1,134 matches
-
Z. Ornea Se știa de două-trei decenii în mediile intelectuale că, la noi, în domeniul filosofiei, s-a constituit o serioasă școală de epistemologie reprezentată de d-nii Mircea Flonta, Ilie Pîrvu, Vasile Tonoiu. Erau, ce-i drept, mai mult citați decît citiți, dar erau mai totdeauna instalați pe un podium de stima. Mărturisesc și eu vină de a nu fi citit din opera d-
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
la trei mari momente: Freud, Jung și Blaga. Un capitol vast - Antropologia psihanalitică, în care psihanaliza este circumscrisă drept "cea mai radicală și mai fundamentată dintre orientările hedoniste", deschide volumul ca o punte către cel anterior; un alt capitol, final, Epistemologia psihanalizei, așteaptă încă pentru o ediție ulterioară, care ar îngloba monumental cele două părți. Capacitatea de sinteză și de interpretare ce dă substanță acestei întreprinderi era parcă de mult așteptată, sau presimțită, dar la drept vorbind neobișnuită ca dimensiuni și
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
Semiotica Postmodernismului, investigația dumneavoastră asupra fenomenului se oprește în ultima parte a anilor '80. Ce s-a întîmplat după aceea? Vă pun această întrebare fiindcă ați consacrat mult timp studiului Postmodernismului și ați fost interesat în special de problemele de epistemologie asociate cu fenomenul. D.F.: Acum cîtva timp am fost de fapt mai interesat de Modernism decît de Postmodernism - și conceptul meu de Modernism era foarte puternic influențat de moștenirea nietzscheană care include forme ale dubiului epistemologic și critica metalingvistică. Cînd
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
în literatură, la hotarele semioticii, ritualuri, discursul politic. O sesiune de amploare, care a durat trei zile, a fost dedicată operei lui Peirce, în cadrul căreia o atenție specială a fost acordată abducției, artei și literaturii, logicii, eticii, jocurilor și virtualității, epistemologiei și cosmologiei, pentru a se încheia cu discutarea editării actuale a operei lui Peirce, sub forma "Writings of Charles Sanders Peirce", care recuperează o serie întreagă de scrieri absente din ediția anterioară, cunoscută sub titlul de "Collected Works". Dar cine
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
emis, ca un garant moral al acestuia, funcționînd "pe post de părinte și proprietar al operei sale". O asemenea accepție a relației autor-operă ar fi "una evident foarte ideologică, foarte ideologizată", răspunzînd "unei ideologii psihologice a filialității și a proprietății". Epistemologiile moderne "au modificat cîmpul subiectului metafizic, - nu mai putem concepe omul exact ca acum o sută de ani, asta-i limpede - și, prin urmare, s-a ajuns la un moment, cam acum douăzeci de ani, la care noi toți am
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
Sorin Lavric Simon Blackburn, Adevărul. Călăuza rătăciților, trad. din engleză de Gabriel Nagâț, Iași, Editura Polirom, 2011, 304 pag. Sechestrată în ungherul unei specialități înguste, epistemologia are reputația unei discipline aride, de ai cărei ghimpi spiritele estetice se apropie anevoie. Cauza nu stă în secimea domeniului, ci în lipsa unei predispoziții pe măsură: sînt oameni care fug de teoria adevărului pentru a nu-și pierde siguranța de
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
sînt oameni care fug de teoria adevărului pentru a nu-și pierde siguranța de sine. E ca în reacția profanului care, pus să răsfoiască cîteva tomuri de medicină, constată că suferă de mai toate bolile despre care citește. În cazul epistemologiei, consecința bizară e clătinarea convingerilor: îți dai seama că încrederea în tine însuți e direct proporțională cu ignorarea motivelor care o întrețin. Cînd te apuci să le analizezi, cazi în gol din neputința de a găsi un reper fix. În
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
îți dai seama că încrederea în tine însuți e direct proporțională cu ignorarea motivelor care o întrețin. Cînd te apuci să le analizezi, cazi în gol din neputința de a găsi un reper fix. În final rămîi cu impresia că epistemologia e un morb drăcesc: un joc al aparențelor menit a provoca perplexități. Despre perplexitățile ivite din analiza noțiunii de adevăr e vorba în cartea lui Simon Blackburn. Profesor de filozofie la Cambridge University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
partea relativiștilor, aflați în ofensivă evidentă, în vreme ce absolutiștii bat în retragere, adunîndu-se în fortărețe conservatoare. Simon Blackburn reușește să fie imparțial și didactic, avînd verva unui profesor care știe să explice cu umor distincții dificile. Un volum care face din epistemologie o disciplină suficient de atrăgătoare ca să fie gustată de literați.
