994 matches
-
autor dramatic. Comedia Influinția morale (1869) își propune să ia în râs mascarada alegerilor. În vorbirea personajelor sunt elemente ce prevestesc limbajul caragialesc. Elanuri generoase întru iubirea de neam și țară însuflețesc o piesă ca La Plevna! (1878). În urma raportului elogios al lui Ion Ghica, volumul Dramatice (1879) primește laurii academici. Mai pot fi menționate câteva prelucrări (Hagi Eni de la Galatz, Femeiușca dracului, în colaborare cu Matei Millo). Iubitor de drumeție, S. își consemnează impresiile de voiaj scriind, o dată, niște note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
menține întotdeauna trează conștiința scormonitoare a criticii."1 Marian Popa în al său "Dicționar de literatură română contemporană", consideră lirica lui Sorescu "parodică", opinând că poezia sa e în același timp un act original și inteligent de exegeză literară." Foarte elogios, Aurel Martin consideră că Marin Sorescu "s-a impus (și nu numai în spațiul național!) ca o personalitate poetică dintre cele mai originale".2 Petru Poantă vede esteticul creației soresciene amenințat de "artizanat". "Începând prin a contesta și a parodia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o imbinatie ideala a genului epic și liric. * În anul 1936 Mihail Sadoveanu, George, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa scot, începând cu luna ianuarie, revista lunară Însemnări ieșene. La moartea lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista Viața românească. * După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
literatură”: „Numărul scriitorilor noștri crește într-o proporție, care, prin anormalitatea sa, nu făgăduiește nimic bun. Sînt zeci, sînt sute, sînt poate mii de cîntăreți în proză și versuri, și nu e nici unul care să nu-și găsească criticul său elogios [la fel ca și azi - n. m.]. Fenomenul acesta se mai numește, în termeni meteorologici, și «primăvară literară»”2). Paternitatea formulei îi aparține lui Simion Mehedinți (Soveja), criticul Convorbirilor. Acesta publicase cu doi ani înainte un articol cu titlul: „Primăvara
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la retorica esteticului și a superlativului. O regăsim în aluzia făcută la calitatea materialelor folosite ("scump aur gălbui", "argint"), în evaluarea sistematică a muncii depuse ("cu priceperea lui") și în evaluarea imaginii create, așa cum e accentuată de cumulul de calificative elogioase ("strălucitor", "splendid", "frumoase", "frumoși"...). Tradiția descrierii epice se continuă cu romanul (Etiopicele lui Heliodor, Dafnis și Hloe al lui Longos, Aventurile lui Leucippe și Clitophon al lui Ahile Tatius) care, fără să ignore descrierile documentare în special cele de peisaje
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
luna octombrie, la Sorbona, pe tema " Spre o nouă raționalitate", iar Abellio a acceptat cu entuziasm. Pe 27 august, un prieten mi-a anunțat moartea sa. A doua zi, am descoperit cu oare-care surpriză că majoritatea ziarelor îi consacrau articole elogioase. Moartea părea să trezească conștiința contemporanilor lui Abellio. De fapt, astăzi cred că aversiunea lui Abellio față de terțul inclus venea din rezerva sa legată de Trinitatea creștină... Cît despre Gonseth și Lupasco, raporturile lor erau civilizate, dar distante. Sigur, Gonseth
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de serviciu cât de inteligent și inventiv ni se pare că este, iar apoi îi cerem să ne împrumute 20 de dolari până la leafă, nu e de așteptat ca lauda noastră să fie prețuită. • Să nu fim tot timpul prea elogioși; în probleme neesențiale să fim obiectivi. Persoanelor care fac mereu aprecieri pozitive li se acordă rar credibilitate. De exemplu: "Mulțumesc pentru că mi-ai împrumutat calculatorul, Jim. N-a fost prea ușor să-mi dau seama cum se lucrează cu el
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Întreprinde o călătorie prin Persia și Turcia, iar impresiile le va publica, la îndemnul lui Maurice Barrès, într-un volum cu titlul Les Huit paradis (1908), care îi aduce un răsunător succes și Premiul Academiei Franceze. Cartea a fost întâmpinată elogios de personalități marcante ale literaturii franceze, precum Marcel Proust, Anatole France, Remy de Gourmont, Jean Moréas ș.a. Descoperindu-și vocația, B. își va consacra mare parte din timp scrisului, fără a renunța la viața mondenă. Distincția, inteligența, farmecul personal făceau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
început să plângă...” (3, p. 60 ) Tot în perioada șederii lui Eminescu la Iași publică Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică, carte asupra căreia poetul își dă avizul favorabil și o recomandă ministerului, făcându-i un raport 31 elogios. La 3 iunie 1876, însă, noul ministru al învățământului îl destituie pe Eminescu din funcția de revizor școlar. La 13 iunie, Eminescu este angajat „redactor administrator” la Curierul de Iași, dar in octombrie 1877, în urma unui conflict cu directorul Tipografiei
