1,037 matches
-
Garda Elvețienă Pontificală este un corp militar aflat în serviciul papei din 1506. În data de 22 ianuarie a acelui an, un grup de 150 de elvețieni din Cantonul Uri, aflați în serviciul papei Iulius al II-lea, au defilat pentru prima oară prin Roma, intrând prin sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen. Un acord ce prevedea recrutarea de mercenari elvețieni pentru acest serviciu fusese încheiat încă
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
în primul rând, confruntarea armată din 6 mai 1527 din timpul jefuirii Romei (așa numitul „Sacco di Roma”, 1527) de către trupele contestatarului duce de Bourbon, sacrificiul Gărzilor Elvețiene permițând papei Clement al VII-lea să-și salveze viața. Din 189 elvețieni au scăpat atunci cu viață numai 42, mai precis cei care, în ultimul moment, l-au însoțit pe pontif în fuga sa de-a lungul Pasajului Borgo (Borgo, cartier al Romei), pasaj ce leagă Vaticanul de Castelul Sant'Angelo. O
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
extrem de nepopulară și s-a confruntat cu probleme grave economice, politice și revolte. Constituția nouă nu are sentimentul elvețian, ci filosofia politică a Revoluției franceze. Constituția rezistentă elvețian reflectă o nemulțumire european mai larg cu Revoluția Franceză și noțiunile contradictorii elvețian de libertate. În 1803, Legea lui Napoleon de Mediere restaurat parțial suveranitatea cantoanelor, și fostele teritorii afluente și aliate Aargau, Thurgau, Grisons, St Gallen, Vaud și Ticino au devenit cantoane cu drepturi egale. După Congresul de la Viena din 1815 se
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
de dificultate poate în acest caz să fie adaptat publicului. Grilele sunt publicate în ziare, dar pot fi și generate cu ajutorul unui computer. În 1782, matematicianul elvețian Leonhard Euler își imaginează următoarea problemă într-o grilă. Unii atribuie paternitatea Sudokului elvețianului, cu atât mai mult cu cât munca lui Euler consista în studiul pătratelor latine și teoria grafurilor. Problema ofițerilor se poate enunța astfel: fie șase regimente diferite, fiecare regiment posedând șase ofițeri de grade diferite. Se cere să se plaseze
Sudoku () [Corola-website/Science/301481_a_302810]
-
that of a Negro"), care fusese publicat în 1818. Însă observațiile lui Wells se limitau doar la specia umană și numai la anumite caracteristici. Când Darwin și-a dezvoltat teoria, a fost influențat de "sistemul natural" de clasificare al botanistului elvețian Augustin Pyramus de Candolle (1778 - 1841) care punea accentul pe competiția dintre diversele specii care intră in concurență. Scoțianul Patrick Matthew (1790 - 1874) a scris, în 1831, o carte rămasă un timp necunoscuta: "Naval Timber & Arboriculture", unde susține că: "Progeniturile
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic. Pentru prima oara DDT-ul a fost sintetizat în anul 1874 de chimistul austriac Othmar Zeidler. Efectul sau insecticid a fost observat în anul 1939 de elvețianul „Paul Hermann Müller” care va primi pentru această descoperire, în anul 1948, premiul Nobel în medicină. Firma „J. R. Geigy AG” unde a lucrat Müller scoate pe piața de DDT-ul sub denumirea comercială „Gesarol” și „Neocid”. În Germania care
DDT () [Corola-website/Science/313543_a_314872]
-
supraalimentare, la motoarele cu ardere internă este un agregat compus din două turbine pe un ax comun; una pentru angrenare, angrenata de gazele de evacuare și una (suflanta) pentru comprimarea aerului în motor spre cilindru. Inventatorul turbinei de supraalimentare este elvețianul "Alfred Büchi", care în anul 1905 a patentat turbină cu presiune constantă. La motorul cu ardere internă unde alimentarea aerului prin aspirație la rotații mari nu mai ajunge pentru a asigura o putere și mai mare al acestuia, se montează
Grup de turbosupraalimentare () [Corola-website/Science/314063_a_315392]
-
Piaget este o companie elvețiană de orologerie și de bijuterii de lux, fondată în 1874 de către Georges Piaget în satul „La Côte aux Fées”. Ea aparține grupului elvețian Richemont, specializat în industria produselor de lux. În 1874, Georges Edouard Piaget își instalează primul atelier în ferma de familie situată în micul sat elvețian din munții Jura La Côte-aux-Fées.. Numele Piaget, legat până atunci în special de ceasurile de
Piaget SA () [Corola-website/Science/314082_a_315411]
-
pot fi descris ca fiind modest. Numai Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) continuă să se bazeze în Glogovac în timp ce alte câteva ONG-uri internaționale de lucru în Glogovac sunt, în principal, pe bază de la Priștina. Acestea includ CARITAS-ul elvețian, și Consiliul de Refugiați Danez (CRD). Cele mai distinse ONG-uri locale sunt Societatea Maica Tereza (SMT), Consiliul pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertății, Shpresa, Aureola, Gresa, Nora, și Handikos. De asemenea, Asociația Veteranilor de Război UCK. Asociația invalidă
