2,768 matches
-
credinței și împărtășirea Sfântului Duh, cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Iisus Hristos Dumnezeu să o dăm". Trupul înviat și dătător de viață al Domnului este ancora credinței și a iubirii lipsite de egoism (John S. Romanides, The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch, International printing company, Atlanta 1956, p. 10). Fără întruparea reală, mântuirea nu ar fi fost posibilă Dreapta mărturisire este aceea că Întruparea s-a realizat în mod real, ceea ce conferă
DESPRE FRUMUSEŢEA, TEMEINICIA ŞI IMPORTANŢA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371083_a_372412]
-
ar putea să nu aibă nimic în comun cu nimeni dintre cei ce-o înconjoară, deoarece e o artistă apreciată, frumoasă, inteligentă... Dar are! Artista Mariana Ionescu Căpitănescu e numai și numai așa cum e ea, om în primul rând, fără egoismul celui permanent în competiție cu toți oamenii pentru singura și exagerata preocupare de a-și urma doar propriile scopuri, realizarea personală, poziția cea mai de sus, viețuind în izolare și introvertire, la mare distanță și pietrificată nepăsare de restul! De
MARIANA IONESCU CAPITANESCU. ŞI DACĂ N-AR CÂNTA, TOT UN OM FRUMOS AR FI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344798_a_346127]
-
înseamnă mai întâi a recunoaște un serviciu care ți s-a făcut, a considera lucrurile primite ca daruri, care nu te-au costat nimic, a recunoaște meritul persoanei care te-a ajutat. Sună ca o probă de umilință. Căci numai egoismul și mândria stau ca piedici în calea recunoștinței. A exprima, prin mulțumiri, recunoștința din inimă, înseamnă a întoarce ca zeciuială o parte din binefacere. În al doilea rând, a ”mulțumi” înseamnă a-ți da toate silințele să satisfaci dorințele, așteptările
UN SEZON AL MULTUMIRII de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 38 din 07 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344907_a_346236]
-
să-mi conduci Tu viața. M-am simțit îndreptățit(a), să merg înainte fără să Te consult, presupunând că știu voia Ta. Iartă-mă că Te-am făcut să suferi obligându-Te să mă privești greșind, cănd din mândrie încăpățânare, egoism, grabă, frica de oameni, pofta pentru păcat, lipsa de veghere, neascultare etc., nu m-am oprit: - să te întreb, - să ascult sfatul Duhului Sfânt dat prin copiii Tăi, - să ascult, - să-Ți dau voie să conduci E timpul să ne
E TIMPUL SA NE INTOARCEM LA DOMNUL OSTIRILOR, UN TIMP DE A INDREPTA CE ESTE GRESIT! de ROXANA IONESCU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344965_a_346294]
-
aducă liniște în jurul ei. Chiar și atunci când cumplita boală de inimă ajunsese la apogeu, încerca râzând să alunge tristețea din sufletele celor care îi erau alături. Magda, putea fi lumină și umbră, soarele și luna, bucuria și tristețea... Nu avea egoismul celor care se gândesc doar la durerea lor, afișându-și nefericirea, în loc să-i menajeze pe cei dragi. Ea făcea mai mult: încerca să-i vindece pe cei din jur de melancolia vieții, ca și cum rostul ei pe lume era să nu
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
împlinită că și-a realizat menirea de a zămisli un prunc din dragoste, din iubire și din dăruire. Toate aceste daruri Dumnezeiești le-a refuzat, pentru un dram de libertate, de a nu da altuia nimic de la sine, ascunzându-și egoismul în spatele fricii de insucces în viitoarea relație. I-a rămas în schimb neîntinată fecioria pe care nu a avut curajul să și-o sacrifice în numele iubirii. EPILOG Ajunsă acasă după terminarea concediului la mare, Ana a găsit în cutia poștală
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
mă cutremur căci mi-e teamă că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul și rugăciunea!... Și în aceste condiții aflându-mă vin și îi cer ajutorul Preaînaltului, Bunului și Milostivului Dumnezeu - Care toate le poate
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347839_a_349168]
-
o făceau cu bucurie și plăcere. Pe de altă parte m-am gandit la ce s-ar putea face pentru cei din lumea de jos cred că mult bineînțeles cu discernământ însă avem cu toții un mare obstacol ce se numeste egoismul uman, iar acest obstacol uneori îl văd în inima mea impingandu-ma să-mi caut confortul meu personal. Dar dincolo de ceea ce sar putea face aici și acum m-am gandit la timpurile când lumea celor de jos nu va mai
LUMEA CELOR DE JOS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347837_a_349166]
-
în vreun domeniu (deși avem o nevoie strigentă, mai ales in administrația țării) cît de mult ne bucurăm? Ne apucăm să îl bârfim, deși nu suntem siguri de nimic ce spunem, nu suntem, convinși de cele auzite de la zvonieri, dar egoismul, invidia ne domină în așa măsură, încât uităm că putem jena, sau vătăma onoarea semenului nostru, în loc să ne bucurăm că Dumnezeu a binecuvântat societatea cu persoane minunate. Dar... de când e lumea, ura față de oamenii inteligenți și curați la suflet și
