1,061 matches
-
sunt pline de viață și au logică existențială, în timp ce în filmele românești, personajele, bune sau rele, nu există. Sunt niște șabloane puse pe ecran, pe care din prima secundă le identifici ca fiind inexistente”. Iliescu, Constantinescu și Coposu, protagoniștii unor ecranizări Profesorul remarcă o pornire a autorilor de filme de a construi un portret robot, pentru care actul artistic nu mai contează: interlopii vorbesc murdar, politicienii sunt ticăloși și umblă după secretare, iar femeile care îi însoțesc sunt pipițe. Un producător
Bogdan Teodorescu: Iliescu și Constantinescu, un film fără caricaturizări by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79631_a_80956]
-
originalul. Ne amintim, aici, cuvintele regretatei Irina Mavrodin că traducerea cărții pentru copii e departe de a fi o joacă pentru copii. După cum am spus deja, partea finală a cărții lui Jean Perrot e pusă sub semnul eternei reîntoarcei; prin ecranizarea ciclului Harry Potter putem vorbi de o reîntoarcere a acestui personaj, care are în el ceva nietzchean, cum spune autorul, și odată cu el a modului de a citi al copilului de astăzi pentru care cititul se plaseaza între carte, film
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
pregătit fanilor “Lord of The Rings” o călătorie epică în “Middle-earth”. Cel mai așteptat film al acestui an, “The Hobbit”, este apreciat pentru simplul fapt că tehnologia folosită în această peliculă își propune să realizeze un spectacol din altă lume. Ecranizarea urmărește povestea călătoriei lui Bilbo Baggins către regatul pierdut al gnomilor, Erebor, pe care trebuie sa îl redobândească. Dragonul Smaug este acum stăpânul regiunii. Fiind abordat de vrăjitorul Gandalf cel Sur, Bilbo se alătură unui grup de treisprezece gnomi. Acest
“The Hobbit” se află în topul box office-ului american () [Corola-journal/Journalistic/80514_a_81839]
-
Salinger este un model căruia nu i se pot sustrage, reconfortant și ambarasant în același timp. Atitudinea e, probabil, cel mai bine exprimată în titlul textului scris de Walter Kirn (românul acestuia, Up în the Air, stă la baza unei ecranizări de succes, ce rulează chiar în aceste zile, cu George Clooney în rolul principal): „Good-bye, Holden Caulfield. I Mean It. Go! Good-bye!“ („Adio, Holden Caulfield. Pe bune. Dispari! Adio!”). Rândurile constituie o meditație despre arta scrisului în general, dar sunt
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
fals naiv Jean Reno sau la brațul unei austere Natascha McElhone!), atenția tot el o polarizează. Personajul sau este cel ce strecoară cele cîteva replici menite să justifice titlul și respectiv explicația noțiunii de ronin - familiară cinefililor datorită suitei de ecranizări din perioada 1932-1962 (în 1942 Mizoguchi atacă și el subiectul) inspirate de cele peste 500 de opere literare care reiau cazul real de la 1701 al celor 47 de ronini - samurai rămași fără stăpîn, acoperiți de rușine și obligați să străbată
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]
-
de a începe colaborarea cu Joe Wright, care mi se pare fantastic. - Ați jucat în numeroase adaptări ale unor romane sau piese celebre? Aveți vreo slăbiciune pentru ele? Mă gîndesc, de pildă, la Pescărușul lui Cehov sau la Doamna Dalloway, ecranizarea romanului de Virginia Woolf... - Nu. Din punctul meu de vedere, meseria de actor nu are nimic de-a face cu ceea ce prefer sau cu ceea ce nu prefer. Încerc să uit de personalitatea mea și să intru în pielea personajului cît
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
să rămână cantonat în propria țară, devenind un extraordinar autor gustat și adulat de publicul spaniol. A simțit capcana, așa că și-a schimbat rapid formula: de la a treia carte, deja se produce o spectaculoasă ieșire în lume, vin premii și ecranizări, curg în valuri traducerile aducându-i milioane de cititori. În decursul a doisprezece ani, publică romanele ce vor fi bestselleruri: Tabloul flamand (1990; tradus la noi de Tudora Șandru Mehedinți, 2003), Clubul Dumas (1993; tradus de Mihai Cantuniari, 2004), Conspirația
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
a fost Clive Brooke, insă detectivul și-a fixat alura cu Gillette. Decis să pună punct istoriilor holmesiene, Doyle își „omoară” personajul în 1893 cu The Final Problem ca să-l reînvie în curând cu o piesă de teatru. Cât despre ecranizarea să, Gillette s-a ivit că mutarea din plic la propunerea producătorului Charles Frohman. Între actor și scriitor s-a instalat un climat de încredere astfel încât Gillette îi telegrafia acestuia următoarea propunere: „May I marry Holmes?” Scriitorul răspundea plin de
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
