1,678 matches
-
funest al războiului civil -, zări zidurile orașului Poetovium, cel mai frumos din Pannonia, ridicat pe malul de mizănoapte al Dravei. Râul străbătea marea câmpie, îndreptându-se spre Dunăre; galbenul întunecat al câmpurilor de floarea-soarelui alterna cu verdele viței-de-vie de pe dealuri. Emoționat, Antonius se gândi la Mithra, zeul câmpiilor. În valea ce se întindea în fața ochilor lui, pe malurile Dravei, mâinile credincioșilor săpaseră primele mithraea în măruntaiele pământului, din care se născuse zeul. De la Poetovium, cultul lui Mithra se răspândise în ținuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
normal și dacă nu vă pătați bunul renume, atunci, cine știe, am putea să... — John Self? Stătea în fața mea, dreaptă, privindu-mă țintă. Oricât de agresive și imperative ar fi fetele, ele nu își pierd niciodată acel aer de așteptare emoționată. Cel puțin așa sper. Purta niște pantaloni de stambă largi și o jachetă multi-peticită - haine antiviol, haine măciucă. Nu aveau nici un efect. Uite că e cineva, și mă gândeam la mine, e cineva pe care face să-l violezi. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre voi m-ați făcut chiar mie chestia asta. Vă mulțumesc. Am apreciat-o din toată inima - am fost recunoscător, emoționat. Vă mulțumesc din nou. Zău așa. Dar ce faceți? Oh, ce ați făcut? Pe de altă parte, uitați-vă ce trebuie să îndure o gură omenească. Încerc să înțeleg lucrurile din punctul vostru de vedere. De neimaginat, munții de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chimono și am coborât scările să răspund. Luasem hotărârea, pentru a mia oară, să cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam să fac asta. Nu mai aveam nici o scuză. La telefon era o femeie pe care nu o cunoșteam. Părea emoționată, dar hotărâtă. — Aș putea... Sam Jones la telefon? a întrebat. — Da. Am tras chimonoul împrejur și l-am prins cu șnurul. — Voiam să vorbesc cu dumneavoastră - mi-a dat cineva numele dumneavoastră - despre moartea de la Mowbray. Am înțeles că încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-o!“). Le-a făcut sul, legate cu o bentiță în culorile drapelului american. Fără stele. „Dacă tot intrăm în NATO“, surâde el, „vă rog să primiți această amintire de la mine, care am stat 283 de zile în State“. Îmi scrie, emoționat, câteva cuvinte cu un pix cu drapelul american pe cotor. Zâmbesc, prefăcându-mă emoționat. Cu năduf, de fapt, gândesc „Mai bine îmi dădeai câțiva dolari“. Deși nu știu de unde mi-a venit gândul. Probabil din subconștientul ăsta nenorocit al neamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stele. „Dacă tot intrăm în NATO“, surâde el, „vă rog să primiți această amintire de la mine, care am stat 283 de zile în State“. Îmi scrie, emoționat, câteva cuvinte cu un pix cu drapelul american pe cotor. Zâmbesc, prefăcându-mă emoționat. Cu năduf, de fapt, gândesc „Mai bine îmi dădeai câțiva dolari“. Deși nu știu de unde mi-a venit gândul. Probabil din subconștientul ăsta nenorocit al neamului care cere mereu plocoane. Să dăm și să primim fel de fel de peșcheșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uitîndu-se peste umăr la pietonii ce alunecau prin spatele nostru În adieri cenușii de vînt. — Nu știu de ce rîzi, zise ea. El vorbește serios. Nu rîd. SÎnt mort de frică. Însă mă bucur să te văd. Un zîmbet pe jumătate, emoționat, fugar. — Și eu la fel, admise Bea. — O spui de parcă ar fi o boală. — E mai rău decît atît. Credeam că, dacă te revăd la lumina zilei, poate Îmi vine mintea la cap. M-am Întrebat dacă acela era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și mi-am dat drumul la mărturisiri, fără să las nimic pe fundul sacului. CÎnd am Încheiat relatarea și socoteala angoaselor mele existențiale de licean retardat, Fermín mă surprinse cu o Îmbrățișare bruscă și sinceră. — Dumneata ești Îndrăgostit, murmură el emoționat, bătîndu-mă cu palma pe spate. Sărăcuțul. În după-amiaza aceea, am ieșit din librărie la ora exactă, ceea ce a fost suficient ca să ne atragem o privire oțelită din partea lui taică-meu, care, tot văzîndu-ne cum ne duceam și ne Întorceam, Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în zbor cocori spre alte zări Și-n poarta casei iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală Clopoțelul drag sună voios Și ne așteaptă-n prag prietenos Globul terestru emoționat ‘Bun venit!’ ne spune Iar catalogul nou ne-a urat Numai note bune. TOAMNA “Nici una dintre voi nu mă întrece în frumusețe în bogăție! Nu credeți că peste tot, pe unde trec, pamântul îmi dăruiește rodul? Am din belșug struguri
