1,246 matches
-
context, lectura inedită a Bibliei și Talmudului, oferită de Pauline Bebe, care mărturisește că, depășind faza justificării (demonstrația că o femeie-rabin poate face lucrurile la fel de bine ca un bărbat), trecând la momentul afirmării, a scris această carte nu pentru a elogia femeia, ci pentru a înțelege și a defini mai bine rolul celor două sexe în tradiția iudaică. "Astăzi se pune problema următoare: poate fi redat femeilor un rol în cadrul cultului public, fără să se instaureze vreo formă a politeismului și
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
capitala țării. În 3 octombrie a.c., premierul Goran Persson a numit-o în funcția de ministru de externe al țării, în locul Annei Lindh, asasinată, în 10 septembrie, într-un magazin din Stockholm. Cu ocazia numirii în funcție, premierul Persson a elogiat activitatea noului ministru de externe, subliniind viziunile sale pro-europene și aprecierea de care se bucură din partea diplomațiilor din țările europene. Totodată, înaltul oficial și-a exprimat convingerea că fiind un politician experimentat, Laila Freivalds „va reconcilia politica suedeză cu U
Agenda2003-42-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/281585_a_282914]
-
insomnie care începea să dureze de prea mult timp. Corso îi observă mâinile fine, de aristocrat, când luă din ele paharul de coniac, al cărui cristal de cea mai bună calitate vibra ușor ducându-l la buze. - Superb pahar - îl elogie, ca să zică ceva. Bibliofilul era de acord, și făcu un gest pe jumătate de resemnare, pe jumătate de autoironie, sugerând o lectură secundă a tuturor celor aflătoare atunci și acolo: cupa fină, cele trei degete de coniac din sticlă, casa
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
contribuții care n-ar trebui să lipsească - așa cum s-a întâmplat până în prezent -din publicistica blagiană. Revenind la contextul acordării Ordinului, trebuie amintit că ministrul Afacerilor Străine, Ioan Mitilineu, cel care îl adusese printr-o stăruință demnă de a fi elogiată, în octombrie 1926, în centrala ministerului, la insistențele doamnei Veturia Goga, cu certitudine, mulțumit de activitatea tânărului diplomat, îl va propune Curții Regale pentru a i se acorda înalta distincție, respectiv a Ordinului Steaua României, în grad de Cavaler. Așa
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
-și eficientizeze resursele minime, astfel că niciun om nu va pleca din sistem, informează EvZ. La bilanțul MAPN, Gabriel Oprea a subliniat că anul 2011 a fost la fel de greu pentru cei din Armată ca și pentru ceilalți români, dar a elogiat efortul militarilor care au ținut să-și îndeplinească obiectivele cu fruntea sus și cu dorința fermă de a respecta promisiunile asumate în fața cetățenilor țării și în fața aliaților. ”Am reușit cu chibzuință, cu pricepere și cu respect permanent față de români să
Gabriel Oprea: Niciun om nu va pleca din armată () [Corola-journal/Journalistic/45984_a_47309]
-
nu au făcut, îi admonestează pentru opțiunile, pentru părerile lor neconforme cu ale sale (v. și volumul Stricte amintiri literare, din 2001). Dă uneori și probe de inconsecvență, se contrazice. Pe Paul Goma când l-a dezavuat, când l-a elogiat, cam pentru aceleași lucruri. Acum în urmă a cerut ca Goma să fie invitat oficial în țară, să i se dea o locuință și o revistă. Cine să-i dea și de unde? În dictatură se putea, dar... Altă inconsecvență a
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
o intimitate; răspunde unei comenzi sociale, colective, și nu unei necesități individuale, egoiste, a scriitorului; 4. manifestă explicit spiritul de partid comunist, nu independența unui punct de vedere; este necesarmente politic, nu apolitic, evazionist; 5. tematizează optimist construcția socialismului, noul, elogiază viața și apariția omului nou, cu implicare în prezentul imediat, văzut în mersul lui spre bine, relativizând sau ignorând vechiul, răul, moartea, declinul, ca semne ale decadentismului și pesimismului; 6. contează primordial conținuturile, scopul educativ, arta cu tendință, nu arta
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
vrajă încă neinteligibilă. Numai lângă Nichita Stănescu puteai să înțelegi ce vrea să zică drumul sigur, drumul bătătorit, fără surprize: AURA MEDIOCRITAS, ce trebuia musai evitat. Firesc, nici un poet mare nu acceptă normalitatea. Dar ce era ciudat, era că Nichita elogia arta de a povesti, socotind-o un teritoriu mai greu de stăpânit. Nici un alt poet, din câți am cunoscut, nu se apleca înaintea roabei umile, Proza, să-i spele picioarele, ca Mântuitorul pe ale cerșetorilor.
