11,261 matches
-
ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul nopții nebune tună,strigă-n furtună.. Năluca ploii bântuie .. iar norii se-adună! ........................................................... Suspinul ploii mi-aduce îngeri și frunze Pe aripi verzi cresc catifelate ,roșii buze! Ploaia -i acoperită cu-n giulgiu furat Din cripta timpului sălbatic plecat Referință
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
nopțiiViață, spre dimineață, a-nverzi... VI. CONTEMPLÂND ENIGME LUMEȘTI, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017. Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului... Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... Citește mai mult Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului...Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit, în pripe, Risipite-n tăceri și lacrimi seci, Printre răstimpuri cu atingeri reci, Ce astăzi pătrund în oglinzi nude Cu ecouri lungi prin simțiri surde... Nu mai e loc in jur de amintiri, De împliniri noi sau vechi netrăiri, Devin doar tristeți ucigătoare, Dor mereu, deși sunt trecătoare Și se sting pe rând, în al lor scurt drum Spre nicăieri, transformându
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Pe care stau, așezate-n colțuri,Flori de gheață pitite sub aburi...Șoptea povești desprinse din clipeCe-au curs înspre infinit, în pripe,Risipite-n tăceri și lacrimi seci,Printre răstimpuri cu atingeri reci,Ce astăzi pătrund în oglinzi nudeCu ecouri lungi prin simțiri surde...Nu mai e loc in jur de amintiri,De împliniri noi sau vechi netrăiri, Devin doar tristeți ucigătoare,Dor mereu, deși sunt trecătoareși se sting pe rând, în al lor scurt drumSpre nicăieri, transformându-se-n
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
doar glasul egoismului ce le răsuna în minte, umplându-i din cap până în picioare prin sângele înfierbântat de lăcomie și răutate.Cu toții suntem supuși tentației apetisante, permanent existente, de a cădea pradă ispitei, dulcei ispite prezente prin diverse forme ... XVI. ECOUL DREPTĂȚII..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. Se adună când sună ceas de seară, Mulțime de lume tot mai mare, Drepturile și pacea iar să-și ceară, Având toți sufletele amare... Ani grei
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
se înalță spre nemărginire Vise-n alb și frânturi rose de gânduri Se împrăștie, plutind pe cer, rânduri... Printre cioburi de stele și umbre vii, Răzbat, alunecând lent, dorințe mii Și glasuri se aud cum le strigă-n zări Cu ecouri ce se sting în dulci chemări... Lumini ce străbat prin margini de lume Călăuzesc mereu zboruri de nume, În curgerea celestă spre infinit, Glorios le e drumul lor nesfârșit... Destinul își urmează măreț cursul Îl așteaptă-n tăcere Universul Dincolo de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
desprinse din nemurire,Ce se înalță spre nemărginireVise-n alb și frânturi rose de gânduriSe împrăștie, plutind pe cer, rânduri...Printre cioburi de stele și umbre vii,Răzbat, alunecând lent, dorințe miiși glasuri se aud cum le strigă-n zăriCu ecouri ce se sting în dulci chemări...Lumini ce străbat prin margini de lumeCălăuzesc mereu zboruri de nume,În curgerea celestă spre infinit,Glorios le e drumul lor nesfârșit...Destinul își urmează măreț cursulîl așteaptă-n tăcere Universul Dincolo de orice, de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
La adăpost de iarnă stau ființe, Sarmanele, gerul apăsător îndură, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivăț siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund, Iar șuieratul vantului sună funebru, Când pătrunde pretutindeni furibund... Liniștea își caută ecoul în fereastră, Unde s-au așezat reci flori de gheață, Ce îmbracă sticla în rochie maiastră Încântând ca-n povești, de ... Citește mai mult Pe albastrul infinit al cerului seninS-a lăsat tulburător culoarea gri,În zare, 'ntreg pământul se
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
La adăpost de iarnă stau ființe,Sarmanele, gerul apăsător îndură,Făcându-și culcuș printre locuințe...Un crivăț siberian își face loc sumbru,În timp ce drumuri sub omăt se ascund,Iar șuieratul vantului sună funebru,Când pătrunde pretutindeni furibund...Liniștea își caută ecoul în fereastră,Unde s-au așezat reci flori de gheață,Ce îmbracă sticla în rochie maiastrăîncântând ca-n povești, de ... XXII. MOMENTE ȘI SIMȚIRI UNICE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. În simplitatea
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
noiembrie 2016. Într-un final cert, însă neprevăzut, va veni acea zi... Când pașii se vor opri, obosiți de prea mult preumblat prin nesfârșirea lumii, prin praful așternut în goana permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
mai mult Într-un final cert, însă neprevăzut, va veni acea zi... Când pașii se vor opri, obosiți de prea mult preumblat prin nesfârșirea lumii, prin praful așternut în goana permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea ... XXXI. O LUME-N CARE SE ÎNALȚĂ ECOURI..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016. În seri cu liniști reci și priviri de gheață, Când în zări se lasă perdele de ceață, Peste culmi și pași pierduți în depărtări Plutesc, în zbor
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
