962 matches
-
inima lui...” Dacia lui Eminescu și Moldova lui Sadoveanu sunt astfel reinterpretate printr-un ochi vizionar expresionist și cu o elementaritate scitică. Poezia de după război evoluează în două direcții, complementare: o poezie a „desțărării” și a solitudinii, scăldată în tonuri elegiace și, pe de altă parte, evocarea țării ocupate - paradis devastat și înlăcrimat, în linia liricii lui Goga - de bolșevici și de „slugile” lor dinăuntru, „ciocoii” noi, „roșii”. Spovedania intimă este astfel mereu dublată de confesiunea comunitară. Patosul exponențial, pe teme
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
maeștri, încercând să-și modeleze scrisul cu inflexiuni folclorice în matca unei tradiții care îl leagă pe Vasile Alecsandri de St. O. Iosif și Ion Pillat. Incursiunile în zona simbolistă sunt repede abandonate. Poezia lui este cuminte, reținută, predominant nostalgic-evocativă, elegiacă, iar stanța, cizelată cum se cuvine atunci când forma aleasă e sonetul, rondelul ori gazelul. SCRIERI: Trec păsări în amurg, Râmnicu Sărat, 1929; Aspecte din poezia noastră națională și socială, Râmnicu Sărat, 1930; N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1930; Nopți provinciale, Râmnicu
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
simbolistă din rondeluri. Cultivat cu discreție aproape în toată opera, rondelul monopolizează în Măslinul lui Platon (1977) un întreg ciclu. Ponderea notei simboliste diferă de la o piesă la alta, această notă făcându-se mai distinct auzită în versurile de tonalitate elegiacă: „S-au scuturat toți trandafirii, / Se mai aude aiurând / Povestea tristă-n care mirii / Se întâlniră la comând. // [...] S-au scuturat toți trandafirii.” Dar simbolismul, cât există, nu angajează însăși simțirea poetică adâncă a lui H., care în esență e
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
natal, transmite în tonuri subtil nuanțate vibrația unui suflet mereu fascinat de icoanele copilăriei, mereu înfiorat de înțelesurile unui destin al comunității și de rezonanțele călătoriilor în lumea culturii. Ion Horea continuă nu pe mesianicii ardeleni (Goga - Cotruș) [...], ci lirismul elegiac al lui Iosif. El se desparte astfel de alți poeți veniți din lumea țărănească (Al. Andrițoiu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru), se desparte și de poeții de la „Steaua”, orientați după 1956 spre o poezie de notație și cei dintâi
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
omului și a naturii: „Vei pune-n sobă vreascul din pădure / care-a băut cu noi odată soare / și-n flacăra ce va zvoni ușure / vom auzi și ploile pe mare / și vântul cald care suia pe șure.” Același timbru elegiac, aceeași propensiune spre linia melodică a spunerii și spre concentrarea discursului sunt vizibile în Rondeluri (1980), carte care definește întru totul un tip de sensibilitate poetică. SCRIERI: Argintatul pește și alte poezii, BUCUREȘTI, 1970; 41 de sonete, București, 1975; Rondeluri
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
Lemaitre, Ivan Bunin, Walter Scott, George Sand, Ladislas Raymont, Leopardi, Fenimore Cooper, James Oliver Curwood ș.a., înlesnind popularizarea unor opere insuficient cunoscute la acea vreme de publicul larg. Poezia lui I. ar putea fi încadrată în zona lirismului descriptiv și elegiac. În volumele de versuri Balade (1919), Sub zidurile Troiei (1920), Umbre peste ape (1923), Cosânzeana (1924), Lauri și purpură (1929) și Chipuri de bronz (1930), scriitorul abordează teme consacrate, desprinse din mitologia greco-latină sau din istoria autohtonă. Nu există devieri
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