DESPRE ACUZAŢII ŞI NEVINOVĂŢIE (1) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347966_a_349295]
-
inutil să ne risipim energia gândind doar urât la adresa celorlalți, despre noi sau despre viață, doar pentru că la un moment dat ceva nu a funcționat exact așa cum noi ne-am așteptat. Nu cred că putem găsi scuze pentru ură, răutate, egoism , sau minciună. Nici un motiv din lume nu poate fi suficient de puternic pentru a ne încărca sufletul cu amărăciune, tristețe sau negativism. În schimb, da, putem avea la îndemână o multitudine de motive pentru ca sufletul nostru să absoarbă și ultima
TIMPUL ... O NOŢIUNE EFEMERĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347425_a_348754]
-
treilea nu mai are bunăvoința, credința și răbdarea de a purta crucea lui Hristos, ci poartă, mai degrabă, și uneori chiar cu stăruință și osteneală, cruci făurite de oameni sub asistența neobosită a diavolului. Și aceste cruci sunt: orbirea morală, egoismul, mânia, indiferența, degradarea umană, ipocrizia, minciuna, disperarea dusă până la sinucidere etc. De altfel, în afara crucii lui Hristos nu există credință, nădejdea se usucă, iar dragostea este oarbă, nu există mântuire! Crucea-devoțiune este unicul răspuns: „Dacă nu se poate ca paharul
CRUCEA LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347446_a_348775]
-
pentru nașterea de prunci. Este un lucru de la sine înțeles. Copilul aduce mult sprijin în ceea privește consolidarea căsniciei. Copilul unește pe cei doi soți, cum se spune. Este binevenit și pentru că provoacă pe cei doi soți la ieșirea din egoismul în doi. Împreună, de acum se vor raporta la un al treilea, în care se regăsesc amândoi în egală măsură, la modul foarte propriu, dar care reprezintă o persoană aparte. Cu toate acestea trebuie spus, că însoțirea celor doi reprezintă
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
să-ți faci timp pentru fiecare. Da, într-adevăr în căsnicie ai libertate să faci sau să nu faci aceste lucruri. Dar mă întreb, nefăcându-le, oare care va fi măsura fericirii tale? Sau vei prefera să stai în închisoarea egoismului și nefericirii, continuând să atribui "constrângerii" căsniciei, eșecul tău personal? Viața de căsnicie oferă la modul cel mai real, posibilitatea trăirii libertății și a fericirii în cele din urmă. Despre libertate ne vorbește și Apostolul Pavel în Epistola lui către
UNIUNE ŞI CREAŢIE A LUI DUMNEZEU de IONEL CADAR în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346766_a_348095]
-
fără repere: “Singurătatea e, uneori, atât de stranie,/ Ca un amurg deasupra pădurilor arse...”. Și atunci, în urma unei revelații, a unui imbold venit din străvechimi de istorie și din stră-adâncimi de suflet, eul (egoul, eliberat, paradoxal, de orice urmă de egoism) pleacă, solitar, în căutarea sensului pierdut. Consemnarea acestei călătorii, jurnalul ei, se află în paginile cărților pomenite mai sus. E drept, sensul pierdut nu poate fi descoperit, și căutătorul știe asta: “Ne vom întoarce tot mai goi/ Spre țara visului
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
mă cutremur căci mi-e teamă că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul și rugăciunea!... Și în aceste condiții aflându-mă vin și îi cer ajutorul Preaînaltului, Bunului și Milostivului Dumnezeu - Care toate le poate
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346318_a_347647]
-
majoritatea oamenilor ce le țes sunt persoane cu dorințe neîmplinite, care își urmăresc doar interesele proprii, râvnesc după bunul altuia mai mereu, zâmbetul lor ascunde răutatea, trișează ori de câte ori au ocazia și... scopul le scuză mijloacele. Nu sunt persoane empatice, ci egoismul le este fără margini, gândurile lor se desfată doar când crează haos în jur, pe care, de multe ori îl plănuiesc minuțios. Când planul unei intrigi încolțește în sufletul cuiva, ferestrele iubirii îi sunt ferecate, iar persoana respectivă nu-și
INTRIGA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348290_a_349619]
-
în care o exprimă autorul, căci nu am cum să mă confund cu divinul, insă nu-i pot lua acest drept lui Dan Puric, întrucât nu dețin măsură și, cu atat mai mult, căderea de a măsura pentru ceilalți. În egoismul meu îmi place acest român pentru că îl iubește pe Dumnezeu, îmi place pentru că iubește femeia, îmi place pentru că a găsit binele pe care nu-l găsise Socrate și, pentru că ceea ce împărtășește oamenilor este, după cum spunea el însuși, “evoluția sufletească”. A