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
Crișan Andreescu Reprezentanții Dacia s-au decis să creeze și prima mașină 6x6. Este vorba despre Dacia Duster Dustruck 6X6, o mașină elogiată în presa olandeză de către cei de la Telegraaf. Până în prezent, nu se știe încă nimic despre performanțele modelului inovator al constructorilor români în parteneriat cu Renault. Totuși, acest model este mult mai ieftin decât un Mercedes Benz G63 AMG 6X6, care
Vezi cum arată prima Dacie 6x6 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/50158_a_51483]
-
din textul lui Radu Vancu): Acestea sunt sensurile discreției poetice ivănesciene: autodefinire prin cufundarea în indefinit, exprimare prin continuă reprimare, ocultare revelatorie a biografiei prin bibliografie, conștiință saturniană a perpetuei evanescențe." l În SCRISUL ROMÂNESC (nr. 7-8/ 2006), Monica Spiridon elogiază, fără nicio rezervă critică, "eseurile" (de fapt însemnările gazetărești despre moravurile lumii de azi) ale lui Bedros Horasangian, din volumul Bonjour, popor! pe care le consideră nici mai mult, nici mai puțin decât "un apel grav, dar lipsit de emfază
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
merge, cît sunt de încurajate cercetarea și scrisul și publicațiile... totul era minunat. Atunci mi-am luat inima-n dinți și am spus tocmai contrarul: că intelectualii sunt terorizați, obligați să scrie ce nu gîndesc...". Pe deasupra și-a îngăduit a elogia cîteva nume rău văzute de oficialități: "sunt autori români care ne fac cinste tuturor - mă refeream la Cioran, Ionescu, Mircea Eliade - și noi nu-i publicăm". Rezultatul inconformismelor progresive era previzibil. S-a montat "o mare ședință" de "demascare", la
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
cu subiect românesc) și a contribuit la reușita acesteia doamna Libuse Valentova, care a citit versiunea în limba cehă a poemelor românești. Șefa Secției de Românistică de la Universitatea Carolină din Praga, admirabila doamnă Libuse Valentova, merită din plin să fie elogiată pentru devotamentul, pentru competența cu care se dedică literaturii române, limbii române. Aș fi fericit să știu că și în alte locuri din lume aveam promotori ai culturii noastre de valoarea, de anvergura doamnei Libuse Valentova. Este impresionant cât de
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
va scrie concluziv autorul Radiografiilor politice - este însăși tradiția acestei țări cuminți și cine o combate - combate însăși istoria noastră politică”. Susținător, alături de Camil Petrescu, al „statului noocratic”, în care intelectualitatea ar fi să joace rolul primordial, Vladimir Streinu îl elogiază în mai multe rânduri, în Radiografii politice, pe Regele Carol al II-lea, neezitând să vorbească despre „statura înalt morală a Monarhului”. Poate sunt cititori care se vor mira, presupune Barbu Cioculescu. Vreau să-l încredințez că nu mă aflu
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
și-a făcut, de fapt, debutul în literatură, sub pseudonimul Dennis McShade. Apariția romanului Ce spune Molero, în 1977, a fost un adevărat succes de care însuși autorul a fost surprins. Adepții avangardei l-au adoptat imediat, neîncetând să-l elogieze. Acesta a adus un suflu nou în panorama literară portugheză, foarte conservatoare, neimaginându-și nimeni că se putea scrie cu atâta libertate, entuziasm, imaginație. Textul glumește cu cititorul și cu întreaga tradiție literară, utilizând un limbaj colocvial, plin de umor
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
contemporane, căreia i se acordase oricum un spațiu larg în volumul 3, din 1987. Profitând de faptul că între timp s-a desființat cenzura, autorul își corectează multe dintre aprecierile pe care le făcuse inițial. în volumul 3, el îl elogia, de exemplu, pe Mihai Beniuc pentru aderarea sa declarată la cauza comunismului: "Mihai Beniuc se declară foarte deschis ca poet al Omului, al aspirațiilor spre mai bine, un optimist și un revoluționar exponent al maselor cândva asuprite, acum în plin
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
contemporane, păstrînd legătura cu tradiția, așa cum este cazul emisiunii Revista Literară Radio, inițiată de Vasile Voiculescu.” Să lauzi, într-un comunicat oficial, exact acea emisiune de tradiție căreia îi schimbi specificul și realizatorii - iată o mostră de candoare culturală. Să elogiezi emisiunea ai cărei realizatori au făcut-o tocmai în comunicatul prin care anunți înlocuirea lor - iată o mică performanță de cinism managerial. Termenii și sintagmele comunicatului („maturi iubitori de cultură”, „publicul larg și de diferite vîrste”, „emisiuni premium”, „legătura cu
Rușinea de la Radio România Cultural by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3224_a_4549]
-
cunoșteam bine și care nu credea o iotă din ceea ce spunea”x. Opinia celui în cauză va fi, desigur, cu totul alta. Dar, înainte de a o scoate la iveală, se impune să revedem textul cuvîntării : „Popoarele își iubesc și își elogiază eroii pentru că le potolesc propria sete de desăvîrșire, de perfecțiune spre care, oricît ar fi acestea de inaccesibile, omul aspiră fără încetare. Alții i-au avut în trecut pe Iulius Cezar, pe Alexandru Macedon, pe Pericle, pe Cromwell, pe Napoleon