află în plină afirmare, dar volumul de versuri Lumini pentru vămi rămâne în manuscris din lipsă de mijloace editoriale. D. publică fragmente din acesta în revistele „Tribuna”, „Orizont”, „Steaua”, până în 1973, când cartea apare sub titlul Poezii. Versurile aparțin unui elegiac solitar; plaiurile natale, maramureșene, unde scriitorul și-a petrecut copilăria și primii ani ai tinereții, sunt o temă predilectă. Caracteristic poeziei lui este sentimentalismul alimentat de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de
DANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
tău e o piramidă cenușie/ Al cărei lacăt îl deschid cu o floare” - Mască). Fără să fie trecut printre „premianții generației optzeciste” (Octavian Soviany), D. și-a asigurat, prin timbrul său singular, un loc aparte în poezia actuală, ca un elegiac al malignului, vibrând tragic și captând rezonanța unui nesfârșit martiraj al ființei. SCRIERI: Intermundii, București, 1975; Reculegeri și alte poeme, București, 1981; Trandafirul și clepsidra, București, 1985; A cincea esență, Cluj-Napoca, 1989; Kaspar Hauser, Cluj-Napoca, 1991; Atotsfârșitul, Oradea, 1995; Cartea
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
a schimbărilor, indecizia alegerilor se insinuează încet și aduce cu ea o oarecare ambiguitate. Simțurile par obosite de atâta spectacol, un ușor prozaism se infiltrează acum. Întâmplări crepusculare și alte poeme (1984) trădează un poet de expresie modernă, un spirit elegiac, atent la mișcarea din sine și din jurul său. Dramatismul stărilor sugerate răzbate în text: „Cineva te dă pe ușă afară din propriul tău trup/ zilnic de-o mie și una de ori./ Tu intri înapoi pe fereastră extenuat de spectacol
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
funambulești. Un auster jurnal al detențiunii la Văcărești este Celula nr. 13 (1932). Notațiile reci, denudate de orice artificiu, nu evită zonele întunecate ale traiului la gherlă, așa cum, prin excepție, lasă să le scape și câte un puseu de lirism elegiac (stârnit de priveliștea zilelor de toamnă). Scrutând mediul promiscuu, în care iese la iveală și ce e rău, și ce e bun în fiecare, scriitorul veșnic în răspăr ajunge la părerea că de multe ori cei închiși sunt victime ale
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
gaură-n lună/ Și-am să las să-i curgă-afară/ Băutura peste țară./[...] Puneți, oameni, la urloaie/ Damigene și butoaie/ să beți și voi, ca străbunii,/ Vinu-adevărat al lunii.” C. este un poet interesant atunci când nu își cenzurează natura delicat elegiacă: „Frumoase sunt acele nopți de aur/ În care luna nu e doar un ciot/ Și când parfumul florilor pornește/ Și toată noaptea umblă peste tot./[...] Frumoase sunt acele nopți de vară/ Cu mii de ochi de aur din înalt/ Când
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
dramei”. Din această perspectivă, sunt reluate categoriile curente ale discursului teoretic despre teatru: personaj, conflict, situația dramatică, fapt dramatic ș.a. Alături de lucrările de istoria teatrului și de teatrologie, C. a mai publicat volumul de versuri Melancolii (1987). Poetul e un elegiac, în tradiție transilvană. SCRIERI: Colocvii teatrale clujene (în colaborare), I-II, Cluj-Napoca, 1974-1975; Zaharia Bârsan, Cluj-Napoca, 1978; Melancolii, Cluj-Napoca, 1987; Teatrologia românească interbelică, București, 1990; Despre constituirea dramei, Cluj-Napoca, 1995; Teatrul Național din Cluj-Napoca (1919-1994) (în colaborare), Cluj-Napoca, 1995; Silvia
CEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286185_a_287514]
-
