4,425 matches
-
literatura sa epistolară, care este foarte bogată și care conține informații și precizări extrem de prețioase privind relațiile cu unii dintre colegii de generație sau cu unii dintre dascălii pe care i-a admirat și prețuit. Edificatoare în acest sens sunt epistolele, inedite, trimise profesorului Nicolae Iorga, pentru care Ciorănescu a nutrit întotdeauna un adânc sentiment de recunoștință și venerație. * Valladolid, 11 septembrie [1]935 Stimate domnule profesor, N-aș vrea să trec înaintea domniei voastre drept un nerecunoscător, și scrisoarea mea
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
-o, considerând că aceste lucrări nu vor putea să apară decât grație sprijinului domniei voastre. Primiți, vă rog, domnule profesor încredințarea deosebitului meu respect și anume recunoștința care nu uită nimic din ce vă datorează. Al. Ciorănescu Note Originalele acestor epistole, necunoscute până acum, se află la Biblioteca Academiei Române. Corespondență primită de N. Iorga. Volumele 415, f. 174r-v, 425, f. 97r-v-98r-vși 429, f. 214r-v. 1. Lilica Voicu-Brey - Alexandru Ciorănescu. Bibliografie (1930-2010). Târgoviște, Editura Bibliotheca, 2009, 168 pag. 2. Al. Ciorănescu - Documente
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
a avut în domeniul culturii, Emanoil Bucuța a stabilit relații epistolare cu Duiliu Zamfirescu, N. Iorga, Const. Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Cezar Petrescu, Ion Bianu, Paul Zarifopol, Nae Ionescu, Henri Blazian, Ion Ciocârlan și mulți alții. Revelatoare, sub toate aspectele, sunt epistolele trimise istoricului literar și benedictinului din Neamț G.T. Kirileanu (1872-1960), intelectual distins, personalitate autentică și posesorul unei bogate biblioteci în care existau manuscrise, documente, reviste și cărți rare și foarte prețioase. Epistolele ce se publică, aici, întâia oară, relevă convingător
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
și mulți alții. Revelatoare, sub toate aspectele, sunt epistolele trimise istoricului literar și benedictinului din Neamț G.T. Kirileanu (1872-1960), intelectual distins, personalitate autentică și posesorul unei bogate biblioteci în care existau manuscrise, documente, reviste și cărți rare și foarte prețioase. Epistolele ce se publică, aici, întâia oară, relevă convingător excelentele relații existente între cei doi cărturari care manifestau aceeași pasiune pentru cunoașterea trecutului literar și cultural al unora dintre confrații lor. Emanoil Bucuța se confesează, în unele epistole, sincer, direct și
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
și foarte prețioase. Epistolele ce se publică, aici, întâia oară, relevă convingător excelentele relații existente între cei doi cărturari care manifestau aceeași pasiune pentru cunoașterea trecutului literar și cultural al unora dintre confrații lor. Emanoil Bucuța se confesează, în unele epistole, sincer, direct și fără nici o ezitare, așteptând de la învățatul nemțean, mai experimentat, un semn, o aprobare, o infirmare sau o nouă privire. Epistolele trimise, în 1944, lui G.T. Kirileanu conțin stări de neliniște care prevestesc, de fapt, ceea ce va urma
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
pentru cunoașterea trecutului literar și cultural al unora dintre confrații lor. Emanoil Bucuța se confesează, în unele epistole, sincer, direct și fără nici o ezitare, așteptând de la învățatul nemțean, mai experimentat, un semn, o aprobare, o infirmare sau o nouă privire. Epistolele trimise, în 1944, lui G.T. Kirileanu conțin stări de neliniște care prevestesc, de fapt, ceea ce va urma curând: anularea tuturor valorilor autentice ale acestui neam atât de terorizat de istorie. * România Ministerul Educațiunii Naționale Casa Școalelor și a Culturii Poporului
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
de prețuire și mai mult decât atât, de iubire. Dumnezeu ne va ajuta să ne mai vedem și în împrejurări, pentru noi și ceilalți, mai bune decât cele de astăzi. Îți urez un Crăciun românesc, Emanoil Bucuța Note Originalele acestor epistole, necunoscute, se află la Biblioteca Academiei Române, București. Cotele și . 1. George Vâlsan, Pământul românesc și frumusețile lui. [Cuvânt de deschidere de Emanoil Bucuța]. București, Casa Școalelor și a Culturii Poporului, [1940], 173 pagini + 8 planșe. 2. George Juvara, publicist și
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
