2,734 matches
-
de influență bizantină a mânăstirilor din Nordul Moldovei și a celor din Muntenia. Criticul o consideră "o chestiune de viață și de moarte pentru pictura religioasă din România", dar și pentru majoritatea țărilor balcanice. Acest program presupune și revificarea artei ecleziastice, "vechiul hieratism decorativ" al Bisericii Orientale Răsăritene, pentru a inspira "extaze și vise noi care cresc din sufletele actuale", extazele fiind generate de o pietate mai mult poetică decât religioasă, cum concede criticul. Visul și extazul indică aici nu doar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
medieval, după cum este ilustrat de Rabelais în Gargantua și Pantagruel, referindu-se la "o a doua lume și o a doua viață în afara celei oficiale". Astfel, Bahtin discută opoziția dintre lumea oficială și serioasă a "formelor culturale și a ceremoniilor ecleziastice, feudale și politice" și manifestările carnavalești neoficiale, extra-ecleziastice și extra-politice, la care luau parte pentru un anumit interval de timp toți oamenii din epoca medievală 211. Potrivit lui Bahtin, carnavalul medieval nu era nici artă adevărată, nici viață adevărată, aparținând de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mai mult de un mileniu a fost considerat ca un an nou. Tradițiile populare românești Își găsesc originile În multe practici precreștine care au fosr adoptate de creștinism și adaptate. Această cultură populară arhaică s-a dezvoltat sub un control ecleziastic mai puțin rigid decât În Europa centrală sau apuseană, căci Biserica Română, la fel ca bisericile din toate celelalte țări ortodoxe, nu aveau o instituție analoagă Inchiziției. Riturile magice și Întreaga magie țin, Înainte de toate, de tradiție. Actele care nu
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
în 1859, îi propusese reginei Victoria înnobilarea lui Darwin pentru meritele sale științifice. Era o distincție pe care savantul ar fi resimțit-o ca pe o mare onoare. După ce, în noiembrie 1859, a apărut cartea lui despre originea speciilor, consilierii ecleziastici ai reginei, în frunte cu episcopul de Oxford Samuel Wilberforce, s-au opus categoric, ceea ce a dus la respingerea propunerii lui Palmerston. Iar când, în 1864, lui Darwin i-a fost acordată medalia Copley a Societății Regale de Științe din
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Dumnezeu spre lume“, atunci „menținerea lumii va putea fi înțeleasă drept creație (creatio) și evoluție (evolutio) continuă“. Credința în Creație nu poate, prin urmare, să interfereze în nici un fel cu rezultatele cercetării științifice. Pentru Küng, acele verdicte prohibitive ale instituțiilor ecleziastice în probleme științifice, pe care le-a retractat recent Biserica Catolică, sunt tot atâtea consecințe dureroase, tragice ale conceperii Creației și Providenței în termeni împrumutați din lumea experienței, ale unei înțelegeri inadecvate a spiritului credinței religioase în genere. Convingerea lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
instabilă și relativ dezrădăcinată de oameni de cultură, care se vor numi filozofi în secolul al XVIII-lea și intelectuali în secolul XX. Acești oameni de cultură sînt într-un anumit sens urmașii clericilor medievali. Clerul semnifică la origine starea ecleziastică, însă din secolul al XV-lea deja clericul devine un individ instruit, un cărturar, un savant, și cu toate că activează în sînul bisericii, se diferențiază de preot. Ulterior cea mai mare parte a activității culturale va ieși din sfera clerului Bisericii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nici negative, ci doar consecințe ale unui exercițiu obligatoriu de adaptare la un mediu nou. Evident, au existat și zone în care modernitatea a pătruns cu greutate, nuclee de „rezistență” conservatoare tentate, mai curând, să „anatemizeze” spiritul înnoitor. Pe lângă instituția ecleziastică, familia este un astfel de exemplu. Portretul familiei băcăuane, ce urmează să fie redat în rândurile de mai jos, nu este nici pe departe complet. Am fost nevoiți să ne asumăm acest neajuns din cauza firavei baze documentare. Specificul proletar și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și-a asumat un ambițios pariu. Ea și-a propus să afle dacă, după jumătate de secol de ateism impus și de drastică cenzură, mergând până la dispariția imaginilor sacre și totala eliminare din discursul public a oricărei referiri la viața ecleziastică, audiovizualul românesc post-decembrist a știut sau nu să-și recupereze normalitatea, a izbutit sau nu să își asume apartenența noastră la un spațiu cultural european, în teorie majoritar creștin Tema volumului consonează cu puternica ancorare în credință a autoarei. După cum
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