de educație (și mai ales ei), pot rosti satisfăcuți de sine: "Mamă, ce deștept sunt! Păi eu intuisem chestiile astea demult"". Fie-mi iertată această digresiune de la adevăratul subiect al acestei cronici, care este, cum bănuiți deja, cea mai recentă ecranizare după J.K. Rowling. Harry Potter și prizonierul din Azkaban (2004) este al treilea film din serie, lansat în timp ce scriitoarea lucrează deja la al șaselea " penultimul " roman cu bine cunoscutul erou. De data aceasta, Chris Columbus s-a mulțumit doar cu
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
transformat în filmul cel mai scurt (durează "numai" vreo 140 de minute). Ceea ce dovedește o schimbare de accent: adaptarea este mai puțin literală decât cele anterioare, Cuarón dorind să facă în primul rând un film valoros și abia apoi o ecranizare reușită; de aceea, arta cinematografică devine mai importantă decât transpunerea cât mai fidelă a celei literare. Din păcate, deși Harry Potter și prizonierul din Azkaban este cel mai bun roman " având în vedere construcția, suspansul și, de ce să nu o
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
mai importantă decât transpunerea cât mai fidelă a celei literare. Din păcate, deși Harry Potter și prizonierul din Azkaban este cel mai bun roman " având în vedere construcția, suspansul și, de ce să nu o recunoaștem, valoarea literară " dintre primele trei, ecranizarea sa este cea mai slabă dintre filmele de până acum. Astfel, se poate observa o tendință îngrijorătoare în trecerea de la carte la ecran (ca admirator al lui Harry Potter, sper din tot sufletul să mă înșel): dacă romanele sunt din ce în ce mai
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
tensionată (la acest capitol, filmul său stă cel mai bine), dar de multe ori, de dragul artei, neglijează povestea. De fapt, e greu de spus cât din vină îi revine regizorului și cât scenaristului "tradițional" Steve(n) Kloves care, după două ecranizări în care cursul cărților a fost mult mai ușor de urmărit, s-a văzut pentru prima dată nevoit să renunțe la cantități semnificative din bogatul material epic, pentru a face un scenariu accesibil (mă gândesc cu groază la următoarele două
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
în care cursul cărților a fost mult mai ușor de urmărit, s-a văzut pentru prima dată nevoit să renunțe la cantități semnificative din bogatul material epic, pentru a face un scenariu accesibil (mă gândesc cu groază la următoarele două ecranizări, romanele fiind, cum se știe, din ce în ce mai groase); din nefericire, alegerile sale nu au fost întotdeauna fericite. Dacă personajele secundare sunt creionate sumar și nu stârnesc interesul (gândiți-vă numai la "negativul" Peter Pettigrew, de a cărui soartă nu mai știm
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
sublime în (in)utilitatea lor (cum se îmblânzește un hipogrif, cum se înfruntă un Dementor sau cum se transformă un om în vârcolac); decorurile naturale și artificiale, precum și efectele speciale sunt la înălțime; scenele horror sunt la fel de reușite ca în ecranizarea anterioară și, nu în ultimul rând, atmosfera claustrofobică pe care Alfonso Cuarón a reușit s-o creeze merită toată atenția. Chiar dacă, probabil, nu va atinge încasările primelor două filme, Harry Potter și prizonierul din Azkaban se va bucura cu siguranță
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
pariu personal. Filmul este plin de culoare de fugă din convenția prescrisă și revăzut îți dă o măsură a ingeniozității lui Ciulei. Așa cum regizorul își salvează propriul film, actorul salvează prin rolurile sale, atât cât se poate, filme altfel „pierdute”. Ecranizarea omonimă a romanului lui Eugen Barbu, Facerea lumii, sub semnătura regizorală a lui Gheorghe Vitanidis, film apărut în 1971, relansa un minunat cuplu de forțe actoricești, Liviu Ciulei interpretându- l pe rafinatul proprietar de cai, Manticatide, și Irina Petrescu în
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
fatale care era la acea dată Theda Bara, mitul vampirului, un gentleman care inspira deopotrivă teamă și atracție, era pus în circulație în timp ce pe continent, în vechea Europă, Nosferatu eine Symphonie des Grauens (1922) al lui F.W. Murnau, o ecranizare a romanului lui Bram Stoker, cunoștea deopotrivă un succes extraordinar. Cred că apele s-au separat undeva aici, figura demonică marcând ambivalența constitutivă a mitului. Dracula, vampirul, relevă pe de o parte natura sa bestială cu o înfățișare hidoasă, repulsivă
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
Drapelul Roșu din 30 septembrie 1953). 25 ani „Premiere cinematografice românești. Regizorul Constantin Vaeni lucrează în prezent la două filme: «Teatrul cel Mare», o succesiune de secvențe din istoria Teatrului Național, film rezervat începuturilor artei scenice românești, și «Vacanța tragică», ecranizare a cunoscutei narațiuni lirice sadoveniene «Nada florișor»“. (Drapelul Roșu din 27 septembrie 1978). „Trei artiști fotografi timișoreni au dobândit distincții internaționale pentru calitatea lucrărilor realizate de-a lungul anilor: calificativul de «Excelența AFIAP» i-a revenit ing. Helmut Schneider, iar
