2,179 matches
-
și instituționaliști. Apoi am examinat studiile de caz ale politicii externe a unor state importante în perioada dintre 1989 și 1999, în lumina modelelor teoretice. Studierea reacțiilor acestor țări față de sfârșitul Războiului Rece a indicat tendințe empirice din sistemul internațional emergent. Concluziile rezumă descoperirile teoretice și empirice ale studiului în trei secțiuni. În prima secțiune vom aborda implicațiile colapsului sovietic pentru abordările sistemice ale relațiilor internaționale, și vom contura implicațiile teoriei liberale pentru programele de cercetare din domeniu după Războiul Rece
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în interiorul sistemului se va "dizolva" gradual, pe măsură ce se reface balanța de putere. Modificarea adusă de Wohlforth teoriei neorealiste este, așadar, deschisă criticii potrivit căreia ea face o raționalizare post hoc a eșecurilor predictive, asociate cu explicația neorealismului convențional pentru structura emergentă a politicii internaționale. Din acest motiv, în studiul de față nu am operaționalizat și nu am testat argumentul realist structural modificat al lui Wohlforth, privitor la stabilitatea lumii unipolare. În schimb, dezbaterile dintre neorealismul ortodox și instituționalism au reprezentat principalele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
trebuie integrată într-o explicație coerentă a tendințelor pe termen lung din sistemul internațional. În al doilea rând, teoriile sistemului internațional dezvoltate în timpul Războiului Rece trebuie să fie revizuite în totalitate pentru a surprinde în mod adecvat dinamica ordinii internaționale emergente. Sfârșitul Războiului Rece trebuie să fie privit drept un moment ce marchează reorientarea fundamentală a traiectoriei generale a socializării generate de sistemul internațional. Această reorientare afectează structura relațiilor dintre toate marile puteri, și modifică radical perspectivele schimbării pașnice la scară
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
exercită propria influență în termeni mai autonomi decât în trecut. Aceste discontinuități reprezintă anomalii pentru predicțiile instituționaliste privind continuitatea în structura acordurilor multilaterale postbelice, după Războiul Rece. Totuși, ele nu se potrivesc nici cu ipotezele neorealiste. În timp ce în ordinea internațională emergentă sunt prezente elemente ale competiției poziționale dintre marile puteri, de fapt, tendința dominantă pare să fie orientată către o transformare calitativă a densității și structurii relațiilor multilaterale dintre principalele puteri. Acest fapt este vizibil în două tendințe pronunțate. Mai întâi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu tendințele post-Război Rece, toate puterile importante analizate au fost încurajate să adopte schimbări semnificative ale orientării lor către multilateralism în primul deceniu după Războiul Rece. Complexitatea dinamicii instituționale din sistemul internațional după Războiul Rece susține perspectiva potrivit căreia ordinea emergentă poate fi privită ca un hibrid distinct, ce reflectă un compus agregat din multe curente și tendințe diferite (Buzan, 1993; Wendt, 1999). Cu toate acestea, nu trebuie să ne îndepărtăm de faptul că o tendință fundamentală puternică se coagulează din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din acest compus, indicând o transformare calitativă a tiparelor generale ale relațiilor instituționalizate dintre principalele puteri. Acest lucru a crescut șansele schimbării pașnice la scară globală și funcționează în favoarea unei structuri mai egale a drepturilor și responsabilităților în cadrul ordinii internaționale emergente. Tendința generală observată este asociată cu un amestec complex între continuitate și schimbare, care prezintă anomalii majore pentru predicțiile teoriei neorealiste și teoriei instituționaliste. Prin contrast, acest amestec este compatibil cu marjele de comportament asociate cu modelul liberal. Ajustări ale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
timp extrem de scurtă, structura aparent imuabilă a conflictului dintre superputeri s-a dezintegrat. După o perioadă de nesiguranță, începem să discernem conturul noii ordini internaționale. Tendințele ce par a se contura oferă motive întemeiate pentru a crede că sistemul internațional emergent se află în mijlocul unui proces istoric de transformare. În aceste circumstanțe, gândirea critică dobândește o semnificație istorică sporită. Forțele puternice din fundal, care funcționează în interiorul sistemului, vor încuraja transformarea indiferent de ajustările de politică externă ale vreunei mari puteri. Totuși
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
semnificație istorică sporită. Forțele puternice din fundal, care funcționează în interiorul sistemului, vor încuraja transformarea indiferent de ajustările de politică externă ale vreunei mari puteri. Totuși, viteza schimbării va depinde foarte mult de cât de conștienți sunt actorii principali de tendințele emergente, precum și de gradul în care sunt capabili să încorporeze această cunoaștere în marile lor strategii. O gândire diferită asupra relațiilor internaționale după Războiul Rece ar putea ea însăși să genereze cunoaștere care să joace un rol important în facilitarea tranziției