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
curând, punct de reper prin anecdotele și pildele sale). Debutează în Convorbiri literare cu Soacra cu trei nurori. 1876. M. Eminescu recomandă Ministerului Instrucțiunii manualele lui I. Creangă, care se vor introduce „în mod obligatoriu” în școli. 26 mai. Raport elogios al poetului privind lucrarea Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică, avându-l între autori pe I. Creangă. 1 iunie. M. Eminescu este destituit din funcția de revizor școlar. Poetul va fi primit cu căldură în bojdeuca lui Creangă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a lipsit de la niciuna. Glasul unanim al asistenței a aprobat lucrările prezentate adunării generale de d-nul Profesor Dr. Iacobovici, directorul tehnic al Spitalului de Urgență. Ministrul sănătății reprezentat prin d -nul medic primar dr. Țovaru a contribuit cu aprecierile elogioase asupra activității desfășurată de d- nul Profesor Minovici care s-a sacrificat pe altarul științei pentru binele umanității” [2]. Dar drama nu va putea fi evitată. Profesorul Minovici se stinge din viață în iunie 1941 răpus de o boală necruțătoare
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
proprii ale asigurărilor sau la alte spitale bucureștene cu secții de chirurgie, și contract de asistență pentru asigurați. La inaugurarea Dispensarului medical nr. 2 Obor (Șos. Iancului nr. 9) care a avut loc la 11 mai 1930 se făceau aprecieri elogioase, subliniindu-se că este construit de Casa Centrală a Asigurărilor Sociale „după modelul dispensariilor moderne și bine utilate din Apus”. Au fost prezenți, dând semnificație profesională evenimentului, dr. N. M. Demetrescu secretar general al Ministerului Muncii și dr. Victor Gomoiu
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
în trei rânduri la Congresul Național de Chirurgie din 1934, 1936 și 1938, prezentând rapoartele: 1. Osteosinteza în tratamentul fracturilor, 2. Fracturile coloanei vertebrale, 3. Fracturile colului femural. Sunt contribuții apreciate de mișcarea medicală românească a vremii respective și recenzate elogios de prestigioase reviste de specialitate de peste hotare (Bibliografica Ortopedica, 1935, Bruxelles medical, 1937, Revue d’ortopedie, 1937 ș.a.) Activitatea Spitalului a inspirat teze de doctorat în medicină și chirurgie. Am identificat pentru perioada (1932-1938) 10 asemenea lucrări. Analiza lor atentă
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Legii învățământului superior din aprilie 1932. Publică un număr important de articole în presa medicală din țară și prezintă comunicări la reuniuni științifice prestigioase din străinătate (Congrese internaționale de chirurgie, de ortopedie, de accidente de muncă). Lucrările sale sunt recenzate elogios în publicații de specialitate din Franța, Belgia, Italia. Era un reprezentant al medicinei românești cunoscut și apreciat de foruri europene de specialitate. Autoritatea sa profesională îl face să fie ales în suprema funcție de demnitate profesională - Președinte al Societății române de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
anul 1939. Din acel Comitet al Societății de chirurgie în care dr. Petre Topa a fost ales președinte, secretar general a fost ales dr. Theodor Firică, bibliotecar Theodor Burghele, Secretari de ședință Dan Mavrodin, Chipail, I. Petrulian. Presa medicală anunța elogios alegerea dr. Topa ca președinte al Societății de chirurgie: „Dl. dr. P. Topa, director și chirurg primar al Spitalului de chirurgie, accidente și mecanoterapie, a fost ales președinte al Societății române de chirurgie pe anul în curs (1939-1940 n.n.). În
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
să se stabilească grupul sanguin și să aducă la noi la spital sângele necesar pentru bolnavul care se opera. Pe dr. Petre Topa nu l-am cunoscut nemijlocit, ca persoană fizică, așa cum am spus, dar se făcea adesea, atunci, referiri elogioase la persoana sa. Ba mai mult, clădirea veche a instituției unde eu lucram era numită „Spitalul lui Topa”. Auzeai adesea „mă duc la Spitalul lui Topa”. Tatăl meu, Prof. agregat dr. Gheorghe Litarcek (1888-1954), îmi relatase fapte despre personalitatea de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Magyar Sajtó”, articolul Román népköltészet [Poezie populară românească], prima și o vreme unica sursă de informație pentru maghiari asupra poeziei populare românești. În acest articol, s-a bizuit pe lucrările lui Wilhelm von Kotzebue, care publicase în limba germană scrieri elogioase despre V. Alecsandri și despre balada populară românească. Între 1857 și 1871, Á. a colaborat cu traduceri din poezia populară română la diferite periodice („Magyar Sajtó”, „Vasárnapi Újság”, „Szépirodalmi kózlöny”, „Kalauz”, „Nővilag”, „Napkelet”, „A Hon”, „Igazmondó”), traduceri pe care ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