Agenda2003-39-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281512_a_282841]
-
cele mai aiuritoare întrebări. Într-un asemenea moment, Soljenițîn, scos din fire, le strigă: "Sînteți mai rău decît kaghebiștii!", iar vorba aceasta face rapid ocolul lumii. Ajuns la Oslo, lui Soljenițîn îi este dat să vadă într-un cinematograf o ecranizare a cărții O zi din viața lui Ivan Denisovici. Dezamăgirea e completă, căci realizează că nimic din atmosfera cărții nu e de găsit în film: o altă lume, cu alte umori și cu o altă mentalitate. Și Soljenițîn își dă
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
asezona emisiunea cu imagini în direct de la viitorul loc al crimei. Perseverînd în acest mise en abîme al filmelor în film, dar și al poveștilor despre, poti descoperi pe cont propriu că Robert Bloch, autorul românului ale cărui drepturi de ecranizare le cumpărase Alfred Hitchcock în ^59, avea să devină scenarist la Hollywood, ecranizînd printre altele un roman de William Castle, cel care, cu o altă carte a sa, l-a inspirat pe mai sus-numitul Kevin Williamson pentru filmul regizat de
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
a jucat în E la nave va), ca două coperte între care istoria tristă și fabuloasă a infirmierului Benigno, a prietenului său Marco și a celor două frumoase adormite Alicia și Lydia se desfășoară emoționant... Emoția este ceea ce lipsește unei ecranizări - corecte și aplicate, altminteri - regizate de Stephen Daldry � Billy Elliot) după romanul Orele, scris de Michael Cunningham. Personajele principale sînt trei femei care trăiesc în timpuri diferite - și, de fapt, în același ( mental vorbind): Virginia Woolf, luptîndu-se cu demonii
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
minute de apariție pe ecran fac din Orele, în primul rînd, filmul ei. Că poți face un film viu și vibrant despre monștri sacri o demonstrează Frida, cea de-a doua peliculă a regizoarei Julie Taymor ( prima a fost o ecranizare epatantă după Shakespeare, Titus). Este povestea Fridei Kahlo, pictorița mexicană a cărei viață extravagantă - bisexuală, comunistă, ș.a.m.d. - s-a terminat chinuit după ani de excese și de progresivă infirmitate, cînd gloria bătea la ușă, dar ea nu se
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
imediat drepturile de autor. Au urmat - încă netraduse la noi - Caribou Island (2011), Dirt (2012) și Goat Mountain (2013), cărți excelent primite de critică, dar și de public (cel european, cu precădere), premiate, iar primele două, deja în curs de ecranizare. În măsura în care admitem existența genului pe piața anglosaxonă, Legenda unei sinucideri ar putea fi considerată un tip particular de autoficțiune, așa cum a fost ea definită de Vincent Colonna: „o operă literară prin care un scriitor își inventează o personalitate și o
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
club de lectură. Pelicula reprezintă prima colaborare dintre Winslet și Branagh din 1996, când cei doi britanici i-au interpretat pe Hamlet și Ofelia într-o eranizare de succes a piesei shakespeariene, potrivit . De această dată, Branagh va regiza o ecranizare după cartea "The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society", un bestseller din 2008, iar Winslet va interpeta personajul principal - o jurnalistă, pe nume Juliet Ashton, captivată de povestea unui club de lectură organizat de locuitorii insulei Guernsey, în timp ce se
Kate Winslet în rolul unei jurnaliste () [Corola-journal/Journalistic/67460_a_68785]
-
neăntemeiate: nu numai că am regăsit acel spirit cehovian pe care mizam, dar am și descoperit ceva an plus, o ăntelegere a "Livezii cu vișini" ca metaforă a exilului și a dorului de casă, a plecării fără de ăntoarcere. Cu atâtea ecranizări și montări teatrale după Cehov, purtând semnătură unora dintre cei mai mari artiști ai secolului, care toate au an vedere o aducere a scriitorului an universul nostru contemporan, cred ca e obligatoriu că și editurile să aibă același scop. A
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
Republica Moldova); Dumnezeirea lui Eminescu (1995) și Obârșia lui Eminescu (1996), semnate ambele de Grid Modorcea; filmul pentru televiziune Insula lui Euthanasius de George Bușecan, destul de complex, dar din care, poate din vina mea, n-am înțeles mare lucru; precum și o ecranizare a Luceafărului, începută promițător ca imagine și continuată lamentabil la nivelul scenariului, difuzată aniversar acum câțiva ani la TVR, în spiritul unei emisiuni rutinate, de montat în grabă din imagini destul de disparate. Lista nu se încheie, foarte probabil, aici, dar
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]