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care sunt capabili să încorporeze această cunoaștere în marile lor strategii. O gândire diferită asupra relațiilor internaționale după Războiul Rece ar putea ea însăși să genereze cunoaștere care să joace un rol important în facilitarea tranziției istorice în ordinea internațională emergentă. Postfață Momentul 11 septembrie 2001 și urmările sale După 1999 sistemul internațional a fost zdruncinat de o serie de crize globale majore, la o scară nemaiîntâlnită în primii zece ani după Războiul Rece. Atacurile asupra orașelor New York și Washington la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și Washington la 11 septembrie 2001 au fost urmate la scurt timp de campanii militare conduse de americani, împotriva regimurilor din Afganistan și Irak. În mod inevitabil, astfel de evoluții au consecințe importante pentru o analiză a formei ordinii internaționale emergente, și, prin urmare, se cuvine să reflectăm asupra semnificației lor pentru natura schimbării internaționale post-Război Rece. Constrângerile metodologice asupra analizei perioadei post-1999 sunt și mai mari decât cele ridicate de examinarea primului deceniu al tranziției de la Războiul Rece. Așadar, scopul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
colapsului Uniunii Sovietice. Prin urmare, este adecvat să dezbatem gradul în care poate fi legitimă înțelegerea evenimentelor de la 11 septembrie 2001 în termeni similari cu sfârșitul Războiului Rece. De asemenea, vom discuta despre implicațiile evoluțiilor post-1999 pentru caracterul sistemului internațional emergent. Evenimentele de la 11 septembrie 2001 și urmările lor au generat întrebări importante cu privire la durabilitatea tendinței de aliniere a marilor puteri, ce a caracterizat primul deceniu de ajustări după Războiul Rece. Se poate afirma că evoluțiile recente reflectă o revenire la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
revenire la instabilitatea internațională și la balansarea marilor puteri, care au fost anticipate de multă vreme de neorealiști. Așadar, vom examina măsura în care aparenta disoluție a alinierii la marile puteri poate fi înțeleasă ca reflectând predicțiile neorealiste despre ordinea emergentă post-Război Rece. Imediat după 11 septembrie 2001 comentatorii s-au grăbit să afirme că era vorba de primul atac direct, la scară mare asupra teritoriului Statelor Unite după bombardamentele japoneze de la Pearl Harbor din 1941. Fie și numai din acest motiv
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
colapsului sovietic. Chiar dacă evenimentele de la 11 septembrie au fost dramatice, întrebarea reală pe care au generat-o este cum și de ce atât de mulți analiști nu au reușit să aplice unul dintre principiile fundamentale ale istoriei în cazul ordinii internaționale emergente. Scriind în 1999, Kapstein și Mastanduno erau suficient de încrezători pentru a afirma că hegemonia americană rămânea în mare parte necontestată în viitorul previzibil. Astfel, chiar dacă puteau fi imaginate amenințări la adresa Americii, cum ar fi fundamentalismul islamic, "probabil că ... [astfel
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
expus limitele acestei evaluări pozitive a influenței globale a Americii. Ele ar fi trebuit să le amintească cercetătorilor relațiilor internaționale de o lecție pe care poate că au uitat-o din cauza sfârșitului Războiului Rece. Ceea ce reprezintă o anomalie pentru ordinea emergentă sunt mai puțin atacurile de la 11 septembrie și mai curând dominația americană continuă în sistemul internațional, care a avut tendința de a prevala pe parcursul anilor 1990. Totuși, alți comentatori sunt mai puțin optimiști în privința consecințelor unipolarității. Este relativ simplu să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teoretice superficiale vor recunoaște imediat că analiza lui Kagan corespunde predicțiilor neorealiste. Asemenea neorealiștilor, Kagan recunoaște faptul că unipolaritatea generează conflicte structurale de interese între SUA și alte state importante. Astfel, în prezent circulă o evaluare neorealistă a naturii ordinii emergente post-Război Rece, ca o consecință a principalelor evoluții apărute în sistemul internațional după 1999. Dacă alinierea la hegemon se dovedește a nu fi durabilă, teoria instituționalistă ar putea oferi un scenariu alternativ și mai optimist pentru viitor. Logica argumentelor instituționaliste
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu referire la lumea post-11 septembrie 2001 de nimeni altul decât Paul Kennedy însuși. Scrisă imediat după atacuri, și nu în perioada triumfală ce a urmat intervenției SUA în Afganistan, evaluarea făcută de Kennedy privind locul Americii în sistemul internațional emergent era mult mai puțin optimistă. Într-adevăr, concluziile contribuției lui la o colecție importantă de eseuri ce dezbat implicațiile strategice ale noii "epoci a terorii" exprimă sentimente care surprind în mod clar necesitatea pe termen lung ca SUA să înceapă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