erotismul cerebral. În Fiul (1972) și în Semnul unei corăbii (1973), poetul străbate același tărâm al neliniștilor și obsesiilor, adâncind parcă și mai mult senzația apăsătoare a vinii ce trebuie ispășită. „Sentință”, „jertfă”, „povară” devin acum aproape stereotipii verbale. Firea elegiacă a lui C. își găsește însă aici expresia cea mai fericită, placheta Semnul... constituind jurnalul unei iubiri defuncte, cu toate tristețile ce le implică. În Masca Diotimei (1975), titlurile câtorva poeme rezumă pur și simplu „mesajul” liric: „Zămislirea și rodul
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
Considerată de C. un accident, fără legătură cu creația sa autentică, placheta de tinerețe, Poeme și proză (1913), anunța dominantele liricii lui: amestecul „neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
1987) - denotă capacitatea lui C. de a se copilări frumos, de a capta atenția prin istorisiri ingenioase și sugestive, unele, în manieră folclorică. A publicat și versuri pentru adulți. Motivele legate de locurile natale sunt exprimate într-o tonalitate ușor elegiacă, sinceră, mai ales în Iarna dragostei (1984) și Iubind (1991). SCRIERI: Băiețelul din geamul albastru, Chișinău, 1970; Corăbioare, Chișinău, 1972; Glob matern, Chișinău, 1973; De vorbă c-un ghiduș, Chișinău, 1974; Trenul 61-B, Chișinău, 1975; Arme în iarbă, Chișinău, 1976
CIOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286246_a_287575]
-
Pentru cel dintâi, scriitorii nu erau decât niște lucrători în câmpul literaturii, pe care îi definește exercitarea mecanică a profesiei. Rămâne misterios motivul pentru care toți aceștia scriu și de ce unii scriu diferit față de ceilalți, de ce, de pildă, Alexandrescu e elegiac și Bolliac sumbru. Atributele lor țin de competența stării civile: un nume, apartenența la o familie, exercitarea unei activități. Dacă ajunge să îi numească pe unii barzi sau regi ai poeziei, etichetarea nu exprimă o vocație, o dispunere particulară a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fine, al patrulea motiv pentru care folosesc sintagma „fenomenul arghezian“ într-un mod aproape denotativ, cum aș spune „fenomenul atmosferic“ sau „fenomenul electric“, se leagă de imposibilitatea noastră de a-l fixa pe Arghezi. Modernistă și simbolistă, tradiționalistă și avangardistă, elegiacă și sarcastică, iute și aprigă sau, dimpotrivă, gingașă și plină de dulceață, lirica lui Tudor Arghezi debordează pe deasupra tuturor categoriilor. Pe cât de invidiat, pe atât de revendicat, poetul a fost tras într-o parte și-n alta, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
său exil bucureștean asumat, Venera Antonescu scrie ultimatum-uri, texte dintr-un convivium dantesc, sub dicteul singurului său oaspete de origine divină. Mesaje dramatice învârstate de lacrima stoică a stării de fapt, ne parvin în desăvârșita formă a melosului intraverbal, elegiac și aforistic. Reabilitarea prozodiei clasice, pe baza unei rarissime erudiții poetice singularizează acest repertoriu al rezistenței prin poezie în contra suferinței, singurătății și bruiajului istoric. O voce singulară ce, asemeni elegiacului Ovidiu, își psihanalizează doliul surghiunului. Doliului de a exista crucificată
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
de fapt, ne parvin în desăvârșita formă a melosului intraverbal, elegiac și aforistic. Reabilitarea prozodiei clasice, pe baza unei rarissime erudiții poetice singularizează acest repertoriu al rezistenței prin poezie în contra suferinței, singurătății și bruiajului istoric. O voce singulară ce, asemeni elegiacului Ovidiu, își psihanalizează doliul surghiunului. Doliului de a exista crucificată în ger, poeta îi opune alternativa dispariției („Da! M-aș cuibări’n ether”), de vreme ce acel ieri, odinioară, acel illo tempore (cronotop anistoric) paradisiac s-a destrămat. Reînsuflețirea lui este sinonimul
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
