, împovărate de lacrimi, de glas și iubire, de vers și joc, asupra căruia timpul și-a așezat duios amprenta. Iubesc România, cu văile și codrii parfumați, cu ai săi Carpați semeți, răsfirați printre nori, ce servesc drept acoperiș al unei lumi fascinate de poezia neamului, de arta autentică, de piesele vechi si reinterpretate. Vă dăruiesc prin acest spectacol
FUEGO – O LACRIMĂ DE CÂNTEC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352619_a_353948]
-
strecuram printre stejari celești Îngreunat de gânduri și troiene. Zulufi de aur, ochii dulci de bragă, Vise ferite, le aștept din nou, În vremuri prăfuite, fără vlagă Doresc o primăvară cu... ecou. SINGUR Ești aici, ești frumoasă, Ești atât de duioasă... Sunt aici, sunt cu tine, ( Sunt doar singur cu mine ). POVAȚĂ Colorați-vă inimile cu soare, Izbucniți în petale de flori, Ciripiți pe alei sclipitoare, Faceți duș în savantele ploi... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) ( vol. " Rug de stele
MARTIE FIERBINTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352669_a_353998]
-
care aprig l-a rănit! Am văzut un înger care se ruga Cu patos, la lăsarea serii... Privind spre ceru'-nalt, se închina, Oblăduit în mantia durerii ! Am văzut un înger ce se odihnea, Pe banca amintirilor pierdute, Se uita duios și parcă mă chema Să-i vindec rana aripilor frînte! Referință Bibliografică: Am văzut un înger / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1169, Anul IV, 14 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate
AM VĂZUT UN ÎNGER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353634_a_354963]