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
fi adevărat cu condiția ca mai întîi să fie util, ridică plictisit din umeri: "După modelul filozofilor așa-ziși Ťpostmoderniť și al pragmatiștilor în rîndul cărora țin să mă situez, putem considera drept neglijabile problemele tradiționale ale metafizicii și ale epistemologiei, dat fiind că nu au nici o utilitate socială. Și aceasta nu pentru că ar fi lipsite de sens sau pentru că s-ar întemeia pe niște presupoziții false, ci pur și simplu pentru că vocabularul metafizicii și al epistemologiei nu au nici o funcție
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
ale metafizicii și ale epistemologiei, dat fiind că nu au nici o utilitate socială. Și aceasta nu pentru că ar fi lipsite de sens sau pentru că s-ar întemeia pe niște presupoziții false, ci pur și simplu pentru că vocabularul metafizicii și al epistemologiei nu au nici o funcție socială." (p. 63) Într-un cuvînt, problemele filozofiei sunt inutile. Și cum adevărul este o problemă tradițională a metafizicii, în ochii lui Rorty ea trebuie să aibă soarta tuturor relicvelor conceptuale care mai plutesc încă mentalul
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
semnele avatarurilor realului (percepute auditiv), călătoria onirică, motivul camerei-sicriu, care concentrează spațiul și timpul etc. În critica literară iraniană contemporană există aproape 50 de interpretări ale „Bufniței...“, în care se apelează la idei din teoria culturii, filozofie, morală, mitologie, religie, epistemologie, literatură, semiotică, drept islamic, psihologie, psihanaliză, sociologie, semantică etc. O parte din aceste interpretări (unele depășind, în ceea ce privește numărul de pagini, romanul însuși!) a fost adunată într-o carte, cu un titlu ascunzând o nefericită iluzie: „Aceasta este «Bufnița oarbă».“ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
logice dispersate în fluxul vieții”, spunea acum dacă-l întrebai. Era o titulatură în numele căreia putea să-și permită absolut orice. Gândirea sa exersată folosea oricui, chiar fizicienilor, medicilor și politicienilor liberali, care culegeau exemple și informații logic utile domeniilor proprii: epistemologie, public țintă, amigdale, gluoni. Profesorul Calomfir era respectat de public pentru vastitatea preocupărilor sale. De la mic la mare, orice creier din noua generație îi era îndatorat - asta mai presus de orice dubiu, chiar dacă nu se știa cum. Analiștii se refereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cărți dedesubtul lui. Crezusem că citesc istoria lumii. PÎnă și azi trebuie să fac un efort să-mi amintesc, uneori chiar dîndu-mi mai multe castane În cap, că Eisenhower a existat În realitate, iar Oliver Twist nu. Pierdut În lume : epistemologie și spaimă. Dacă mă gîndesc la felul În care am relatat prima mea ieșire cu mama și Luweena În sălbăticia de dincolo de subsolul nostru, Îmi dau seama că am omis să povestesc un anume incident. Din punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui și îl sărută de sus până jos, mulțumindu-i că l-a ajutat. În sfârșit, globalismul. Am să vă spun ce cred despre el și despre panteism totodată, pornind tot de la individual și idiomatic. Eu nu cred că între epistemologie sau logică, pe de o parte, și hermeneutică, pe de alta, este o ruptură. Idiomaticul devine transmisibil când îi revelezi forma. Orice lucru se află în forma lui și poate nu prețuim niciodată îndeajuns travaliul criticii și al hermeneuticii care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
avea structura unui jucător de rugby din linia a treia, mâinile uriașe, capul masiv în formă de pară, ochii mici și călcătura lată. A ținut să ne comunice din prima clipă în care a venit printre noi, membrii secției de epistemologie și logică condusă de Henri Wald, că își începea ziua contemplîndu-se minute în șir, gol, în oglindă. Mie lucrul ăsta mi-a creat un neajuns, pentru că de câte ori îl întîlneam trebuia să fac efortul de a-l reîmbrăca și de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sus. Îmi dau seama că vorbește ignoranța arogantă în ele cum vorbea și în mine. În vara lui ’91 s-au produs două evenimente ciudate. Într-o bună zi, Adrian Miroiu mi-a spus că a citit un studiu de epistemologie feministă și că l-a impresionat ca abordare. N-aș vrea să citesc și eu? Am reținut informația, dar nu i-am dat curs. În aceeași vară, William Mander, tânăr profesor la Oxford s-a reîntors în România cu Avril