“FII DEMN” (DAN PURIC LA TARGOVISTE) de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348364_a_349693]
-
negative, înmulțite paroxistic, care conduc la supraaglomerarea acestor centre. Abandonarea bătrânilor este opusă poruncii a 5-a din Decalog. La fel, neîngrijirea copiilor poate fi echivalentă unei crime. Nepăsarea față de cazurile delicate, care necesită ocrotire, este o coordonată esențială a egoismului postmodernist . Individul refuză orice implicare, considerând că are alte priorități ce țin de ascensiunea sa socio-economică, pasând responsabilitatea pe umerii Bisericii, statului sau altor foruri specializate în a acorda asistență socială „specializată” - de fapt, standardizată, întrucât se adresează unei comunități
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
transcendență și deschisă totodată comuniunii cu semenii integrează atât verticala, cât și orizontala existenței. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclesială care are ca model comuniunea trinitară. Astfel se depășește orice fel de logică a izolării și a egoismului. Cooperarea dintre Biserică și Stat în planul acțiunii sociale trebuie să plece de la asumarea demnității persoanei umane. În această perspectivă, doctrina socială nu poate fi expresia unei logici bazată exclusiv pe cifre și statistici. Inclusiv atunci când sunt dezvoltate programe de
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
iubirii care se sacrifică, după exemplul suprem oferit de Iisus la Golgota, si asa ni se spune că va fi și viața din lumea celor mântuiți, iar astăzi privind viața de pe planetă pământ ce este condusă după alte criterii precum egoismul și exploatarea ființei umane, îmi spun ce mare diferență între cele două lumi, cea existentă în care noi trăim astăzi și cea așteptată prin credință. Uneori mă gândesc cum poate iubi Dumnezeu un păcătos ca mine, dar ațâți și ațâți
VISUL UNUI IDEALIST de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348488_a_349817]
-
drag, colegii lui George" Atmosfera caldă, primitoare, relaxată, a manifestării a reconfirmat principiul fundamental care ghidează orice acțiune a frumoasei reviste de cultură adjudene. În familia Armonii Culturale există valoare autentică iar relele umane, mai mult decât comune - ura, invidia, egoismul, răutatea, atacul la persoană, sarcasmul, lipsa de scrupule, mânia și furia necontrolată - pur și simplu nu există. Membrii familiei Armonii Culturale, o familie ce se întinde pe 5 continente, sunt purtători de altruism, generozitate, erudiție, valoare, pozitivism, încredere în oameni
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
de nasul lui!” Nu este actual acest personaj cu „onoarea sa de familist”? Sau „Conul Leonida față cu reacțiunea” în care satirizează beția de cuvinte și incapacitatea oamenilor de a gândi profund, superficialitatea lor, admirația soției sale care-i cultivă egoismul și incultura: „Ei, bobocule, apoi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva!” Explicațiile împărtășite de Leonida soției sale Efimița, privitoare la ipohondrie: „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” Nu este actual acest personaj văzut de noi deseori la televiziune? Micul funcționar la pensie, în egoismul său, dorește republică doar pentru a avea pensie. Nu găsim similitudini, „de par egzamplu”? Sau „O scrisoare pierdută”- comedie de moravuri politice în care parvenitismul este cel al eroilor marii burghezii provinciale; instinctele de parvenire sunt mai puternice, iar vanitatea
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
care are nevoie de ajutorul nostru. Aproapele nostru este orice suflet rănit și zdrobit de vrăjmașul. Aproapele nostru este oricine este proprietatea lui Dumnezeu... Învățătura aceasta nu este mai puțin necesară astăzi decât pe vremea când a dat-o Isus. Egoismul și formalismul rece aproape au stins focul iubirii și au îndepărtat însușirile plăcute care trebuie să înfrumusețeze caracterul. Mulți dintre cei care mărturisesc Numele Lui au pierdut din vedere faptul că toți creștinii trebuie să-L reprezinte pe Hristos . Dacă
SAMARITEANUL MILOS de RODICA STOICA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345110_a_346439]
-
altfel foarte mizeră, cu câte o bucată de carne. Una dintre probele grele prin care cetățeanul gulagului românesc trebuia să treacă era relația cu aproapele. Îndemnând la lupta pentru supraviețuire și la delațiune, regimul spera în închistarea deținuților într-un egoism feroce care să provoace ură și respingere față de celălalt. Soluția nu putea veni din altă parte decât din morala creștină și astfel: „În celulă, din ce în ce mai mult, fiecare va simți că suferința nu e numai a lui și că devine un
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]