1,648 matches
-
o să fie doar o formalitate. —Slavă Domnului! Asta-i minunat! Tu cum te simți? — Ca și când o greutate imensă mi-a fost ridicată de pe umeri. A fost o cursă tare lungă și grea. Ea Îl strânse de mână drăgăstos. —Pari total epuizat. Mi-aș fi dorit doar să mă fi lăsat să te ajut. Nu puteam. Asta nu era lupta ta. Știu că ești supărată că te-am Împiedicat să mă ajuți și-mi pare rău. Mereu o să-mi pară rău, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
grămezi de jucării o poveste nemaiauzită. Prezența copiilor mei încă mă mai surprindea. Sentimentul era la fel de copleșitor ca în seara în care am adus-o pe Abigail acasă de la spital. Madeleine se dusese la culcare devreme în acea seară. Era epuizată și trebuia să se trezească în câteva ore ca să hrănească bebelușul. Dar eu am intrat în camera care încă mai mirosea a vopsea proaspătă ca să mai arunc o privire înainte să mă bag în pat. Trebuia să o mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
neînțelegerile. Iar taxiul mă așteaptă deja jos cu siguranță și nu avem voie să reținem un evreu de la treabă. Uite, iar n-am reușit să discutăm despre ce era mai important. Esențialul e că inima mea e deja obosită și epuizată. În curând voi pleca la drum, Fimucika, semnat Domnul Atotputernic. Și atunci, dragul meu, ce se va alege de tine? Ce se va Întâmpla cu fiul tău cel plăpând? Gândește-te puțin, Efraim. Ia bine seama la asta. Doar ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ei. Poate ar trebui chiar să-ți mulțumesc că m-ai ajutat să iau această decizie. Era prea mult. Nici măcar nu vorbisem de problema banilor și acum nu mai puteam. Amândoi dăduserăm niște lovituri mortale, iar acum mă simțeam prea epuizată ca să gândesc limpede. L-am împins, de data asta fără să-mi pese de contactul fizic, și am pornit spre ușă. De curiozitate, strigă Mark din bucătărie, cine ți-a spus despre mine și Tally la Bristol? —I-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acum mulți ani. De când s-a născut Ellery, el pleacă din casă la ora 7 dimineața și se întoarce la 8-9. Și atunci e epuizat și vrea doar să mănânce și să se prăbușească în fața televizorului. Și atunci, eu sunt epuizată și mă duc să mă culc. Aproape singurele momente în care stăm de vorbă sunt atunci când avem invitați la masă. Dar e vina lui că trebuie să muncească așa de mult? Duceți o viață costisitoare. Simțeam nevoia să-l apăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Va ști cum să dea de ea și îi va explica de ce era la mine. Îi va explica cât se poate de clar că nu i-am încălcat teritoriul. Mersesem pe jos aproape trei ore când am ajuns acasă. Eram epuizată, mă durea peste tot și mi-era foarte foame. Așa că nu-mi doream decât să comand ceva de mâncare, să mă prăbușesc pe canapea și să mă uit la un film fără să fiu nevoită să vorbesc cu Mark. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un sfârșit umilitor odată cu retragerea trupelor aliate - evacuarea lor executată ireproșabil este unicul aspect al Întregii afaceri care a decurs conform planului. Pe frontul de vest, marile campanii de toamnă s-au Înnămolit fără a câștiga cine știe ce teren, iar armatele epuizate sapă tranșee pentru iarnă și Își contabilizează pierderile. O jumătate de milion de soldați britanici morți, dispăruți și răniți de la Începutul războiului, a declarat primul-ministru, răspunzând unei interpelări În parlament. — Și tu ești unul din ei, Burgess, spune Minnie. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
memorabilă. Vă mulțumesc că mi-ați Îngăduit să iau parte la ea. La revedere, domnișoară Bosanquet, Îi răspunde dna James, strângându-i mâna fără căldură. Minnie Închide ușa În urma Theodorei. — Mă duc În camera mea, să mă odihnesc, Kidd. Sunt epuizată. Da, doamnă. — Roagă-l pe Burgess să stea cu domnul James. Pare să-i facă plăcere să Îl găsească lângă el când se trezește. — Da, doamnă, spune Minnie. PARTEA A DOUA 1 În anii 1880, dacă era duminica În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se aștepte din partea acestui public restrâns. Părură să savureze primul act, zâmbind și chiar râzând tare pe alocuri, dar, pe măsură ce piesa se desfășura, rămaseră tăcuți. Textul, desigur, devenea din ce În ce mai sumbru, și fără Îndoială acesta era motivul tăcerii. Când Încheie, epuizat și răgușit de efort, se auziră aplauze răzlețe, Însoțite de zâmbete politicoase și mulțumiri murmurate din partea actorilor, care Însă săriră de pe scaune și dispărură cu o viteză deconcertantă. — Unde au plecat toți? se Întrebă el cu glas tare, În timp ce Compton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