o influență atât de răspândită și de îndelungată. Imaginile sale se înrudesc foarte puțin sau deloc cu "Cartea lui Daniel", "Cartea lui Enoh" sau "Apocalipsa Sfântului Ioan". Singurele sale paralele din scriptura canonică, cu excepția notabilă a celei de a Doua Epistole a lui Petru, se pot găsi în Isaia 66:24, Marcu 9:44, 48 și în parabola din Luca 16:19. Această apocalipsă este într adevăr iudaică prin severitatea moralei sale și chiar prin frazeologia întrebuințată (cf. utilizarea frecventă a
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
aherusian. De aceea nu este surprinzător că în viziunile de același gen de mai târziu chiar numele ce țin de infernul grecesc sunt atribuite unor locuri din iad. "Apocalipsa lui Petru" arată o remarcabilă afinitate de idei cu a Doua Epistolă a lui Petru; mai prezintă o paralelă importantă și cu Oracolele sibiline (cf. Orac Sib., II, 225 sqq.), în timp ce influența sa este aproape sigur că s-a făcut simțită în "Faptele Sf. Perpetua" și în viziunile povestite în "Faptele lui
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
în "Historia Ecclesiae" (VI. 14. 1), descrie o operă pierdută a lui Clement, "Hypotyposes" care dădea „trimiteri prescurtate la toate Scripturile canonice, fără a fi omise toate cele care [acum] sunt contestate, mă refer la "Cartea lui Iuda" și alte epistole generale. De asemenea, "Epistola lui Barnaba" și așa numita "Apocalipsa lui Petru"”. Așadar această lucrare trebuie să fi existat în prima jumătate a secolului al doilea, care este data de comun acceptată a scrierii canonice, "A Doua Epistolă a lui
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
14. 1), descrie o operă pierdută a lui Clement, "Hypotyposes" care dădea „trimiteri prescurtate la toate Scripturile canonice, fără a fi omise toate cele care [acum] sunt contestate, mă refer la "Cartea lui Iuda" și alte epistole generale. De asemenea, "Epistola lui Barnaba" și așa numita "Apocalipsa lui Petru"”. Așadar această lucrare trebuie să fi existat în prima jumătate a secolului al doilea, care este data de comun acceptată a scrierii canonice, "A Doua Epistolă a lui Petru". Deși numeroasele referiri
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
și alte epistole generale. De asemenea, "Epistola lui Barnaba" și așa numita "Apocalipsa lui Petru"”. Așadar această lucrare trebuie să fi existat în prima jumătate a secolului al doilea, care este data de comun acceptată a scrierii canonice, "A Doua Epistolă a lui Petru". Deși numeroasele referiri la acesta scriere fac dovada că se găsea într-o largă circulație, în cele din urmă Apocalipsa lui Petru nu a fost acceptată în canonul creștin. Manuscrisul a fost descoperit în 1886 de către Misiunea
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
le-ar fi rostit Iisus din Nazaret. Crucea apare nu doar în Noul Testament, ci și în felurite reprezentări, fiind unul dintre cele mai vechi simboluri creștine. Ea este menționată și în scrierile creștine din secolele I-III (precum "Constituțiile Apostolice", "Epistola către Barnaba" etc.). Unele grupări neoprotestante afirmă însă că nu există dovezi că Isus din Nazaret ar fi murit pe cruce. Mai târziu, sensul spiritual de «chin moral» va fi lărgit, pentru a vorbi de dogma creștină a ispășirii. Crucea
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
Rabindranath Tagore din opera cărora traduce și comentează critic unele aspecte. Tot la Viena o cunoaște pe viitoarea sa soție, Aglae Cârstiuc (1891-1946), medic cu studii strălucite, și tot aici se va naște unica lor fiică, Fortuna Ioana Crainic (1921-1983). Epistolele ce se publică aici, întâia oară, evocă secvențe fulgurante dintr-o existență nu tocmai propice creației, studiului și meditației. Ele sunt, de fapt, niște confesiuni tulburătoare privind destinul unei familii care va cunoaște toate avatarurile unei societăți încă neașezate. * Viena
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
Nicolae Scurtu Filosoful, traducătorul și memorialistul Constantin Noica (1909-1987) a fost, în același timp, și un pasionat epistolograf de la care s-a păstrat un impresionant număr de epistole trimise confraților săi. Și nu numai. Istoricul și criticul literar Stan V. Cristea (n. 1950) a cercetat, a adnotat și a bibliografiat într-o carte de referință1 toată corespondența, publicată, a benedictinului de la Păltiniș. Epistolele lui Constantin Noica conțin numeroase
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
păstrat un impresionant număr de epistole trimise confraților săi. Și nu numai. Istoricul și criticul literar Stan V. Cristea (n. 1950) a cercetat, a adnotat și a bibliografiat într-o carte de referință1 toată corespondența, publicată, a benedictinului de la Păltiniș. Epistolele lui Constantin Noica conțin numeroase informații, note, știri, referințe, microportrete, acolade, rectificări, nuanțări privind unele momente din literatura și cultura națională. Revelatoare în acest sens sunt și cele două epistole, necunoscute până acum, trimise istoricului și criticului literar George Munteanu
