9,846 matches
-
Ulise). ¶Genette 1980. Vezi și MONOLOG AUTONOM, TIPURI DE DISCURS. discurs reprodus [reported discourse]. DISCURS DIRECT. Împreună cu DISCURSUL TRANSPUS (DISCURS INDIRECT) și DISCURSUL NARATIVIZAT, discursul reprodus este, în concepția lui Genette, unul din cele trei moduri esențiale de reprezentare a enunțurilor și gîndurilor verbale ale personajelor. ¶Discursul reprodus se distinge formal de DISCURSUL NEMEDIAT (DISCURSUL-DIRECT LIBER) printr-o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ (sau altă formă de mediere naratorială) care introduce cuvintele ori gîndurile personajelor. ¶Genette 1980, 1983. Vezi și TIPURI DE DISCURS. discurs
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DISCURS. discurs relatat [recounted discourse]. Vezi DISCURS NARATIVIZAT. ¶Todorov 1981. discurs transpus [transposed discourse]. DISCURS INDIRECT. Împreună cu DISCURSUL REPRODUS (DISCURSUL DIRECT) și DISCURSUL NARATIVIZAT, discursul transpus este, în concepția lui Genette, unul din cele trei moduri esențiale de reprezentare a enunțurilor și gîndurilor verbale ale personajelor. ¶Genette 1980, 1983. Vezi și TIPURI DE DISCURS. disjuncție [disjunction]. Împreună cu CONJUNCȚIA, unul din cele două tipuri de JONCȚIUNE sau relație între SUBIECT și OBIECT ("X nu este cu Y", "X nu are Y"). ¶Greimas
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o marcă distinctivă. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]. emițător [addresser]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală): TRIMIȚĂTORUL, ENUNȚĂTORUL. Emițătorul trimite un MESAJ RECEPTORULUI. ¶K. Bühler 1934; Jakobson 1960 [1964]. Vezi și FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚIE EMOTIVĂ. enunț [enunciation]. 1. Urmele din discurs ale actului (și dimensiunile sale contextuale) care generează acel discurs. În "Am să spun acum o frumoasă poveste", DEICTICILE "eu" și "acum" sînt semne ale enunțului. 2. Actul (și dimensiunile lui contextuale) care generează un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1964]. Vezi și FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚIE EMOTIVĂ. enunț [enunciation]. 1. Urmele din discurs ale actului (și dimensiunile sale contextuale) care generează acel discurs. În "Am să spun acum o frumoasă poveste", DEICTICILE "eu" și "acum" sînt semne ale enunțului. 2. Actul (și dimensiunile lui contextuale) care generează un discurs. ¶Benveniste 1971 [2000a], 1974 [2000b]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Greimas, Courtés 1976, 1982; Hutcheon 1985; Kerbrat-Orecchioni 1980; Lejeune 1975 [2000], 1982. enunțat [enunciatee]. Un DESTINATAR. Dacă cineva îmi spune o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
este atrasă de relațiile de simetrie, antiteză, gradație, repetiție etc. între constituenții episodului, iar înțelesul izvorăște din aceleași relații, ca în scena iarmarocului din Doamna Bovary. ¶Frank 1945. formulă inquit [inquit formula]. O PROPOZIȚIE INCIDENTĂ; o propoziție atașată la reprezentarea enunțurilor sau gîndurilor, subliniind una din calitățile lor și identificîndu-l pe vorbitor sau gînditor. În "Maria a spus că-i obosită" și "Ce mai faci? întrebă Nancy", cuvintele în italice constituie formule inquit ("se spune"). ¶Bonheim 1982; Chatman 1978; Prince 1978
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
FUNCȚIA POETICĂ, legată de accentul pe MESAJUL în sine; (6) FUNCȚIA METALINGVISTICĂ, legată de accentul pe COD. ¶K. Bühler 1934; Jakobson 1960 [1964]. G gîndire-directă liberă [free direct thought]. DISCURSUL-DIRECT LIBER în care se prezintă gîndurile unui personaj (și nu enunțurile). Se numește adesea MONOLOG INTERIOR, cînd are o formă extinsă. ¶Chatman 1978; Scholes, Kellogg 1966. Vezi și VORBIRE-DIRECTĂ LIBERĂ. gîndire-indirectă liberă [free indirect thought]. DISCURSUL-INDIRECT LIBER prin care sînt reprezentate gîndurile (și nu enunțurile) unui personaj. ¶Chatman 1978. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
