1,092 matches
-
în aride peisagii cerebrale, în versurile mai ermetice, sau se colorează de o picturalitate a ideii, în vastele sale poeme, între care Domnișoara Hus reprezintă tipul cel mai caracteristic. Pompilui CONSTANTINESCU Modul de existență pe care ni-l propune poezia ermetică a lui Ion Barbu este viața în spirit. Ce devine figura lumii văzute sau auzite pentru cine o privește din acest unghi? Există oare în poezia lui Barbu imagini care să poată fi realizate auditiv sau vizual? Desigur, pe ici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orice discuție actuală despre poezia lui devine și discuție principală despre rostul poeziei; atât de mult sunt provocate și alarmate câteva esențiale principii. În studiul pe care i-l consacra, Vianu prevăzuse că problema ermetismului și cea a accesibilității poeziei ermetice vor deveni reperele unui chestionar curent. Cu Joc secund intra la 1930 în literatura română pur și simplu o nouă artă. Chiar dacă poate fi explicată, teoretizată, decodificată, asemenea poezie se va afla mereu înaintea unei întrebări dezarmante prin simplitatea ei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poți înțelege această poezie înainte de a avea imaginea destinului literar pe cale l-a definit. Literaturi care au poeți ca Mallarmé sau Ion Barbu sunt literaturi mature. Asta pentru că poetul sentimental sau rapsodul național apar pretutindeni dintr-o legitate, pe câtă vreme poetul ermetic nu este cerut de o asemenea legitate, el este o natură autarhică. Gîndindu-se la acest lucru, cititorul va vedea mai limpede viața și scrisul implicate direct, inseparabile, într-o operă de construcție. Vederea totală a lui Ion Barbu, iată un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-ar aplica un eseu, pe probleme selectate, în cazul acesta trebuie făcută verificarea și prin întregul creației. De aceea Tudor Vianu rămâne autorul celui mai adevărat studiu barbian, întîi și întîi pentru că a demonstrat în climatul românesc existența poetului ermetic. Demonstrația lui, atât de frumos armonizată, este și prima încercare de a umaniza profilul unui poet ermetic, ca tip social și literar, de a deduce, cât permite logica, o evoluție firească spre ermetism, urmărită la trepte succesive. În ce privește alte studii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
creației. De aceea Tudor Vianu rămâne autorul celui mai adevărat studiu barbian, întîi și întîi pentru că a demonstrat în climatul românesc existența poetului ermetic. Demonstrația lui, atât de frumos armonizată, este și prima încercare de a umaniza profilul unui poet ermetic, ca tip social și literar, de a deduce, cât permite logica, o evoluție firească spre ermetism, urmărită la trepte succesive. În ce privește alte studii, este util să observăm următorul lucru: expresii ca "orgoliu estetic", "exclusivism în concepții despre artă", "nemulțumirea de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
destin faustic. Contrazicerile sale formale nu fac decât să dramatizeze acest destin, în nici un caz să-l anuleze. De aceea, consider că, într-un articol altfel interesant, Alexandru George a exagerat dezarmonia concepțiilor din scrisul lui Barbu. "Parnasianul, balcanicul, baladistul, ermeticul și poetul de circumstanță trăiesc (vai!) în toată perfecta lor autonomie și nu comunică în Ion Barbu pe niciunde" (Semne și repere). Admițând că în poet se întîlneau, dușmănindu-se, un temperament voluntar, frenetic, cu persoana lucidă a "generosului" gânditor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Transfigurat astfel, Marian Constandache investighează câmpul de tensiune emoțională a acestui timp individual, adică revitalizează și poate că și ierarhizează un Întreg complex de senzații difuze ce se identifică/suprapun cu intenția de a devoala un amplu evantai de experiențe ermetice intime, care sunt, de fapt, punctele de sprijin, dar și de suspensie, ale acestei ― hai, să-i zicem! ― paraistorii egoiste scrise În răspăr, prin care se urmărește refrigerarea memoriei prezentului, a acelui prezent perpetuu amintit mai devreme. «Poetul necunoscut», un