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de evaziune pentru un grup cu circuit foarte închis (pe care noi îl numeam Câr-Mâr). Am și acum aceste texte. Am avut, în momentul respectiv, un auditoriu, cred eu, destul de serios și foarte drag mie... Am învățat filosofie, am învățat epistemologie însă, categoric, înclinația mea era mai degrabă către etică și filosofie politică. Or, în acest sens, exista o îngrădire substanțială în perioada respectivă. Așa că nu m-am simțit deloc confortabil în filosofie, în sensul unei dezvoltări personale. Și de aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu obiectiv? Altfel spus, cum se obiectivează obiectivitatea? Vom încerca să depășim astfel de inhibiții, încercând să operaționalizăm acest concept în trăsături clare și concrete, multe dintre ele prinse în codurile regulatorii ale jurnaliștilor. II.2.1.1. Obiectivitatea În epistemologie, obiectivitatea este o caracteristică a cunoașterii științifice de a fi universal valabilă, bazată pe legi naturale necesare, independente de simțurile și de punctul nostru de vedere particular 53. În acest sens, obiectivității i se opune subiectivitatea. Punctul de vedere specific
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
pentru articolele pe care avea să le scrie, se apropiau examenele din nu știu ce an al noii facultăți, urma să fie examinat de profesori foarte exigenți, despre care se zvonise că sunt zbiri. Învăța pe rupte. Teorii complicate din logică și epistemologie, istorii ale filosofiei, teorii despre cunoaștere și câte altele pe care refuzam să le aflu mai în detaliu, să nu-mi prind mințile. Chiar atunci apăruse o poveste neclară cu șeful său pe care unii se pregăteau să-l dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Aceasta scutește oamenii de prea multă bătaie de cap. Simultan, îi privează de instrumentele mai sofisticate ale gândirii critice. Perspectiva lor asupra lumii va fi primitivă și deformată. Și avantajele, și dezavantajele devin evidente atunci când luăm în considerare probleme de epistemologie. Relația dintre gândire și realitate nu pare o problemă. Nu există o lume a ideilor separată de cea a faptelor; și, mai important, neexistând nimic subiectiv sau personal în gândire: ea este bine înrădăcinată în tradiția transmisă din generație în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
o credință irațională. Spiritul unui copac este la fel de real ca trunchiul dacă noi credem în el. Nici nu avem motive să ne îndoim de acest lucru, atât timp cât și strămoșii noștri au crezut în el. Astfel, modul de gândire tradițional, cu epistemologia lui simplă, poate duce cu ușurință la convingeri complet rupte de realitate. Credința în spirite și magie este echivalentă cu acceptarea faptului că tot ceea ce ne înconjoară scapă controlului nostru. Această atitudine este extrem de potrivită într-o societate neschimbătoare. De vreme ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
de filosofie și la sesiunile de comunicări științifice cu teme de filosofia științei, tot ce era îngăduit fără infestări ideologice. Autoarea principală a gloriilor lui eram eu. Și atunci trebuia să închidă ochii, să mă lase în plata Domnului cu epistemologia și cu sociologia mea. Dimineața aceea de august am plecat cu toții la Yurmala, pe malul Balticii. Ploua mocănește, căpos, fără speranță. Era cam frig. Din când în când, eu am un fel aproape tiranic de a-mi impune voința. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
psihologi, au fost îngăduiți, tolerați să existe și după ce Cârmaciul a decis, în iunie ’77 să o termine cu breasla științelor sociale. Numai că ei trebuiau să producă în mare trei categorii de texte: cele de tipul transmundan (logică, metafizică, epistemologia fizicii, axiologie - și asta au făcut cei respectabili, cărora le-au ținut de „șase” cei din ultima categorie), cele de tip istoric (de ce să ne supărăm pe trecut dacă îl putem selecta ca să ne poată legitima prezentul?), cele de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să-ți facă părul măciucă. Prin ’80 ne-au luat la o reciclare la „Ștefan Gheorghiu”. Nouă ne-a convenit din câteva motive bine așezate în acel sistem de referință: clădirea era modernă, biblioteca plină cu traduceri foarte up-datate din epistemologie și filosofie socială, bufetul avea mâncare bună și ieftină, înăuntru era cald, pe noi ne recicla mai ales Maximilian, care era pe atunci singurul nostru specialist reputat în genetică, la cursurile de spălat creierii citeam pe sub bancă Cel mai iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]