1,345 matches
-
-ți sugerezi opinia proprie. în loc să spui de-a dreptul ce crezi, de exemplu, despre Jurnalul dnei Monica Lovinescu, în volumul premiat de România literară drept Cartea Anului 2003, îl citezi copios pe un oarecare Dan Petrescu, veleitar întru ale prozei (epistolare), care l-a înjurat birjărește în Timpul de la Iași. Alt exemplu: afli că România literară a respins un articol al dlui Neumann, în care autorul se lăuda singur cu o gură pînă la urechile proprii, îl publici numaidecît, cu mențiunea expressis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12844_a_14169]
-
îi comentează pe Paul Goma, pe Ana Blandiana sau pe Monica Lovinescu. Lipsește cu desăvîrșire tonul polemic, discursul curge molcom printre cărți fierbinți... Singurul moment în care criticul nostru este puțin smuls din propriul ritm se petrece în cronica la Epistolar, cartea întocmită de Gabriel Liiceanu. Ion Pop taxează indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară, încăpățînarea sa de a considera critica o palidă manifestare culturală, o soră săracă a filosofiei. Funcția terapeutică a poziei este analizată în cel mai consistent
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
și orice lucru plin de mister”. Cu toată structura ei apuseană, sau tocmai din acest motiv, Ingeborg Bachmann este cea care se străduiește să întrețină corespondența eșuată în „hăituiala” timpului (de altfel, ea a mizat și ca scriitoare pe stilul epistolar - Scrisori către Felician, publicate postum). În 1951 îi mărturisește lui Celan: „Multele scrisori pe care ți le-am scris, și rele, și bune, nu am avut niciodată curajul să le trimit”. Tocmai pentru că se întâlniseră la Viena, oraș cvasi-oriental (1951
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
limbajul informatic, mica publicitate ca "document lingvistic și sociologic" (de la oferte de serviciu până la anunțurile de vrăjitorie putând fi detectați adevărați "indici" de istorie a mentalităților), reclama și limbajul publicitar, comentariul sportiv, limbajul bisericesc, politic și juridic, precum și despre stilurile epistolare ale e-mail-ului și al mesajelor pe robotul telefonic. Interesant este și limbajul artei și divertismentului de consum (horoscop, modă etc.). De remarcat aici că, deși mai mulți cercetători au scris despre diferite aspecte ale muzicii anilor '90, puțini au realizat
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
prietenii de-o viață între doi cărturari împătimiți; ceea ce am trăit a depășit însă, în bogăție si intensitate, toate așteptările mele. Să mă explic: 1. Aventura se anunță captivantă de la bun început: e vorba de o carte imposibil de categorisit. Epistolar? Da și nu, fiindcă avem de-a face doar cu scrisorile unuia dintre corespondenți. Destinatarul lor, Ilie Rad, nu apare în postură de corespondent, dar își face pe deplin simțită prezența în zona metatextuală, a selecției și editării, a notelor
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
dispoziție o interesantă selecție de facsimile. Se poate scrie un întreg eseu despre scrisul de mână al lui Ștefan J. Fay, de la Profesiunea de credință (p. 30), până la plăpândele litere din ultima scrisoare (p. 426). În tiparele „atipice" ale unui epistolar care de fapt e un roman (sau viceversa!), Ștefan J. Fay și Ilie Rad își țes povestea. Care se termină nu în cuvinte, ci într-o enigmatică imagine: autoportetul lui Fay, o siluetă în cerneală, „umbră care nu se știe
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
la o litanie cîntată obsesiv de același glas este risipită prin apariția celor două personaje fictive, A și B, protagoniștii disputei, care își trimit unul altuia epistole pe tema iubirii și a căsătoriei. Dincolo de camuflarea autorului în spatele celor două figuri epistolare, cărora de altfel nu ezită să le atribuie din plin propriile calități, ceea ce izbește este ușurința cu care Kierkegaard vorbește despre o temă de care nu a avut niciodată parte: căsătoria. Și, în general, este uimitoare în acest volum virtuozitatea
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
înduioșătoare, îndrăgostit de o fată cu care odată a băut o cafea și căreia îi scrie după câteva luni pentru a-și mărturisi iubirea și pentru a-i povesti despre sine. Scrisoarea, de un comic aproape absurd, adună toate clișeele epistolare posibile și o serie de inexactități de exprimare aproape impresionante. Ar merita citată în întregime. Mă voi opri însă, pentru final, asupra P.S.-ului: „Draga mea prietenă Mariana, această scrisoare, înainte de a-ți parveni la adresa știută, a fost citită de
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
care din ea se desprinde cu timpul ...” Vintilă Horia „Scrisorile sunt una din căile prin care pătrundem în spiritul unei epoci și în miezul frământărilor celor care au trăit-o, încercând s-o modeleze.” Sanda Golopenția Memorii, jurnale sau schimburi epistolare au fost tipărite la noi după 1990 cu scopul expres de a ne da dreptul să aflăm, să cunoaștem adevărul atâta vreme ascuns: un adevăr al epocii, dar și un adevăr al individului aflat sub imperiul unei istorii nefaste. Cei