despre Miracolele Sfântului Marcu al lui Tintoretto, lăudând căderea apostolului, de sus în jos, ca pe un exemplu de perspectivă temerară. Când, după salturi încrucișate prin lumea de imagini sintetizată în trei volume, întreaga știință pe care o acumulaseme era epuizată și când numai Caravaggio, ca geniu ucigaș, îmi mai prilejuia observații îndrăznețe, viitorul absolvent al unei școli de iuncări s-a apucat să celebreze mult prea amplu viața lui Anselm Feuerbach și, în general, a școlii germane de la Roma, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la reînhumări dorite și, împreună cu Oskar - lucru pe care mi-l recomandase și mie - să predea sufertașele pline cu fiertură la prânz la crematoriul cimitirului spre a fi puse la-ncălzit, tema artei pietrelor tombale și a ordinii în cimitir este epuizată; în plus, la nevoie s-ar putea spune câte ceva despre poezie și adevăr: cine, cui, ce i-a pus în gură, cine minte cu mai multă exactitate, Oskar sau eu, cine ar trebui crezut până la urmă, ce anume lipsește aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
speciale de a umbla, își contorsionau gâturile. Și de data asta am călătorit cu autostopul și, în drum spre Paris, iar apoi între Mediterană și coasta Atlanticului, am fost de cele mai multe ori pe post de pasager lângă șoferi de camioane epuizați. De multe ori a trebuit să le cânt ca să nu adoarmă. În zori, când abia începea să se crape de ziuă, era ușor de găsit în Piața Mare din Paris, pe una din laturile Halelor care astăzi nu mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
observ pe mine petele unei faime suspecte, am reușit să-l conving pe Dieter Wellershof, pe atunci lector la editura Kiepenheuer, să strecoare în program și cartea cu poze și partituri de jazz Oh, Susanna. Acest obiect de artă demult epuizat, în format lat, care pune în scenă blues, spirituals și gospel songs, nu mai e de găsit decât în anticariate și pe internet. Fluieraș a rezistat mai mult decât Frank Witte. Pe la începutul anilor ‘60, când eu mă pierdeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
percheziționez casa pentru a doua oară. N-am dat de nimic. Ba nu. Am descoperit ceva important pentru don Anglada și Republică. O comoară pe care poetul o aruncase distrat În pivniță: patru sute nouăzeci și șapte de exemplare ale scrierii epuizate Carnetul unui gaucho. — Vă rog să scuzați fervoarea literară a discipolului meu, a spus repezit Carlos Anglada. Astfel de găselnițe erudite nu pot trezi interesul unui spirit ca al domniei voastre, care fără nici un bob zăbavă ancorează În polițisme. Fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și luminos care duce de la păgânism la credință. Nimeni nu ignoră faptul că Paladión a trebuit să-și sponzorizeze singur publicarea cărților și că subțirelele tiraje ale acestora nu au depășit niciodată trei sau patru sute de exemplare. Toate sunt virtual epuizate, iar cititorii cărora hazardul galanton le-a pus În mâini Câinele din Baskerville aspiră, captivați de stilul său deosebit de personal, să savureze Coliba Unchiului Tom, poate introuvable. De aceea, aplaudăm inițiativa unui grup de deputați din cele mai diverse sectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se Întoarse spre el: — Nu ești Întreg la minte? — Să ne păstrăm calmul, sugeră Barnes. Totul se află sub control. Este doar o Întârziere temporară. N-avem motive să ne Îngrijorăm. Dar Norman nu era Îngrijorat. Dintr-odată, se simți epuizat. Beth era Îmbufnată și supărată, simțindu-se indusă În eroare. Ted era entuziasmat, plănuind deja o nouă expediție În astronavă. Dar Norman se simțea foarte obosit, Își simțea ochii grei; se gândi că s-ar putea să adoarmă stând acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