unsprezece ani nu a mai existat nicio altă emisiune care să poată ține pasul cu permanenta schimbare lăuntrică a omului religios, schimbare de natură problematică, și nu catehetică, pe care Titi Dincă o sesiza, fiind un barometru și pentru ierarhia ecleziastică românească. "Am realizat efectiv emisiunea asta din 1993 până în 2003 și am simțit la un moment dat că nu mai merge, în sensul că mă învârt în cerc, că pur și simplu nu mai aveam pe ce să declin. Apoi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
vinovățiile sunt distribuite, iar nuanțele de gri predomină, în dauna albului și negrului. Pe baza materialului documentar accesibil până în prezent nu se poate vorbi de existența unei rupturi între o "Biserică oficială" și o "Biserică a catacombelor". Evident, în interiorul instituției ecleziastice au existat numeroase divergențe, chiar dispute, dar care nu au condus la schisme, la rupturi de corpul Bisericii, spre deosebire de situațiile din alte state foste comuniste. Documentele arată că a existat adesea o strânsă legătură între activitatea acelor categorii clericale considerate
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
care i-au diferențiat. Unii au crezut că este obligatorie adoptarea unei atitudini ferme lipsite de echivoc față de regimul comunist mai ales în ceea ce privește respectarea libertăților religioase, în timp ce alții, evaluând contextul istoric existent, au considerat că este mai bine ca instituția ecleziastică să accepte un modus vivendi cu noua autoritate politică, în schimbul păstrării unor drepturi minimale. Deși din punct de vedere ideologic cele două viziuni erau divergente, în planul relațiilor umane au existat adesea cazuri de colaborare și sprijin în spiritul ideii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
dintre cele mai elocvente moduri de dezorientare și manipulare printr-un produs artistic, care poate ajunge cu multă ușurință la blasfemie și la lezarea demnității creștine. Iată de ce am simțit nevoia să fac publică indignarea mea, în paginile unei publicații ecleziastice: "A curs cerneala jurnaliștilor specialiști în teatrologie, care mai de care "înzestrați de Dumnezeu" în apărarea unei adevărate inepții artistice. Eu înțeleg că publicitatea unei piese de teatru trebuie să se încadreze în tipicul publicității care prevede o ușoară ieșire
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
în Rost, an III, nr 23, ianuarie 2005. Tucă, Marius, "Paște ortodox", în Jurnalul Național, 10-11 aprilie, 1999. Ubea, Traian Călin, "O presă liberă formează oameni liberi", în Adevărul, 6 ianuarie, 1990. Vasile, Cristian, "Considerații privind sursele și temele istoriei ecleziastice postbelice", în Studia Politica. Romanian Political Science Review, VII, 3, 2007. Visarion, Episcopul Tulcii, PS, "Biserica Ortodoxă Română și rezistența ei în lupta contra statului totalitar comunist", în Revista Teologică, nr. 3/2009. Cotidiane Adevărul, 11 ianuarie 1990. Adevărul, 13
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2007, p. 5. 3 PS Visarion, Episcopul Tulcii, "Biserica Ortodoxă Română și rezistența ei în lupta contra statului totalitar comunist", în Revista Teologică, nr. 3/2009, p. 9. 4 Cristian Vasile, "Considerații privind sursele și temele istoriei ecleziastice postbelice", în Studia Politica. Romanian Political Science Review, VII, 3, 2007 (cuprinzând Actele colocviului Biserici și politică în România secolului al XX-lea, 9-10 iunie 2006, Institutul de Cercetări Politice din București), pp. 697-705; apud PS Visarion, op. cit. 5 Apud
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
imediat al reflecției" (1976, p. 320). Din cauza unor constrângeri de natură mitologica și, mai tarziu, teologica, individul nu este liber să reflecteze asupra propriei naturi decât după ce suflul laic al Renașterii și-a făcut simțită puterea: "Scăpat de sub controlul transcendentei ecleziastice și scolastice, omul se descoperă pe șine drept o problemă, sau mai degrabă drept o sarcină. Trebuie să se concentreze asupra propriului sine și să dea un sens propriei existente" (Gusdorf, 1976, p. 323). Abia din acel moment, individul a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dobândesc o semnificație particulară în contextul unor scheme de extracție platoniciana și creștină (iar juxtapunerea celor două scheme nu trebuie să ne surprindă: Friedrich Nietzsche observa, ulterior, că religia creștină este un platonism pentru mase, o filosofie deghizata în haine ecleziastice). Staulul este locul nașterii lui Christos, biserica trupul spiritual al său, moară o metaforă a judecății de apoi (vizând separarea dintre bine și rău), iar peșteră un simbol platonician al pământului că sălaș al izolării, al cărui întuneric îi împiedică
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