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
carte de referință1 toată corespondența, publicată, a benedictinului de la Păltiniș. Epistolele lui Constantin Noica conțin numeroase informații, note, știri, referințe, microportrete, acolade, rectificări, nuanțări privind unele momente din literatura și cultura națională. Revelatoare în acest sens sunt și cele două epistole, necunoscute până acum, trimise istoricului și criticului literar George Munteanu (1924-2001), unul dintre cei mai însemnați și exigenți eminescologi din ultima jumătate de secol. Impresionat de exemplara biografie 2 a poetului „nepereche“, de interpretările și analizele unor etape din itinerariul
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
și analizele unor etape din itinerariul spiritual și fizic al celui ce a conceput și publicat poemul filosofic Luceafărul și, mai ales, de intuițiile critice ale tânărului său confrate, Constantin Noica îi transmite opiniile și observațiile sale prin cele două epistole. Gândurile lui Constantin Noica privitoare la biografia lui Eminescu, așa cum a elaborat-o criticul literar George Munteanu, s-au cristalizat în urma lecturii și, uneori, a relecturii unor capitole și părți însemnate ale cărții. Nimic convențional, nici o amabilitate ci, dimpotrivă, o
Două scrisori ale lui Constantin Noica by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3010_a_4335]
-
același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri, fie false atribuiri, fie cărți a căror
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
urmare, foarte multe evenimente, personaje sau episoade, precum viața părinților după trup ai lui Iisus, nașterea și copilăria Lui, coborârea în iad, adormirea Maicii Domnului etc., au fost integrate în Tradiția ortodoxă. Este cunoscută existența unei serii de Evanghelii, Fapte, Epistole și Apocalipse apocrife ale Noului Testament, care au circulat în comunitățile creștine timpurii și s-au transmis de-a lungul timpului până în zilele noastre. Evangheliile apocrife păstrate sunt numeroase, în jur de 30, cu texte fluctuante. Ele sunt atribuite, în
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
între Dumnezeu și poporul său, Mihail a ajuns să ocupe un anumit loc în liturgia evreiască. În Noul Testament, Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor lui Satana în Cartea Apocalipsei, unde în timpul războiului din cer îl învinge pe Satana. În Epistola lui Iuda se face referire la Mihail în mod special ca „arhanghel”. Sanctuare creștine pentru Mihail au apărut în secolul al patrulea, când a fost văzut pentru prima oara ca un înger vindecător, iar apoi de-a lungul timpului ca
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
de douăzeci și cinci de ani, se dedică citirii, interpretării și trăirii marilor taine ale învățăturii universale cuprinse în cea dintâi carte a omenirii - Biblia, precum și literaturii, pentru care avea vocație și pe care o considera ca o formă superioară de eliberare. Epistolele Irinei Lecca, ce se publică acum întâia oară, sunt trimise istoricului literar și cărturarului Ioan Bianu (1856-1935), unul dintre intelectualii veritabili ai culturii române. În toate aceste misive ce aparțin paraliteraturii, Irina Lecca se destăinuie cu dezinvoltură, surprinzându-ne prin
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
apel. Multe salutări din adâncul inimii mele recunoscătoare. Trebuie să știți că de cum vom intra în iunie nu veți scăpa de stăruitoarea mea aducere aminte asupra făgăduinței de a vizita Văratecul. Încă închinăciuni, Sora Irina Lecca Note Originalele celor trei epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române. Cota . 1. În urma aprobării mitropolitului Moldovei și Bucovinei, Pimen Georgescu, dată în noiembrie 1928, Irina Lecca se stabilește în calitate de monahie la Mănăstirea Văratec. 2. Irina G. Lecca - Slutica. Roman. Botoșani, 1925, 130 pagini. 3
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
Irina G. Lecca - Slutica. Roman. Botoșani, 1925, 130 pagini. 3. Falsă modestie. 4. Nu a fost publicat până acum. Manuscrisul se află în Biblioteca Mănăstirii Văratec. 5. Liviu Rebreanu era pe atunci director al Teatrului Național din București. Există două epistole ale lui Liviu Rebreanu către Ioan Bianu privitoare la manuscrisul piesei de teatru Slutica de Irina Lecca. [Scrisori către Ioan Bianu. Volumul 4. Ediție de Marieta Croicu și Petre Croicu. București, Editura Minerva, 1978, p. 77-78. Documente literare]. 6. Ioan
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]