mistui într-o eminesciană Nirvana (cupio dissolvi), precum și o senzitivă a stărilor purgatoriale cu cromatica și sonurile lor de precursori ai morții (întreg amurg și zori, zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă poetică, pe confesiunea ultimativă emisă parcă dintr-un limb postum. Sunt mesaje venite parcă dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă în emitent în virtutea unui legământ pe viață și pe moarte. „Am venit pe lume
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
acest fenomen reprezentat de Grigore Vieru („despre Grigore Vieru am putea spune că este ultimul poet cu Basarabia în glas. Un poet mesianic, un poet al tribului său, obsedat de trei mituri: Limba română, Mama și Unitatea neamului. Un poet elegiac, dar, în ciuda fragilității înfățișării sale și a vocii sale - moi și stinse, menite parcă să șoptească o rugăciune, nu să pronunțe propoziții aspre ca vechii profeți - un poet dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil. Mulți i-au înțeles stilul
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
scenic puterea obsedanta: "La fiecare mișcare, firele se leagănă că purtate de vînt, își schimbă locul, plutind încet prin aer, unele parcă vin pe ferești, și altele parcă stau să plece." Mișcări de același tip, colorate de obicei în ton elegiac, sînt îndoirea, inclinarea, încovoierea. La Traian Demetrescu, trestiile "se-ndoaie/ Sub adierile de vînt" (Pastel); O nalba voluptos se-nclină/ Pe-un stuf de liliac în floare" (Aquarele. I. În parc). La Ștefan Petica, fecioarele lui Botticelli, "Întristate, grațioase,/ Se
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
zeilor în universal creației homerice; ● influența stilului retoric asupra strategiei narative a Iliadei și Odiseei; ● limba homerică; ● problema homerică. 2. Hesiod viața și opera; ● Theogonia - poem genealogic; ● valoarea istorică, etică, filosofică a poemului Munci și zile; ● originalitatea stilistică. 3. Poeții elegiaci: Mimnerm, Solon, Theognis ● viața și opera; ● influența epopeilor homerice asupra tematicii, stilului și metricii poeziei elegiace; ● inovații metrice și stilistice. 4. Iambografii: Arhiloh ● viața și opera; ● varietatea tematică; ● caracterul satiric; ● valoarea filosofico-etică. 5. Poeții melici monodici: Alceu, Sappho ● viața și
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
homerică; ● problema homerică. 2. Hesiod viața și opera; ● Theogonia - poem genealogic; ● valoarea istorică, etică, filosofică a poemului Munci și zile; ● originalitatea stilistică. 3. Poeții elegiaci: Mimnerm, Solon, Theognis ● viața și opera; ● influența epopeilor homerice asupra tematicii, stilului și metricii poeziei elegiace; ● inovații metrice și stilistice. 4. Iambografii: Arhiloh ● viața și opera; ● varietatea tematică; ● caracterul satiric; ● valoarea filosofico-etică. 5. Poeții melici monodici: Alceu, Sappho ● viața și opera; ● teme majore în poezia monodică; ● caracteristici metrice și stilistice. 6. Poezia melică corală Pindar ● viața
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
zeilor în universal creației homerice; ● influența stilului retoric asupra strategiei narative a Iliadei și Odiseei; ● limba homerică; ● problema homerică. 2. Hesiod viața și opera; ● Theogonia - poem genealogic; ● valoarea istorică, etică, filosofică a poemului Munci și zile; ● originalitatea stilistică. 3. Poeții elegiaci: Mimnerm, Solon, Theognis ● viața și opera; ● influența epopeilor homerice asupra tematicii, stilului și metricii poeziei elegiace; ● inovații metrice și stilistice. 4. Iambografii: Arhiloh ● viața și opera; ● varietatea tematică; ● caracterul satiric; ● valoarea filosofico-etică. 5. Poeții melici monodici: Alceu, Sappho ● viața și
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]