prezintă gîndurile unui personaj (și nu enunțurile). Se numește adesea MONOLOG INTERIOR, cînd are o formă extinsă. ¶Chatman 1978; Scholes, Kellogg 1966. Vezi și VORBIRE-DIRECTĂ LIBERĂ. gîndire-indirectă liberă [free indirect thought]. DISCURSUL-INDIRECT LIBER prin care sînt reprezentate gîndurile (și nu enunțurile) unui personaj. ¶Chatman 1978. Vezi și VORBIRE-INDIRECTĂ LIBERĂ. gnarus [gnarus]. Un cuvînt latin însemnînd "cunoscător", "expert" și derivînd de la rădăcina indo-europeană gnâ ("a cunoaște"). Cuvinte ca NARATOR, a nara, NARAȚIUNE etc., sînt legate de el: etimologic vorbind, naratorul este cel
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
2. FABULA (sau materialul de bază distribuit într-o INTRIGĂ) în opoziție cu SUBIECTUL sau intriga. ¶3. După Benveniste, și împreună cu DISCURSUL (discours), unul dintre cele două subsisteme lingvistice distincte și complementare. Dacă discursul implică o oarecare referință la situația enunțului și presupune un DESTINATOR și un DESTINATAR, istoria (histoire) nu face asemenea trimiteri. Comparați "Ți-am amintit de multe ori" cu "I-a amintit de multe ori". Distincția lui Benveniste între istorie și discurs este analoagă distincției lui Weinrich între
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Cohn 1978, 1981. Vezi și MONOLOG INTERIOR. monolog citat [quoted monologue]. O citare cuvînt cu cuvînt a limbajului mental al unui personaj, în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA; un MONOLOG INTERIOR; un DISCURS REPRODUS care reprezintă gîndurile (și nu enunțurile) unui personaj. ¶Cohn delimitează trei tehnici de bază pentru redarea conștiinței: monologul citat (cel mai direct), MONOLOGUL NARAT și PSIHONARAȚIA (cel mai indirect). ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și MONOLOG AUTONOM, DISCURS DIRECT, MONOLOG AUTO-CITAT. monolog dramatic [dramatic monologue]. MONOLOG INTERIOR
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
dobîndit COMPETENȚĂ. Performanța constă din transformarea unei anumite stări de lucruri și, mai precis, culminează în CONJUNCȚIA Subiectului și OBIECTULUI. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1976, 1982. Vezi și ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE, SCHEMĂ NARATIVĂ. performativ [performative]. Un enunț întrebuințat pentru a face mai degrabă decît a spune ceva, pentru a executa un act cu ajutorul limbii mai curînd decît de a afirma că e vorba, sau nu e vorba de ceva: "Promit să vin la ora cinci" și "Pun
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un dolar", care nu conțin un verb sau o expresie numind actul, dar pot fi folosite pentru a face o promisiune sau a încheia un pariu. ¶Teoria ACTELOR DE VORBIRE se bazează pe distincția lui Austin între performative și CONSTATATIVE (enunțuri ca "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz" care raportează evenimente sau stări de lucruri în anumite universuri și, în consecință, sînt "fie adevărate, fie false" în acele universuri). Totuși, așa cum argumentează în continuare Austin, constatativele înseși sînt performative, întrucît a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în acele universuri). Totuși, așa cum argumentează în continuare Austin, constatativele înseși sînt performative, întrucît a spune (a aserta, a afirma, a raporta) că e vorba, sau nu e vorba de ceva constituie un fel de a face. Într-adevăr, orice enunț sau set de rostiri pot fi considerate performative. Dacă se poate spune că narațiunea "constată" pentru a afirma că este vorba de anume situații și evenimente în anume universuri, se poate spune și că ea execută (cel puțin) actul de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ALTERNANȚĂ. "Ion era bogat, și Maria era săracă; apoi Maria a cîștigat la loterie și s-a îmbogățit; apoi Ion și-a cheltuit banii și a sărăcit" reprezintă o povestire complexă care s-ar putea spune că rezultă din inserția enunțurilor "Maria era săracă; apoi Maria a cîștigat la loterie și s-a îmbogățit" în enunțurile "Ion era bogat; apoi Ion și-a cheltuit banii și a sărăcit". ¶Prince 1973. Vezi și SECVENȚĂ. povestire compusă [compound story]. O povestire alcătuită din