numai fragmente din traducere, am primit laude de la Ștefan Avădanei, Cornel Dimitriu, Dumitru Dorobăț, Monica Gafița-Vasiliu, Smaranda Heroiu, Carmen Pamfil le mulțumesc pentru încurajări și sugestii; pe la mijloc, în fața întregului text, Petru Ioan și Dumitru Irimia au fost mai puțin elogioși le sînt profund recunoscător pentru corecturi și critici; spre sfîrșit a revenit Monica Gafița-Vasiliu aducînd ordine și stil n-am găsit cuvinte să-i mulțumesc îndeajuns, din nefericire. Prefața Autorului În dicționarul de față definesc, explic și ilustrez termeni care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
În vis, ea capătă un caracter matern, hrănitor și protector. Îi arată celui care visează ce bogății și ce potențial se găsesc în el. Totuși, expresiile populare «nesimțită ca o vacă», nota tr.), «murdară ca o vacă» adumbresc acest tablou elogios. În această situație, vaca exprimă decepția, jignirea sau trădarea. Nu trebuie să uităm nici placiditatea vacilor, despre care se știe că privesc trecerea trenurilor. Este posibil ca cel ce visează să nu fie decât spectatorul propriei vieți. Tergiversează prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
flori aurite și de câmpiile Elisee (...) În așa grad a agonisit el toate acestea încât era ca o corabie atât de încărcată de erudiție pe cât aceasta este încăpătoare pentru mintea omenească<footnote Ibidem, XXII-XXIV, p. 54. footnote>. În termeni tot atât de elogioși, despre cunoștințele Sfântului Vasile vorbește și retorul Libaniu. Pe lângă stil, magistrul păgân vede la ierarhul creștin o înțelepciune nesecată care ar putea fi găsită numai la unul care studiază continuu. El scrie: Izvoarele cuvintelor curg în mod firesc din gura
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
de fiica și de mamă. Spre sfârșitul secolului, esteții burghezi intra în reacție contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei” (1972). Ulterior, a citit versuri și proză la cenaclurile din jurul revistelor „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Flacăra” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, fiind prezent în paginile acestor publicații cu cicluri de versuri însoțite de recomandări elogioase semnate de Cezar Ivănescu, Eugen Barbu, Adrian Păunescu ș.a. Primele proze publicate în „România literară” (1978) sunt prezentate de Constantin Țoiu. A mai colaborat la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Opinia studențească”. Editorial, a debutat cu volumul de „poeme rock” Eu vă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
volumul de „poeme rock” Eu vă iubesc pe toți, apărut în 1982, în urma concursului organizat la Editura Eminescu. Ultimii ani de viață îi sunt umbriți de suferințe, pe care nu le alinau retragerile în „podul cu fân” de la Bertea. Prezentările elogioase care au precedat debutul editorial al lui D. menționau similitudini cu începuturile lui Nicolae Labiș sau Mircea Dinescu. Adrian Păunescu afirma tranșant: „Simt în el un nou mod de a trăi al poeziei române”. Două antologii colective, una editată la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
și obiectivă asupra creației scriitorilor români. I se va reproșa însă comentatorului incapacitatea receptării unor autori de valoare ca, de exemplu, Ioan Slavici, contactul indirect cu literatura din țară contribuind, probabil în mare măsură, la nerecuperarea acestora. Scrie în schimb elogios despre Elena Văcărescu. În paralel își încearcă el însuși condeiul, încredințând tiparului câteva epigrame corecte, dar banale. Ciclul de reportaje și cronici culturale Scrisori din Paris („Revista idealistă”, 1903) este apreciat în epocă de cititori. Mai închegate, notele de călătorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
la recomandarea lui Lancereaux - sugerează autorul - Paulescu ajunge în preajma lui Albert Dastre, ilustrul succesor al lui Claude Bernard „sub influența căruia studiază sinteza glicogenului în ficat și își însușește tehnica extirpării pancreasului” și doar atât (pg 44). Nimic despre aprecierea elogioasă a lui Dastre pentru cercetătorul român, nimic despre solicitarea expresă adresată lui Paulescu de către același Dastre pentru a verifica studiile experimentale ale unor cercetători de renume precum; Chauffard, A Gilbert, H Surmont, A Brault, Brissaud, Jeffroy, Pierre Marie, Hayem, Peron
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]