protestantismul ar fi stat la originea, pe de o parte, "unui nihilism științific, distructiv" și, pe de alta, unui "pietism (misticism) neștiințific, separatist". Sarcina catolicismului este să combată ambele tendințe, mai ales pe prima, reintroducând conceptul de autoritate în sens ecleziastic, politic și științific, împotriva oricărei îndoieli sau protest, vechi sau noi"35. Nihilismul este identificat aici cu dezagregarea "adevărurilor sacre", așadar cu distrugerea normelor și regulilor tradiționale care funcționau ca principii ale coeziunii sociale. Originea unui astfel de nihilism este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
era mai bine să se recurgă la izvoare externe Ordinului, neafectate de prejudecăți subiective sau chiar de implicarea anumitor persoane din Ordin. Acest lucru este valabil doar parțial, deoarece chiar și martorii non-franciscani au idei preconcepute, prejudecăți legate de cultura ecleziastică sau monastică, în care cei mai mulți dintre ei s-au format, și, prin urmare, au adesea tendința să vadă noua realitate pe care o au în față din punctul lor de vedere. De exemplu, este ușor ca martorii non-franciscani să-i
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a episcopului Toma din Split, care prezintă cu o deosebită claritate stilul predicării Sfântului Francisc, stil caracterizat prin ars concionandi, specific mai degrabă oratoriei politice ținută în limba poporului, și nu prin ars praedicandi, adică oratoria ce urmează normele predicării ecleziastice culte, în limba latină (FF 2252). De asemenea, avem însemnările lui Iacob din Vitry, care, în scrisoarea sa din Genova din anul 1216 (FF 2200-2209), surprinde cu exactitate stilul de viață al fraților minori, acum mult mai numeroși decât micul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din urmă, după cum s-a spus deja, majoritatea mărturiilor prezintă viața franciscanilor ca pe cea apostolică și ca pe cea a bisericii primare, contrar modelului evanghelic al lui Francisc. Se poate spune că aceste izvoare, în special cele monastice și ecleziastice, surprind noutatea franciscană ca instituție și ca implicare în misiunea și activitatea de predicare, dar nu ca spiritualitate. Ele exprimă mai degrabă preocuparea lor pentru lipsa de reguli ce caracterizează noua realitate, cum ar fi absența anului de noviciat, după cum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
bunăvoința credincioșilor; simplitatea și puritatea împreună cu bucuria explozivă a dragostei fraterne, adică faptul de a sta împreună împărțind mâncarea, îmbrăcămintea și adăposturile sărace într-un mod absolut egal, chiar dacă frații proveneau din medii atât de diferite: bogați, săraci, nobili, laici, ecleziastici, cavaleri, persoane culte sau fără pregătire. Ceea ce unește totul și pe toți este Regula «așa cum fusese scrisă de Sfântul Francisc prin inspirația Duhului Sfânt» (nr. 86: FF 2511). Există o raportare continuă a fraților la Sfântul Francisc, chiar dacă nu l-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
reprezintă capitolul dedicat Ordinului Fraților Minori, în care putem să citim liniile, chiar dacă nu mereu foarte clare, unei istorii proprii, chiar a unei perioade dintre cele mai dificile și confuze. De asemenea, reprezintă un interes deosebit, pentru istoria religioasă și ecleziastică a secolului al XIII-lea, însemnările sale cu privire la mișcările populare și religioase ale epocii, despre care Salimbene scrie în calitate de martor. Informații mai ample pot fi găsite în Introducerea acestei secțiuni. Versiunea noastră a fost realizată pe textul lui SALIMBENE DE
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
i-a spus atunci: Ceea ce s-a amânat, nu a fost refuzat pentru totdeauna. Dedică-te studierii înțelepciunii, fiul meu, și înveselește-mi inima, pentru ca tu să poți răspunde celui care te pune la încercare» (Pt 27,11). De fapt Ecleziasticul spune, 18: « Înainte de a vorbi, învață» (Ecl 18,19) (p. 452-453). Scriitorul 5. ...Așa cum am scris în această cronică, și în a doua, a treia, a patra și în tratatul despre Eliseu (p. 427)... Așa cum am spus în altă cronică
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
45. Apoi, călătorind pe mare, am ajuns la Marsilia, și de la Marsilia m-am dus la Hyères pentru a-l vedea pe fratele Ugo din Bariola, numit și Digne, iar în Italia, fratele Ugo de Montpellier. Acesta era unul dintre ecleziasticii cei mai culți din lume și un predicator renumit, drag clerului și poporului, foarte abil în dispute și pregătit în orice domeniu. Îi depășea pe toți, avea ultimul cuvânt în toate chestiunile, era un foarte bun orator și avea o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
multiplele probleme derivate din acest fenomen. Noua religio, s-a sprijinit de fapt timp de câțiva ani pe baze juridice încă flexibile. Un grup de predicatori itineranți, așa cum era cel franciscan, în mod inevitabil, atunci când intra în contact cu instituția ecleziastică, în special cu episcopii, nu putea să inspire mereu tuturor o încredere imediată. Inocențiu al III-lea, cu prudență, le acordase o aprobare orală, evitând să se angajeze printr-o pronunțare scrisă. Cu toate acestea, tocmai creșterea tumultoasă a grupului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]