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
consideră un deplorabil adevăr: „dintre toate capitalele lumii, dintre toate capitalele țărilor civilizate cel puțin, București este singurul oraș care nu are periferii (banlieue)”. Oarecum surprinzător, Argetoianu ignora o realitate pe care scriitorii dinaintea lui au remarcat-o și au elogiat-o: periferia Bucureștilor exista și ea era, într-adevăr, un refugiu și un teren de mediere între oraș și împrejurimile lui încântătoare. Așa o vede Macedonski în mai multe proze, între care una este un elogiu al periferiei de altă
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
știm dacă impresia de filtru tulburător pe care ți-o lasă lectura acestui roman se datorește atmosferei și lumii ce zugrăvește sau artei scriitorului." (Opere, vol. 7, p. 37.) Șerban Cioculescu - deși aflat pe poziții ideologice diferite față de Eliade - a elogiat atât Isabel și apele diavolului, cât și Maitreyi. Cronica literară a întoarcerii din rai debutează și ea cu superlative: "Dl Mircea Eliade este cineva prin talent, inteligență și cultură (termeni care nu se exclud, dar nici nu se întrunesc laolaltă
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
planurile de atac ale armatei împotriva participanților la revoluție. (...) La jumătatea lunii ianuarie 2005, generalul Constantin Degeratu a fost numit în funcția de consilier de stat la Departamentul Securității Naționale din România". Pînă și pe profilul regretatului Marian Papahagi, îndeobște elogiat în lumea literelor, e așezată o realistă pată de umbră: "Fostul meu profesor Marian Papahagi mi-a pus în vedere explicit că, dacă doresc să devin cadru universitar, trebuie să încep prin a renunța la spiritul polemic". Același Papahagi care
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
diferitelor televiziuni la doisprezece ani de la răsturnarea lui Ceaușescu, mi-a fost dat să văd mult prea des persoane care în "epoca de aur"rivalizau în acte de adulație și servilism: poeți care cântau conducătorul și marile realizări, istorici care elogiau programul de distrugere a satelor și-l descriau pe Burebista visând la instaurarea comunismului pe pământurile “românești”, scriitori care se extaziau în fața “ideilor novatoare” ale cuplului prezidențial, pictori care îi zugrăveau pe cei doi potentați pe fundaluri albastre, diafane. Și
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
fără nici-o reticență poetul: el ar fi refuzat în repetate rânduri să celebreze triumful! Ziua lui de naștere este însă o zi “sacră a cosmosului”. Și, culmea, împăratul care a dezlănțuit din nou delatorii - securiștii epocii - în viața cetății, este elogiat pentru faptul de a fi stârpit această categorie, așa cum nu de mult Ceaușescu era lăudat că ar fi lichidat securitatea. Poetul nu se sfiește să declare că preferă să fie oaspetele principelui decât cel al lui Jupiter. Opresc aici exemplele
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
spre alterarea gravă a prestigiului Academiei României; Bukovski aflat în vizită la București ar fi invitat la televiziunea națională, iar Mariana Sipoș, realizatorul unei foarte apreciate emisiuni culturale, care a înregistrat un scurt reportaj despre disidentul rus, ar fi fost elogiată pentru acest act, care a mai salvat onoarea instituției, și nu dată afară fără explicații. Perpetuarea adulatorilor vechiului regim în apariții și funcții publice înseamnă permanentizarea unei mentalități străine spiritului românesc care ne-a prăbușit și ne-a făcut de
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
n-au valoare literară. Cad în senzaționalul cel mai ieftin și comercial. Sau sunt, pur și simplu, ilizibile. Autorii lor au știut, în deceniile șapte și opt, să-și ia revanșa asupra realismului-socialist, prin romane critice la adresa comunismului atât de elogiat de generația anterioară. Dar n-au mai fost capabili după 1989 să depună o mărturie la fel de semnificativă pentru o epocă pe care o cunosc ca nimeni altcineva (uitați-vă la prejudecățile tinerilor romancieri și eseiști care n-au trăit-o
Trădarea criticilor? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6334_a_7659]
-
în pagina "Cronici de artă": "Ideea realizării" Triunghiului... "este, hotărît lucru, binevenită". Mai mult decît atît: "este cazul să apreciem perseverența cineastului (Sergiu Nicolaescu - n.n.) de a-si fi susținut pînă la capăt proiectul...". Între capul locului și capătul proiectului, elogiate cu egală energie, unde să încapă perceperea falimentului și a catastrofei cosemnate de încercatul regizor și de scenaristul debutant Corneliu Vadim Tudor? Semnăturile le citim alăturate, cu indicația sumara "scenariul", pe genericul înscris la sfîrșitul peliculei, dar - din motive analizabile
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]