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
s-a îmbogățit; apoi Ion și-a cheltuit banii și a sărăcit" reprezintă o povestire complexă care s-ar putea spune că rezultă din inserția enunțurilor "Maria era săracă; apoi Maria a cîștigat la loterie și s-a îmbogățit" în enunțurile "Ion era bogat; apoi Ion și-a cheltuit banii și a sărăcit". ¶Prince 1973. Vezi și SECVENȚĂ. povestire compusă [compound story]. O povestire alcătuită din două sau mai multe POVESTIRI ATOMICE (două sau mai multe fire de MOTIVE guvernate de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ficțională constă dintr-o NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA. Dacă aserțiunile care constituie povestirea factuală se pot lega de un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa, în povestirea ficțională personajele fictive introduse la persoana a treia sînt subiectul enunțurilor, gîndurilor, sentimentelor și acțiunilor prezentate. Mai mult, timpul gramatical de bază folosit în povestirea ficțională preteritul desemnează situațiile și evenimentele povestite ca fiind fictive și nu le caracterizează ca fiind trecute (trecutul există numai pentru un eu-origine; situațiile și evenimentele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DIRECT ("Ce faci aici? întrebă el, cu un zîmbet") sau DISCURSUL INDIRECT ("Ea spuse că este epuizată"). În DIALOGUL FRAGMENTAR, ca și în DISCURSUL-DIRECT LIBER și DISCURSUL-INDIRECT LIBER (exceptînd parantezele și în opoziție cu DISCURSUL-INDIRECT INCIDENT), propozițiile incidente nu însoțesc enunțul sau gîndirea. ¶Chatman 1978; Page 1973; Prince 1978. Vezi și DISCURS ATRIBUTIV, FORMULĂ INQUIT, VERBUM DICENDI. propoziție independentă [free clause]. O propoziție al cărei SET DE DISLOCARE este egal cu întreaga narațiune; o propoziție care nu-i afectată de JUNCTURA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
CONFLICT interpersonal presupune două personaje principale cu scopuri opuse: protagonistul (sau EROUL) și ANTAGONISTUL. ¶N. Friedman 1975; Frye 1957 [1972]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și ANTIEROU, SUBIECT. psihonarație [psychonarration]. Un DISCURS NARATIVIZAT care reprezintă gîndurile unui personaj (în opoziție cu enunțurile), în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA; ANALIZĂ INTERNĂ. ¶Cohn delimitează trei tehnici de bază pentru redarea conștiinței: psihonarația (cea mai indirectă), MONOLOGUL NARAT și MONOLOGUL CITAT (cea mai directă). ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și AUTONARAȚIE. punct culminant [climax]. Punctul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de reprezentare. 2. În terminologia lui Todorov, reprezentarea este opusă NARAȚIEI. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; H. James 1972; Lubbock 1965; Todorov 1966 [1972a]. Vezi și SCENĂ. reproducere narativă [narrative report]. Relatarea efectuată de un narator, în cuvintele sale, despre enunțurile sau gîndurile unui personaj. ¶Chatman 1978. restrîngerea cîmpului [restriction of field]. Supunerea PUNCTULUI DE VEDERE unor rigori conceptuale sau perceptive. ¶Blin 1954. Vezi și FOCALIZARE, PUNCT DE VEDERE LIMITAT. retrospecție [retrospection]. O ANALEPSĂ, o ÎNTOARCERE ÎN TRECUT, o TRANSLAȚIE ÎN
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
gramatical [tense]. 1. O formă care trimite la o distincție temporală. Psihologii, lingviștii și teoreticienii literari (Bühler, Benveniste, Weinrich) argumentează frecvent că timpurile se pot grupa în două mari categorii: timpurile legate de sistemul DEICTIC "Eu aici acum", de situația ENUNȚULUI (de ex., perfectul prezent din limba engleză, care leagă o întîmplare trecută de timpul prezent), și de timpurile nelegate de el (de ex., preteritul el a mîncat care se referă la o întîmplare trecută fără a o lega de timpul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sfîrșește în disperare sau moarte: Marele Gatsby). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1968; Crane 1952; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; N. Friedman 1955a, 1975; Pavel 1985; A. Wright 1982. tipuri de discurs [types of discourse]. Modurile de bază ale reprezentării gîndurilor și enunțurilor (vorbite sau scrise) ale unui personaj. S-au identificat următoarele categorii pe o scară în care medierea naratorială este descrescătoare: (1) DISCURS NARATIVIZAT; (2) DISCURS-INDIRECT INCIDENT (o varietate a DISCURSULUI TRANSPUS sau INDIRECT); (3) DISCURS-INDIRECT LIBER (o altă varietate de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de-al doilea oferă informații despre cine "vede", cine "percepe", al cui punct de vedere guvernează narațiunea, în vreme ce prima oferă informații despre cel ce "vorbește", cine este naratorul, din ce constă instanța naratoare. ¶Genette 1980, 1983; Rimmon 1976. vorbire [parole]. Enunțul individual sau actul de vorbire (în opoziție cu LIMBA sau sistemul limbii pe care îl manifestă și care îl face posibil). ¶Opoziția saussuriană între limbă (care constituie obiectul propriu-zis al lingvisticii) și vorbire e analoagă aceleia între COD și MESAJ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
se poate spune că aceasta din urmă studiază limbajul narațiunii, sistemul de reguli și norme care explică producerea și înțelegerea narațiunilor individuale (echivalente vorbirii). ¶Greimas, Courtés 1966. vorbire cvasi-directă [quasi-direct speech]. DISCURS CVASI-DIRECT, în special acela prin care sînt reprezentate enunțurile (și nu gîndurile) unui personaj; VORBIRE-INDIRECTĂ LIBERĂ. ¶Bakhtin 1981 [1982]. vorbire directă [direct speech]. DISCURS DIRECT, în special discursul direct prin care sînt reprezentate enunțurile unui personaj (în opoziție cu gîndurile). ¶Chatman 1978. Vezi și DIALOG. vorbire-directă liberă [free direct
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Courtés 1966. vorbire cvasi-directă [quasi-direct speech]. DISCURS CVASI-DIRECT, în special acela prin care sînt reprezentate enunțurile (și nu gîndurile) unui personaj; VORBIRE-INDIRECTĂ LIBERĂ. ¶Bakhtin 1981 [1982]. vorbire directă [direct speech]. DISCURS DIRECT, în special discursul direct prin care sînt reprezentate enunțurile unui personaj (în opoziție cu gîndurile). ¶Chatman 1978. Vezi și DIALOG. vorbire-directă liberă [free direct speech]. DISCURS-DIRECT LIBER, în special acela în care se prezintă enunțurile unui personaj (și nu gîndurile). ¶Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE-DIRECTĂ LIBERĂ. vorbire indirectă [indirect
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
vorbire directă [direct speech]. DISCURS DIRECT, în special discursul direct prin care sînt reprezentate enunțurile unui personaj (în opoziție cu gîndurile). ¶Chatman 1978. Vezi și DIALOG. vorbire-directă liberă [free direct speech]. DISCURS-DIRECT LIBER, în special acela în care se prezintă enunțurile unui personaj (și nu gîndurile). ¶Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE-DIRECTĂ LIBERĂ. vorbire indirectă [indirect speech]. DISCURS INDIRECT, în special acela prin care se reprezintă enunțurile (și nu gîndurile) unui personaj. ¶Chatman 1978. vorbire-indirectă liberă [free indirect speech]. DISCURS-INDIRECT LIBER, în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DIALOG. vorbire-directă liberă [free direct speech]. DISCURS-DIRECT LIBER, în special acela în care se prezintă enunțurile unui personaj (și nu gîndurile). ¶Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE-DIRECTĂ LIBERĂ. vorbire indirectă [indirect speech]. DISCURS INDIRECT, în special acela prin care se reprezintă enunțurile (și nu gîndurile) unui personaj. ¶Chatman 1978. vorbire-indirectă liberă [free indirect speech]. DISCURS-INDIRECT LIBER, în special acela prin care se prezintă enunțurile (și nu gîndurile). ¶Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE-INDIRECTĂ LIBERĂ. vorbire narativizată [narratized speech]. DISCURS NARATIVIZAT, în special acela
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]