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
încercarea de uniformizare comunistă nu există cuvinte mai cuprinzătoare decât acelea ale lui Emil Cioran, publicate în revista Secolul 21 și reproduse de Sanda Golopenția în cuprinzătoarea Introducere la volumul al III-lea al acestei - atât de inspirat numite - Rapsodii epistolare. Portretul celui pe care Emil Cioran îl cunoscuse în 1932 este cât se poate de viu. Astfel, spune Cioran, Anton Golopenția era „ființa cea mai delicată pe care am cunoscut-o vreodată. Imposibil de imaginat un spirit mai puțin bucureștean
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
domnișoarei Cristescu” și ultima - din 1950 - niciodată primită de destinatară (Ștefania Golopenția) distanța măsoară nu numai destinul celor doi, dar și destinul țării. Este ceea ce subliniază și Sanda Golopenția în Introducerea cu care prefațează și acest volum: „Prin schimbul lor epistolar, felul de a fi tânăr și apoi adult în România interbelică ne devine mai apropiat. Perioada complexă a anilor 1930-1950, atât în România cât și în Franța sau Germania ajunge apoi să poată fi cunoscută din interiorul a două existențe
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
imperfect, cum aș fi meritat-o? îmi dau seama că cele câteva personaje care au format obiectul polemicilor mele mai insitente nu se bucură de-o foarte amplă simpatie. Nu mi-e jenă a mărturisi c-am primit destule mesaje epistolare ori telefonice din diverse părți ale țării ca și de peste hotare, cu sens aprobativ pentru opiniile mele. în consecință, n-am nici un indiciu că majoritatea confraților m-ar contesta, ci, dimpotrivă, suficiente elemente pentru a susține, cu toată modestia, contrariul
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
în Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste (Premiul Cartea Anului al României literare, Premiul Special al USR, 2012) propune, în fond, prin acest dialog cu textele sacre, o „nouă stilistică edificatoare”, despre care el însuși vorbea, într-o scrisoare din Epistolar. Tipul de cunoaștere pe care îl ilustrează pildele biblice nu ține de resorturile gândirii speculative, ci își extrage, mai degrabă, substanța cognitivă din orizontul de experiențe ale ființei, având drept țintă buna orientare și conduită în viață. Andrei Pleșu interoghează
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
Semn că nu mai trăiește în istorie, ci repetă, tragic, un destin reconfigurat. Mai mult, în familiarizarea cu sfârșitul, singura ei frică este o moarte ce se continuă, nu se știe cum, pe pământ. Greșea pe jumătate: cu acest roman epistolar, Ecaterina Lovinescu a revenit. Ca scriitoare. Dar să-i lăsăm încheierea: „Am să-mi aduc aminte și pe patul morții de izolarea asta cumplită, de singurătatea care crapă pereții și țâșnește în afară, sub formă de stalactite și stalagmite, făcând
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
vai!, postumă) este un scurt, dar captivant Jurnal de tânăr scriitor, urmărit de o boală necruțătoare și refugiat în comuna natală, de unde scrie, până aproape de finish, mesaje prietenilor săi. E de presupus că alte și alte pagini, din genul prozastic, epistolar sau publicistic, vor alcătui sumarul unor volume viitoare. Prozator, antropolog, sociolog, autor captivat de vocea străzii și de istoria la firul ierbii, comentator avizat de fotbal, Sorin Stoica este în continuare o carte deschisă. Nu mi-am propus să fac
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
aici o apropiere de Noica, în înțelesul "problematizării", al potențării factorilor trăirii prin tensiunea ideii. Lucrurile obișnuite se complică, crusta simplității lor se sparge spre a face loc unor considerații imprevizibile. Avem a face cu aspectul cel mai substanțial al epistolarului. În unele clipe eseistul se dorlotează în atmosfera "bucuriilor simple", participant contemplativ la cotidienele ritualuri mărunte, precum un războinic ce-și scoate armura: Există momente în care te cuprinde nostalgia lucrurilor simple. Fericirea îți apare atunci în perspectiva cîtorva banalități
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
ani și fiul ei 58. Dar fiul era mai bolnav decît mama, încercat rău de un cancer la gît, care l-a răpus la 1 septembrie 1944, pe cînd mama sa i-a supraviețuit cu șase luni. Acest extraordinar fond epistolar a fost descoperit integral de dl. Liviu Malita, care pregătește un doctorat despre opera lui Rebreanu. Mai înainte cu ani, dl. Niculae Gheran a reprodus unele dintre aceste scrisori. Dar publicarea lor integrală e un act de restituire, echivalînd cu
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
critic (notele și prefață), avînd avantajul de a prezenta, facsimilate, textele scrisorilor teribilei Ludovica Rebreanu. Editură "Bibliotecă Apostrof" a d-nei Marta Petreu are meritul de a fi tipărit această frumoasă, emoționantă ediție. Ludovica Rebreanu, Adio pînă la a doua Venire. Epistolar matern. Ediție îngrijita, prefață și note de Liviu Malita, Editura Bibliotecă Apostrof, 1998.