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
De ce se preface a-și anula durerea prin iluzie? Dacă Iisus a suferit ca om și nu ca Dumnezeu, de ce să nu luăm omul ca model de suferință și nu Dumnezeul din el? La 15 ani, tristețea este o mască ermetică: închizi ochii în chipul tău, o așezi bine pe față, apoi, ca într-o trezire firească, deschizi ochii în chip de împrumut și uiți. 17. Petru, copilul prostuț, venit dintr-un sat de coloniști la unul dintre cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
colivie, e clar? Iertați-mă, fraților, iertați-mă! Părinte Ioane, nu te mai ruga pentru mine, dezleagă-mă de toate cele ce nu au fost ale mele. Poiana Fântânele, piatră peste piatră, nici în pântecele muntelui. Valea, ca un mormânt ermetic, își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decor.) De la direcție ordinul a fost clar: "Fără urme!" Ocolul silvic a fost prompt: de departe, ograda schitului semăna a livadă tânără. Pomii, aliniați parcă după memoria sfinților, imitau grădinile cerului. (Adam dormea într-o intenție de sâmbure.) La închisoare, ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Își asculta plăcile de gramofon cu Gigli cu aviditatea cuiva care e pe cale să surzească, oferind și pretinzând la fel de puțină conversație precum un controlor de bilete de tren. Până acum, îmi dădusem deja seama că Hildegard Steininger era cam la fel de ermetică precum rezervorul unui stilou, și îmi închipuiam că prefera probabil genul de bărbat care poate să se gândească la el însuși ca la nimic mai mult decât ca la o coală albă de hârtie. Și totuși, aproape că împotriva ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ce le îngăduia să se îndeletnicească cu proiecte mult mai instructive și plăcute, cum ar fi lingerea unei beri sau schimbul de bancuri. Era rândul lui Parker să bată câmpii. Relata, a suta oară, povestea cu inginerul stagiar în camera ermetică de gravitație zero: o pățanie care a smuls întotdeauna lui Brett un rânjet complice, iar lui Parker, un hohot asurzitor. ― ...Și așa că dama în chestiune, înnebunită de grijile pe care și le făcea, se ținea de capul meu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Cu siguranță va fi nevoie să-l capturăm viu și intact. Apăsă pe tasta de comandă pentru deschiderea ușii. Infirmeria era locul adecvat pentru un lucru atât de neobișnuit. Pereții aveau blindaj dublu, iar datorită sasurilor, era compartimentul cel mai ermetic al lui Nostromo. Blindajul lunecă silențios pe câțiva centimetri. Ash se uită la Dallas care dădu din cap. Ash mai apăsă pe comandă și ușa se urni. Acum era destul loc pentru un om. Dallas intră primul, urmat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
văzul interpretării. Pentru cititorul sensibil la poezie, primul impact rămâne însă cel al revelației esențiale. Aceste revelații reîntemeiază unui poem o altă viață pentru fiecare cititor, o altă față a adevărului poetic, o altă perspectivă a deschiderii estetice. În poezia ermetică, relevarea sensului întârzie pentru a izbucni artezian odată cu decriptarea. Dar, de pildă, muzicalitatea din lirica lui Stéphane Mallarmé, sau versuri de mare frumusețe ca sunet și înaltă rostire din poeziile lui Ion Barbu, sunt receptate nemijlocit și rămân persistente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
virtutea învinge dragostea, moartea învinge virtutea, gloria învinge moartea, timpul învinge gloria; iar timpul aruncă totul în uitare". Și iată deschiderea, ieșirea nu numai din cvadratura cercului a unei poezii cu construcție fixă, dar mai mult încă, dintr-o construcție ermetică: este vorba de sonetul lui Stéphane Mallarmé, Une dantelle s'abolit: un lucru atât de fragil și spumos, cvasimuzical, dantela, fluturând la o fereastră, devine o metaforă a unei deschideri către idealul, cu putință dincolo, în vis, de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