recunoască posibilitatea pe termen lung și chiar inevitabilitatea unor variante alternative pentru viitor. Dacă evenimentele de la 11 septembrie 2001 evidențiază o trăsătură caracteristică a sistemului internațional după Războiul Rece, atunci aceasta este incertitudinea cronică omniprezentă când vrem să înțelegem lumea emergentă odată cu 1989. În cele din urmă, nici măcar specialiștii nu pot fi siguri ce se va întâmpla în viitor și care va fi tendința principală în relațiile internaționale. Dar, cel puțin deocamdată, se pare că tiparul alinierii, identificat de realiștii clasici
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Constitutive Politics of the European Union and German Power" în P.J. Katzenstein (coord.) Tamed Power: Germany in Europe, Cornell University Press, Ithaca, NY, pp. 49-79. Bulmer, S.J. și W.E. Paterson (1996) "Germany in the European Union: Gentle Giant or Emergent Leader?", International Affairs 72, 9-32. Bulmer, S.J., C. Jeffery și W.E. Patterson (2000) Germany's Regional Diplomacy: Shaping the Regional Milieu, Manchester University Press, Manchester. Buzan, B. (1988) "Japan's Future: Old History Versus New Roles", International Affairs 64
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de l'égalité, Seuil, Paris, 1997, ed. I engleză, 1983). În aceste perspective, se poate ajunge la a substitui unor clivaje de clase a priori alte clivaje care se dovedesc a posteriori mai determinante. Vârsta face parte din aceste grupuri emergente, constituind chiar o "cultură tânără", așa cum alții spun(eau) că există o "cultură muncitorească". • Cazul 6: anchetele regăsesc parțial clasele și anumite grupuri de PCS O abordare strict inductivă arată că practicile culturale (dar și politice, sociale, colective și ideologice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acțiuni colective de cooperare a numeroși agenți. Ei cooperează datorită unor presupoziții comune și pot să-și coordoneze activitățile (Becker, 1999, p. 99). De la interacțiuni la rețele Perspectiva interacționistă este inductivă: ea pleacă de la observarea relațiilor sociale și descrie formele emergente care se unesc sub efectul unei acțiuni colective mai mult sau mai puțin coordonate. Ea trece de la interacțiunea simplă la rețea, trecând prin acțiunea colectivă. "Științele sociale sunt un ansamblu de discipline interesate, toate, de acțiunea colectivă și de felul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în școală din Québec (Debarbieux, 2003) sau la forumul brazilian de educație (Debarbieux/UNESCO, 2004). Este violența în școală cauzată, măcar în parte, de "mondializare", adică de adâncirea inegalităților și a excluziunii sociale nu doar între țările bogate și țările "emergente" și "pe cale de dezvoltare", ci și între zonele urbane din interiorul țărilor bogate? și este violența școlară mai puternică în țările din Sud din această cauză? Intenționez să răspund aici la aceste întrebări, în mod deopotrivă empiric și teoretic, pe
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
asupra aliaților presupune amestecul efectiv în treburile lor interne, ceea ce este de așteptat să întîmpine rezistență, e greu de crezut că aliații vor reuși să se ordoneze în așa fel încît să permită flexibilitatea conexiunii. În fine, subordonarea noilor națiuni emergente, cum le-a numit Kissinger, balanței centrale, militare, contrazice dinamica politică independentă. Cu alte cuvinte, pentru a face noul sistem al Concertului să funcționeze, realistul Kissinger avea nevoie nu doar să închidă în cușcă ursul sovietic, ci și să impună
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
balanței centrale. Desigur, Statele Unite aveau o îndelungată tradiție în tratarea Americii Latine ca loc al influenței lor, tradiție reluată și în timpul guvernării Nixon-Kissinger (Chile 1973). Dar și în afara acestui spațiu, un calcul destul de rigid al sumei zero era aplicat țărilor emergente, unde pierderile strategice pe termen scurt erau considerate victorii pe termen lung ale URSS. Cu alte cuvinte, Kissinger trata lumea a treia ca un apendice al balanței triunghiulare de bază și această logică l-a împins către contradicțiile politicilor tradiționale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
reorientare politică a fost însoțită de schimbări structurale majore și de scăderea contribuției la TVA a câtorva sectoare precum construcțiile navale, producția de oțel și mineritul. Procesul a început în anii 1980, țintind inițial dezvoltarea în domenii bazate pe tehnologiile emergente. Politica întreprinderilor mici și mijlocii a devenit echilibrată spre sfârșitul anilor 1990, dar accentul asupra sprijinirii companiilor „high tech” (noi înființate și IMM) a rămas puternic. Politicile de susținere a IMM-urilor continuă să reprezinte un domeniu important al politicilor
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
afaceri s-a schimbat radical, aceasta traducându-se atât în provocări cât și în oportunități pentru industria europeană. Politica industrială trebuie să ajute ramurile industriale să profite de aceste oportunități. Industria UE concurează cu China, Brazilia, India și alte economii emergente. Tehnologia, ICT și abilitățile devin tot mai importante pentru competitivitatea internațională. Lanțurile de valoare internaționale se întrepătrund tot mai mult și competiția pentru energie și materiile prime rare se intensifică. Industria UE trebuie de asemenea să preia poziția de lider
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]