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
adulții fiind plecați să muncească în străinătate) rămâne cutremurătoare. Dar în sine, ea nu depășește melodramaticul unei anchete de efect. Indicat ar fi să nu le confundăm. Kinderland, spune autoarea pe clapetă, s-ar fi vrut a fi un roman epistolar, ce urma să conțină scrisorile unei fetițe, Tina, care-și ține la curent mama cu noutățile vieții de acasă. Din mers, proiectul acesta ușor tezist a fost abandonat, preferându-i-se actuala formă, întrucâtva mai deschisă. Paginile capătă, astfel, o
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
enorm de pagini, ca diecii din mânăstirile noastre, de vrednică pomenire, din îndepărtatele veacuri. De un neprețuit ajutor i-a fost însuși Mircea Eliade, pe care a avut fericirea să-l cunoască personal în 1985, întreținând apoi un permanent contact epistolar, și care i-a încredințat manuscrise originale inedite și câteva mii de copii fotografice ale unor scrieri aflate în străinătate. Astfel, după 1989, Mircea Handoca a putut să publice volumele Nuvele inedite (1991), Morfologia religiilor. Prolegomene (1993), Erotica mistică din
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6757_a_8082]
-
poate considerabil amplifica) în limba română. De pildă, există o traducere dintr-un autor rus care, cu decenii în urmă, demonstra angajata laicizare în creație a lui Bach, neîntrecută decât de fronda sa contra asupririi feudale, sau un ciudat dialog epistolar al unui autor român cu același compozitor baroc, inserat într-o monografie ce "descoperă" origini trace ale muzicii bachiene... Și am ales intenționat exemplul lui Bach, dat fiind că ne-am obișnuit ca acest nume să sclipească a semnal de
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
Roma și Fontenay-aux-Roses. Personaj cultivat, bun vorbitor de germană, dar și de franceză sau italiană, Chelariu a străbătut „miezul” epocii interbelice într-o postură specială: aceea de bursier al statului român în Italia și, apoi, în Franța. A purtat legături epistolare cu colegii bucovineni, l-a cunoscut pe Iorga (creatorul celor două școli și mentorul lor spiritual), a fost martorul unor momente semnificative din viața cultural-politică a Bucovinei, datorită amiciției cu Ion Nistor. Jurnalul care consemnează toate acestea este amplu, minuțios
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
armonia dintre noi", mărturisirea dorinței "de comuniune totală cu mine, vrea să-i mângâi părul, mâinile, gleznele". Repede însă, dând curs firii ei, Chloé renunța la ambiguitate și dă pe fata ce simte și ce vrea, în patetice, dezlănțuite mesaje epistolare presărate peste tot în camera Laurei (locuiesc în încăperi vecine la aceeasi pensiune din Stromboli): "...te iubesc, îmi pierd capul, mă pierd, mă simt ca un copil deasupra unui abis. Te iubesc cum n-am iubit niciodată un barbat(...) jur
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
nu interpretezi astfel emoția produsă de marele gest comemorativ care reunea în curtea Palatului papilor două vechi glorii ale festivalului din epoca lui Jean Vilar: Jeanne Moreau și Sami Frey. Ei citeau textul lui Heiner Müller, Quartett, inspirat de romanul epistolar al lui Laclos, Legături periculoase. Amanții frenetici de altădată care au fost Valmont și Madame de Merteuil își rememorează aventurile rejucînd scenariul relației lor perverse: pasiunile însă s-au stins, n-au mai rămas decît vorbele, cochilii goale, frunze moarte
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
am publicat pagini din dosare sau că am permis exprimarea unor puncte de vedere diferite referitoare la, exemplele sunt ale lui Nicolae Breban, Ion Caraion sau Adrian Marino, nu contează câtuși de puțin în ochii autorului scrisorii. În delirul lui epistolar, Nicolae Breban răstoarnă rolurile : nu el și ceilalți ejusdem farinae, sunt răspunzători de faptele lor, ci noi, care le consemnăm sine ira et studio, și apoi CNSAS, firește, și președintele României, de care „nu vă jenați să stați aproape”. Logica
Cum ne asumăm prezentul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5569_a_6894]