-n colțuri din suflete, Și-umbrind seninul zilelor avute... În profunzimi de ochi scăldați în lacrimi vii Se pot citi fragmente de viață, mii, Răsfrânte în tristeți și neîmpliniri, Printre file de pătimașe trăiri... O lume-n care se înalță ecouri Surprinse-n ale veșniciei tablouri, Prin efemeru-i mereu călătoare, Lasă-n urmă stele nemuritoare!... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) ... Citește mai mult În seri cu liniști reci și priviri de gheață,Când în zări se lasă perdele de ceață
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
cine știe ce baladă la care el ținea atât de mult. Poate se gândește să întocmească și acolo o monografie a oamenilor ce au trăit pe meleaguri bucovinene să se poată aduna la un loc și să ctitorească un colț de rai. Ecouri peste timp se împlinesc cu fiecare clipă petrecută în preajma lui Dumnezeu, acolo, unde, cu siguranță, își are locul” (Emilian Marcu) Da, „în preajma lui Dumnezeu”, acolo unde se pare că și-a auzit numele chemat cu foarte puțin timp înainte de adormirea
CUVINTE DRAGI DIN LUMEA VEŞNICIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383710_a_385039]
-
broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Ecouri > MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului Nu se poate spune despre Mircea Dinescu că este un poet de mâna a doua. Dar nici
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
așa hal de disperare că nu puteam gândi deloc și nici să mai iuțesc pasul. Gândii aiurea:dacă aș avea un iepure...Și am strigat: -Vreau un iepure! Dau un regat pentr-un iepure! (de unde, regat?) Nu-mi răspundea decât ecoul. Am început să gâfâi. În urma mea, Mister Ornic era tot mai aproape, tot mai înfricoșător...Am început să plâng, miorlăit: -Vreau un iepure! Un iepure, vă rog! Auzindu-mă, Mister Ornic mi-a...dat. M-a pocnit cu bâta uriașă
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
cântat, Transformată-n roi de îngeri Printre scrieri să mă ai, Noaptea ta ar fi într-una Simfonii... de luna mai... Te așează-n chip, Iubite, Peste Cer, culori de stea Peste stâncile-ascuțite Flori de colț, nu- mă- uita; Un ecou de mine, vise Pân' ce mă vei întâlni, Toate aceste multe zise Ti le las...Doar poezii! Shanti Nilaya Referință Bibliografică: Doar poezii / Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014. Drepturi de Autor
DOAR POEZII de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383795_a_385124]
-
în pântecele mamei. Fusese zămislit la Linz, pe drumul de întoarcere acasă. El și Elsa par a fi reprezentanții unei umanități aurorale. “- Minodoră, ce nație zici că e fata asta acum, se interesă Tibi, rupând tăcerea aceea ce aducea cu ecoul unor reverberări firești. - Nația globalizării, internaționalizată, hibridată, cu alte structuri culturale, fără prea multe inhibiții și totuși umanistă. - Să sperăm că, atâta timp cât nu este și atee, nu este o lume convențională, conchise Tibi și demară piezându-se în traficul aglomerat, printre
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
munții încet vor apleca Pe doruri risipite să îi sărute malul Când vorba mea duioasă glasu-și va ridica. Și de ți-aș povesti, de-o inima ce bate Când numără nisipul ce curge din clepsidră Că până sus la ceruri ecoul ei răzbate Cu toate că-i ascunsă-n a pieptului firidă Și de ți-aș spune toate ascunsele mistere, Ce viselor dau viața și le ridică-n zbor Purtându-le ofrandă, doar cerului Venere Căci inimii nebune din lacrimi bat zăvor. Și
ȘI DE ȚI-AŞ POVESTI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383797_a_385126]
-
pământ, în scopul de al împăca cu sine - Cuvântul s-a transformat în Muzică! „Primul lucru pe care l-a pus Dumnezeu la dispoziția omului a fost naiul, prin care a vorbit cu lumea lui prin note muzicale, instrumentul având ecouri abisale! Posibil, de aceea primul om nici nu a înțeles... Avantajul muzicilor este că nu avem nevoie acum de traducere pentru înțelegere. În special azi când sunt atâtea mijloace tehnice, noi vorbim și poate ne auzim chiar în Cosmos, dar
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire. © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: VĂLUL PLUMBURIU / Maria Filipoiu : Confluențe
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
pân’ la moară Și, de acolo, prin pădure, Recitam sub rug de mure Câte-o doină dulce, grea, Ce-mi împlânta inima. Curgeau ape de izvor, Murmurând un vers de dor. Iarba tremura pe prund, În surdină ascultând Dulce grai - ecou de dor La poalele munților. Mangalia, 10.05.2016 Foto: din arhiva personala Referință Bibliografică: Dulce graiul românesc / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Urfet Șachir : Toate
DULCE GRAIUL ROMÂNESC de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380156_a_381485]
-
sub măști grotești sunt chipuri fără viață ridică între noi uriași de gheață. Perdele de nori în valuri se revarsă, umbra durerii de lacrimi este ștearsă, să înălțăm un pod peste prăpastia adâncă să-ți mângâi chipul sculptat în stâncă. Ecoul vibrează, un țipăt înalță, îngerii stau pe lespezi de piatră dimineața îmbracă strai argintiu cu trenă, în valuri de furtună cade biata sirenă. Valuri roșii se varsă peste-ntinsele amurguri, însetate dorințe îmbobocesc din muguri privirea ta mă-nvlăuie în tăceri
CÂMPUL DE ALBĂSTRELE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380245_a_381574]