străine. Pictogramă sonoră? Cod? Din difuzor, un violoncel leșina violet. Mișcarea o simți când se agăță neputincioasă cu privirea de tavan. Era un amurg lung atunci când Mioara Alimentară se hotărî să plece. Dar nu o lăsau fantasmele cu limbajul lor ermetic. Așa că se hotărî, cam pe la începutul așezării peste lume a sfârșitului zilei, să mai încerce o dată deslușirea semanticii obscure a arătărilor. Și se prefăcu dezinteresată atunci când luă contact din nou cu același violoncel care leșina în direct, fără sfârșit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
corespondența dată la lumină până acum. În fine, în prelegerea a XXII-a, Tipul sfântului, Nae Ionescu se depărtează cu totul de Underhill. Aceasta, după ce situează ultimul tip în registrul renașterii, remodelării sau transmutării sinelui, se ocupă exclusiv de „filozofii ermetici“, numiți și alchimiști spirituali, și de limbajele lor simbolice (chimic, astrologic, heraldic și zoologic). Profesorul român, în schimb, abordează o largă gamă de probleme legate de viața sfântă: cele două feluri în care ființa supremă poate fi în om; primejdiile
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
găsești un nick cu atâția... 1238, ba nu, 1247! În același room... Ce naiba fac toți oamenii ăștia? Nu mai sunt teatre, baruri, filme? Cam rece de plimbare, probabil... dolomita... dracoiaca, dracugol, efigenia, hm... elenă 1, elenă 21, elenă 24, elenaXXX... ermetica, evelina, evidență... evidență? Facaletz, asta are probabil 15 ani... farash... ficat?... frumoasă, ei da!... frumushica, păi... funduletz... hihihi... <maya>: victor? <victor50>: hi <maya>: cred că ești tu. Ți-ai pus 50 <victor50>: să nu-și facă fetele visuri deșarte <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
au oamenii bani ca să achizițio neze toate aceste lucruri. Odată, un fost șef de post îi ceruse un tun. Se înțeleseseră la preț și i-l adusese în mai puțin de o săptămână. Începuse să fie cunoscut în cercul extrem de ermetic al traficanților de armament și al clienților acestora. Deoarece cunoștea regula noului venit care voia să intre pe o piață nouă, se îngrijea ca prețu rile lui să fie mai mici decât ale celorlalți furnizori. N-avea rost să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fruntea cu Chipul Lui de la o cădere la alta mă agăț de piatra aruncată de zidari trei zile și Stânca din vârful unghiului străpunge noaptea cu Lumină inscripții pe două table de piatră priviri obtuze disting închisori cu zece porți ermetice gardieni în uniforme metalice vai se îndepărtează ne apropiem sunt indicatori fosforescenți zece faruri în noapte ghizi însuflețiți ne feresc de drumuri suspecte traversăm în siguranță prin mai verde punctat cu roz alb vară galben pai de pâine caldă toamnă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îndrăzneală pe profesor și drept urmare acesta îl invită la el acasă. Aici, așa cum le relatase el mai târziu prietenilor și colegilor, petrecuse o noapte întreagă discutând cu profesorul despre poezie și citindu-i din propria creație texte scrise în maniera ermetică a "Jocului secund". * Cu toate că iubirea dintre el și Felicia era incontestabilă, Victor continua totuși să păstreze în sinea sa o anumită incertitudine. Câteodată el avea sentimentul ciudat că fata i-ar fi ascuns ceva și ar fi menținut astfel între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă Întreb unde se deschide... - Dacă se deschide, adăugă Marie mai mult zeflemitoare decît Îngrijorată, căci niște urme de pași indicau treceri În ambele sensuri. Ajunseră În sfîrșit la piciorul unei scări care se Întrerupea brutal Într-un perete aparent ermetic. * * * Armelle de Kersaint simțea că-i vine tare greu să-și recapete o aparență de stăpînire de sine, ambianța sinistră a vechiului castel Îi accentua nervozitatea, cel mai mic trosnet o făcea să sară În sus, era cuprinsă de senzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]