Glogovac () [Corola-website/Science/314385_a_315714]
-
G. Smyth. Charles Hudson moare după 10 ani la încercarea de a escalada muntele Matterhorn. Ruta clasică de pe versantul răsăritean a fost pentru prima oara folosită în anul 1872 de englezii Richard și William Pendlebury, Charles Taylor că și de elvețianul Ferdinand Imseng, austriacul Gabriel Spechtenhauser, si italianul Giovanni Oberto. Punct de pornire la escaladarea lui Dufourspitze de pe partea elvețiană este colibă Monte-Rosa (2.795 m)
Punta Dufour () [Corola-website/Science/313363_a_314692]
-
Enigma". Și alte țări au folosit mașini Enigma. Marina italiană a adoptat varianta comercială ca "Cifrul Marinei D"; spaniolii au folosit mașina comercială în timpul războiului civil. Criptanaliștii britanici au reușit să spargă aceste mașini, cărora le lipsea tabloul de prize. Elvețienii au utilizat o versiune de Enigma numită "model K" pentru comunitcații militare și diplomatice, model foarte similar cu Enigma D. Mașina a fost spartă de mai multe țări, printre care Polonia, Franța, Regatul Unit și Statele Unite (ultima a numit mașina
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
țară bandele de așa numiți «routiers » sau «écorcheurs», luptători rămași fără solde, și care se îndeletniceau cu jafuri. Gonindu-i în Elveția vecină, la 26 august 1444 , Ludovic a câștigat victoria de la Pratteln asupra unei mic și curajos corp de elvețieni, apoi a cucerit orașul Basel, în vremea conciliului care tocmai îl alesese pe anti papa Felix al V-lea. Recunoscător, papa Eugen al IV-lea i-a acordat înaltul titlu de gonfalonier. În urma negocierilor conduse de tânărul prinț, la 26
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
tocmai îl alesese pe anti papa Felix al V-lea. Recunoscător, papa Eugen al IV-lea i-a acordat înaltul titlu de gonfalonier. În urma negocierilor conduse de tânărul prinț, la 26 septembrie 1444 s-a semnat pacea de la Ensisheim cu elvețienii. Drept răsplată pentru isprăvile sale a obținut la 26 mai1445 de la tatăl său titlul de protector al comitatului Venaissin . Cu timpul, prințul Ludovic s-a folosit de veniturile aflate la dipoziția sa pentru a-și constitui o clientelă proprie. După
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
comitatul Bar și Provence însăși. Margareta de Anjou, liberă, se alătură tatălui ei la Aix-en-Provence. Încă îi stătea în cale ducele Burgundiei, Carol Temerarul. Ludovic reuși de această dată să-l antreneze pe vechiul său dușman într-un conflict cu elvețienii, care între timp se întăriseră din punct de vedere militar. La 5 ianuarie 1477 Carol căzu în luptă cu aceștia la Nancy și cu aceasta războaiele cu Burgundia luară sfârșit. Ludovic a încercat să pună stăpânire pe domeniile defunctului duce
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
identifică cu descoperirea legilor perspectivei și utilizarea lor în pictură. Medicul și cercetătorul elvețian Moritz Anton Kappeler a folosit imaginile de perspectivă desenate ale terenului la întocmirea hârtii muntelui Pilatus (1726). În lucrarea să "Die freie Perspektive" („Perspectiva liberă”) matematicianul elvețian Johann Heinrich Lambert pune bazele reconstituirii perspectivice, tratând și problema intersecției spațiale. Inventarea fotografierii (1839) că procedeu optic pentru obținerea perspectivei centrale riguroase a deschis și calea dezvoltării fotogrammetriei. Prima cameră fotogrammetrica a fost construită de inginerul francez Aimé Laussedat
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
Ramírez Sánchez și-a oferit serviciile grupării sale către FPEP și alte grupări. Primul atac ar putea fi unul eșuat, cu rachetă, asupra centralei termonucleare Superphénix din Franța la1 18 ianuarie 1982. În februarie 1982, doi membri ai grupului—teroristul elvețian Bruno Breguet și soția lui Ramírez Sánchez, Magdalena Kopp—au fost arestați la Paris, într-o mașină în care s-au găsit explozibili. După arestare, gruparea a detonat mai multe bombe în Franța, în vreme ce Ramírez Sánchez a făcut lobby pentru
Carlos Șacalul () [Corola-website/Science/323416_a_324745]
-
von Däniken, Michael Cremo, David Childress, Sara Seager PhD, George Noory, Giorgio A. Tsoukalos, Robert R. Cargill, Ilia Delio, Javier Grillo-Marxuach, Jason Martell, Michael Dennin PhD, Arthur Demarest PhD și Todd Disotell. "Ancient Aliens: Chariots, Gods & Beyond" prezintă ideile autorului elvețian Erich von Däniken care presupune că ființe avansate din spațiu au vizitat oamenii primitivi, dându-le cunoștințe despre sistemul solar și univers, de matematică și inginerie. Von Däniken mai spune că acești extratereștrii au fost considerați zei de toate religiile