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vadă dacă elevii și-au scris tema pentru ziua respectivă. Ajungând în dreptul elevei Victorița, constată n-a scris problema). Victorița constat că n-ai scris problema dată pentru azi! Care este cauza? VICTORIȚA (Se ridică în picioare, foarte mâhnită și emoționată.) N-am putut s-o rezolv doamna profesoară! PROFESOARA — Observ că toți elevii au scris, deși, este adevărat că problema n-a fost ușoară. Chiar și Valerica, văd că a scris problema. Fiindcă această problemă a fost mai grea, o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș’cinci? — Da, zice și se așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor, vocea emoționată a comentatorului au acum forța să submineze vătuirea auzului, fixitatea plăcută a privirii, răcoarea instalată pe buze și chiar mirosul florilor de zmeură de câmp care mai stăruie În nări. Abia trecusem de Vesely. În satul următor am dormit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ești la fel de frumoasă ca atunci. În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârșitul. Gura ta nu-i stafidită în canioane scurte, concentrice și cosmetice. Memoria îți este intactă când îmi mângâi trăsăturile și îmi răsfeți privirea oferindu-mi bujorii obrajilor emoționați. Acum, când te întinzi să-mi dai sărutul de bun venit, buzele ți le simt moi pe obrazul meu împietrit. Când ne-am cunoscut cu adevărat ți-am văzut sânii întâia oară! Îți hrăneai sugarul, nu-i ascundeai de mine
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
Când mântui de vorbit, Angelica îngenunchie înaintea regelui și-i aștepta răspunsul, în vreme ce toată lumea o privea minunată. Roland mai cu seamă, simțea o irezistibilă atracție pentru ea, ceea ce-l făcea să tremure și să nu-și mai afle astâmpăr. La fel de emoționați erau și ceilalți cavaleri, până la bătrânul duce de Namo cu părul alb ca zăpada și însuși Carol Magnul. Tăcere adâncă domni câteva clipe, pierduți fiind cu toții în încântarea de a o privi. Tânărul și arzătorul Ferrau abia de-și stăpânea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pornit în întâmpinarea lor. S-a oprit la doi pași și a prezentat raportul: ― Domnule locotenent colonel, foștii concentrați din plutonul doi și-au predat efectele militare și sunt gata de plecare spre casele lor. Raportează sergentul Dumitru Dinsus! Comandantul, emoționat, s-a apropiat de formație și, privind la ei cu duioșie, a prins să vorbească: ― Să știți că o asemenea demonstrație nu am mai întâlnit în viața mea de militar. Și asta se datorează camaradului vostru, sergentul Dumitru Dinsus. Spun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am reprezentarea grafică ciudat de precis! În drum spre bancă, mi se-ntind mâini prietenoase: ― Bravo, Băjenare! Botez și Ben privesc cu mândrie în jurul lor. În definitiv era un succes, în primul rând, al băncii noastre. Am citit-o foarte emoționat și, la unele pasagii, mi-au tremurat lacrimi pe gene. Doar în teza mea era vorba de tata, care se-ntorsese rănit, în cârji, de pe front. Din această fericită zi mi s-a stabilit faima, pe care m-am străduit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rog, dar din suflet, fac o cinste sardanapalică! M-a apucat o emoție, mă, o frică nemaipomenită! ― De ce? ― Știi, m-am muiat de tot. Din ce s-apropie ora când trebuie să dau ochii cu Veturia, din aia sânt mai emoționat. Nu mai am nici pic de curaj; mi s-au tăiat picioarele! ― Bine, mă, nu ți-e rușine? Bărbat ești tu, sau ce naiba ești? Cum să-ți fie frică de-o fată... ce mai e și asta? Nu văd motivul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Din prag". ― Mă, ne rugase el, aduceți vorba despre bustul lui Vlahuță, spuneți că declam frumos și rugați-mă să spun ceva! Știți, face impresie! Am convenit și am continuat să așteptăm. ― Pe unde-or fi acum? se-ntreba Gică emoționat, cu voce tare, fără să se poată stăpâni și fără să primească vreun răspuns. . . . . . . . . . . . . . . . . Soră-mea le văzuse pe geam, dar a așteptat să audă soneria. A ieșit imediat surâzătoare și le-a sărutat, constatînd: ― Îmi place că sînteți punctuale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