obosit. Ea Îl cântări din priviri și spuse : — Am să stau cu ochii pe Harry, dacă asta te Îngrijorează. — Nu, pur și simplu nu sunt obosit, Beth. — OK, cum dorești. Își dădu pe spate părul negru și bogat. — Eu sunt epuizată. Mă duc să dorm câteva ore. Porni În sus pe scara dinspre laboratorul ei, apoi se opri și zise : — N-ai vrea să mă Însoțești ? — Poftim ? Ea Îi zâmbi direct, atotștiutoare. — M-ai auzit destul de bine, Norman. — Poate mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mers pe munte. Aveam cele mai sincere intenții de a mă îmbrăca cum trebuie. Numai că lăsam chestia asta pe mai târziu. Îmi spuneam că mă îmbrac imediat după ce-o hrăneam pe Kate. Dar după asta eram așa de epuizată încât eram nevoită să mă întind nițel și să citesc câteva rânduri dintr-un articol din Hello. Faptul că luam în considerare ideea de a locui într-o casă în care exista un exemplar din Hello era o indicație clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dispuși. Cu excepția barmanilor, care mai că se milogeau de toți să plece. Am lucrat treisprezece nopți la rând, l-am auzit pe unul dintre barmani spunând unui grup extrem de zgomotos de petrecăreți. Sunt terminat. Ca să fiu cinstită, tipul chiar arăta epuizat, dar cred că-și pierdea timpul încercând să facă apel la milostenia lor. Mă faci să plâng, i-a replicat, cu o ironie gravă, un tânăr destul de beat. — Termină-ți paharul sau ți-l iau, și-a lansat un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram blestemată. Nu eram o ignorantă. Eram foarte, foarte norocoasă. Capitolul cincisprezecetc "Capitolul cincisprezece" Vineri seara mi-am petrecut-o uitându-mă la televizor în compania mamei. Am considerat că umblasem destul haihui în ultimele două zile. Și eram complet epuizată. Să ai grijă de un copil mic e o sarcină care te solicită îngrozitor de tare. Deși de unde să știu eu? vă aud întrebându-mă. Bine, bine, recunosc că părinții mă ajutaseră foarte mult, dar cu toate astea eram frântă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a continuat el. După care o să mă suni înapoi pe mine, ca să-mi spui că ai făcut chestia asta și că pompierii sunt pe drum. Apoi tata a trântit telefonul și s-a sprijinit de perete. —Iisuse, a spus el epuizat. Ce-a mai făcut acum? l-a întrebat mama, care apăruse în hol. — Nu știu cum a reușit, dar a dat foc la unul din ochiurile de la aragaz și pălălaia i-a scăpat de sub control, a oftat tata. Doamne, o să se termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îngrozitor. Cu mine, Adam se purtase întotdeauna respectuos și cu mult bun-simț. Nu exista nici un fel de dovadă că avea o relație cu Helen. Îl făcusem să sufere fiindcă-i pusesem la îndoială bunele intenții. —Claire, a spus el părând epuizat. Claire, Claire, Claire, ascultă-mă. Nu sunt și nu am fost nici în trecut prietenul surorii tale, Helen. Și nici nu vreau să fiu. E o fată minunată, a adăugat el rapid. Dar nu e pentru mine. —Ascultă, Adam, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi numărul tău ca să te pot suna și eu. Putem să ne vedem mâine? Lasă mâine, putem să ne vedem astă seară? —Claire, a tunat amenințător tata din sufragerie. —OK, pa, am zis închizând telefonul. Printre altele, mă simțeam complet epuizată. În secunda în care am închis telefonul, în sufragerie s-a iscat un adevărat iureș. Tata și Helen au început să se lupte în ușă. Tata voia s-o sune pe mătușa Julia ca să vadă dacă infernul fusese controlat. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
uitam unul la celălalt. Eram atât de conștientă de prezența lui, de puterea și de vulnerabilitatea lui. Între noi se instalase o formă de tensiune care vibra ușor în nemișcare. Apoi Adam s-a îndepărtat de mine. Extenuat și complet epuizat, a rămas cu brațele atârnându-i vlăguite pe lângă corp. —Adam, m-am aventurat eu să redeschid discuția. El nici măcar n-a ridicat ochii spre mine. Stătea cu capul plecat. Oferindu-mi o perspectivă asupra minunatului lui păr negru. —Adam, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
turbat sau ce? La glumița asta, James a rânjit nițel. Iar eu m-am străduit să schițez un zâmbet de răspuns. —Ăăăă, nu, am zis total nedumerită. Ce voia de la mine? Indiferent cum mă purtam, tot nu era mulțumit. Eram epuizată. Cât fusese un ticălos infidel și fustangiu, situația fusese mult mai limpede. Știam pe ce poziție mă situam. Înțelesesem care erau împrejurările. Dar probabil că James avea dreptate. Probabil că-mi plăcuse să fiu iresponsabilă. Altfel de ce nu eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]