Ancient Aliens: Chariots, Gods amp; Beyond () [Corola-website/Science/322943_a_324272]
-
de opt cantoane (Acht Orte) a rezistat mai mult de un secol, bucurându-se de mari succese politice și militare. Alianță a promis neutralitate în 1515, și din nou în 1647, sub amenințarea războiului de treizeci de ani ", chiar dacă mulți elvețieni au servit că mercenari în războaie. După primul război șvabi din 1499, Confederația a devenit un stat independent "de facto" pe parcursul perioadei moderne timpurii, deși încă nominal parte a Sfanțului Imperiu Român până în 1648. Cu toate acestea, Reforma elvețiană a
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
statutul de nemijlocirea imperiala în cadrul Sfanțului Imperiu Român, a fost cauzată de-le pe toate fiind sub presiune de către ducii și regii habsburgici, care au condus odată o mare parte din aceste terenuri. În mai multe lupte împotriva armatelor habsburgice, elvețienii au rămas victorioși și au cucerit chiar și zonele rurale din Glarus și Zug, care au devenit membrii independenți ai confederației, de asemenea. De la 1353 la 1481, aceasta federație de opt cantoane, cunoscut în germană că Orte Acht (opt locuri
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
pe teritoriile lor la costul contează locale în vecinătate, mai ales prin cumpărarea drepturilor judiciare, dar uneori și prin forță. Eidgenossenschaft că un intreg extins prin cuceriri militare. Aargau a fost cucerit în 1415, Thurgau în 1460. Atât de ori, elvețian a profitat de o slăbiciune a duci habsburgic. În sud, Uri a condus o expansiune militară teritorială, care ar-după eșecuri de mulți-1515 conduce la cucerirea Ticino. Nici unul dintre aceste teritorii au devenit membri ai Confederației, deși, în schimb, au avut
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
fost acceptate ca membri cu drepturi depline. Wars Burgundia a determinat o nouă extindere a Uniunii cu noi membri. Fribourg și Solothurn au fost acceptate în Confederație în 1481. În războiul șvab împotriva împăratului Maximilian I, Împărat Român, din nou elvețian a rămas victorios și au fost scutite de legislația imperiala. Orașele asociate anterior de la Basel și Schaffhausen au alăturat Confederației, ca rezultat direct al acestui conflict. Appenzell a urmat în anul 1513 ca membru al 13-lea. Această federație de
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
început ca o activitate privată, dar în 1920, înființează la Cluj primul Institut Speologic din lume. Pe lângă numeroși cercetători români, Racoviță aduce la Cluj și o echipă de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, René Jeannel) și un elvețian (Alfred Chappuis). Ideea lui Emil Racoviță de a se organiza o instituție de stat pentru un turism care să respecte natura, se materializează în anul 1926 când fondează Oficiul Național de Turism (ONT), oficializat la 4 ianuarie 1936 prin decret
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
de Diemeringen și Asswiller. În zilele noastre multe castele și vestigii arheologice sunt inca vizibile. Teren vechi de Empire, unul dintre ultimele care se anexează la Franța, în 1793, această regiune în timpul perioadelor de Ancien Régime, viața rezolva olandezii, francezii, elvețienii, germană și chiar austriac . Unele sate au o biserică catolică, o biserică protestanta și o sinagoga . Aceasta regiune și-a păstrat un patrimoniu de excepție, Bonnefontaine ( Baș - Rhin ), una dintre cele mai bogate stațiile neolitice Alsacia, cu castelul sau Empire
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
Santissimo Redentore") și fațadă bisericii Sân Francesco della Vigna ("Chiesa di Sân Francesco della Vigna"). Stilul lui Andrea Palladio se distinge la Sân Trovaso, fațadă a bisericii Sân Stae, biserica ridicată în secolul al XVII-lea, concepută la 1709 de către elvețianul Domenico Rossi și a continuat până în secolul al XIX-lea. În semn de recunoștință pentru sfârșitul ciumei a fost construită din 1631 până în 1686 Santa Maria della Salute ("Basilica di Santa Maria della Salute"), cea mai importantă biserică în stil
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
m înălțime și 1,2 m lățime. În 1959 obține Premiul I și titlul de laureat pe țară, și înregistrează primele compoziții proprii în stil folcloric, cu "Orchestra Populară a Radiodifuziunii". Devine cunoscut publicului larg după ce este descoperit de etnomuzicologul elvețian Marcel Cellier, care studia muzica populară românească în anii '60. Ca student, în perioada 1961-1966 călătorește în multe țări europene și câștigă Locul I în numeroase competiții internaționale. În perioada 1966-1969 este dirijor al "Ansamblului folcloric Ciocârlia" din București. În
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]