era numai surâs. Mi-a potrivit părul la tâmpla stângă... Iarăși mi-a prins mâna și mi-a șoptit simplu, cu voce gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce înfiorare. Am pornit emoționați, vorbind nimicuri, prostii pline de gingășie, oprindu-ne la fiecare pas să admirăm o frunză, o floare, o creangă sau un petec de cer albastru! Orice avea farmec în acele clipe binecuvîntată! Doamne, cât de frumoasă e viața uneori! Adevărat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
podele salută intrarea profesorilor în clasă! Barosanul, Atila, Dinu, Radian, Stoiceseu,Todor! Barosanul are în mână catalogul clasei a VIII-a modernă de-acum douăzeci ani. Se suie pe catedră; iar ceilalți profesori se așază pe scaunele dinainte pregătite. Vădit emoționat, în timp ce se lasă greoi, pe scaun, Barosanul ne face semn cu mâna și spune surîzînd: ― Stați jos, vă rog! Apoi, în glumă, se adresează lui Ciurea-Stăpînul: ― Costache, de ce nu-mi dai absenții? ― Lipsesc cam mulți, domnule diriginte! Mai bine faceți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că trebuie să fii ucis. N-ai greșit cu bună știință. Și, din fericire, n-ai izbândit În aceste misiuni. Dar vei fi cu totul iertat doar atunci când vei izbândi În misiunea pe care ți-o Încredințez. Amir ridică privirile, emoționat. Era gata să facă orice. - Află care sunt misiunile Cuceritorilor În acest moment. Află unde se desfășoară și trimite pretutindeni mesageri. Să Înceteze. Nimeni nu va fi ucis sau torturat de Cuceritori Începând cu prima zi a acestui an. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se lăsa alintată fără a-și înceta serviciile. Cum Doru era nerăbdător să lase pe Lenora singură cu Lina, Mini îi făcu acest mare serviciu, manifestând dorința de a vedea vestibulul cel părăsit. Hallipa se scula să o conducă. Lenora, emoționată ca de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu un aer de plictiseală, cu un gest nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga Eliză să scoboare cele trei trepte de asfalt ale terasei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și ieftină. Murim de foame și de urît", miorlăie leșinat Mika-Le lui Greg emoționat, care numaidecât pune unt pe pâine. Se mănâncă prost, ce e drept, dar vin băieții cu suplimente. Nu m-am trezit odată cu pictorul că-mi spune să plimb uneori pe ; domnișoara? "Zut! i-am spus. Drept cine că iei?" S-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii măsurați dintotdeauna și se îndreaptă spre catedră. După ce îi îmbrățișează cu privirea câteva secunde își salută foștii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
el. Evident, îl iubește toată lumea. Tatăl lui nu acceptă să audă vreo vorbă rea despre el. Servitorii îi zâmbesc în timp ce fac eforturi să-i ducă sus apa pentru baie. Când mătușile sale vin în vizită îl ciupesc de obraji, uguind emoționate ca niște porumbei. Pran Nath este atât de frumos! Atât de alb! Un reușit exemplar din Cașmir! Fără îndoială, este un băiat frumos. Părul lui arămiu captează razele soarelui, ca al oamenilor care trăiesc sus, pe dealuri. Ochii au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar ei nu i-a stat niciodată în obicei să se dea la o parte din fața răspunderilor, mai ales când a fost în joc „Misiunea noastră de a civiliza“. Când grupul ajunge aproape de lacuri și celelalte doamne europene își ocupă emoționate locurile, ea nu comentează, în timp ce soțul ei mai trage câte o gură de whisky cu un colonel aflat în vizită, de la Hodson’s Horse. În schimb, strânge din dinți, încearcând să converseze cu Zia Begum și Amina Begum, tinerele soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]