2,239 matches
-
Sunt mult mai puțin năucitoare. — Mai rămâne să-mi duc căutarea la bun sfârșit, spuse Vultur-în-Zbor. — Să fiu sincer, spuse Virgil Jones pe un ton de scuză, mă tem că am încetat să mai văd vreun merit în realizări și eroism. Fiecare încearcă, prin viața și acțiunile sale să dai un pic de sens acestui univers nebun. Să încerci mai mult de-atât înseamnă să fii înghițit de vârtej. Vultur-în-Zbor se gândi: par foarte nerăbdători să mă vadă renunțând la intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-și în fiecare zi bătăliile trecute, retrăind momentul de glorie în care au căzut, prăbușindu-se încă o dată însângerați pe podeaua strălucitoare și renăscând în dimineața următoare pentru a-și relua eterna luptă. Valhalla, firmament al gloriei, muzeu viu al eroismului trecutului. Valhalla, aproape de izvorul cunoașterii, de unde a băut Odin, la umbra Marelui Frasin Yggdrasil, Copacul-Lumii. Când frasinul va cădea, atunci și Valhalla va cădea odată cu el. Cu un plescăit ușor amuzat din limbă, Virgil arătă căte orașul K. Odată ce Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-un fel ușurați, directorul ceva mai convins decât ceilalți doi. Ei, da, dar eroismul povestitorului În această catastrofă feroviară care, „i s-a Întâmplat chiar lui În familie“ abia de aici Încolo Începea. El fusese cel care aflase primul despre accident pentru că lucra pe atunci În funcția de contabil Într-o gară mare din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nevoie de ele, „aa, nu, asta nu intra În atribuțiile de serviciu, astea erau contra plată, le efectuam În timpul meu liber.“ Pe front nu fusese decât o singură dată câteva zile, Împreună cu un ofițer, unul la fel de plin de zel și eroism ca și el. Se Întorsese Îngrozit și jurase să se mutileze dacă vreodată va fi trimis În linia Întâi. Mai multe sute de soldați care nu se prezentaseră la apelul de seară se strânseseră În fața postului de gardă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și să Încerc să definesc prin ea caracterul povestitorului. Curând devin un prizonier al lui, așa cum sunt toți ceilalți, dar mai Înainte mă Întreb ce fel de om e. Se pare că asculta ordinele Înălțătoare ale șefilor lui, dar boala eroismului nu-l chinuia deloc. Nici nu ajunsese bine pe front și se și plângea de calitatea mâncării. Nu știu În cel fel devenise el „șef de cuptor“ și nici de ce. Observ că Îi place să aducă la cunoștință tuturor eventualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și nădejde. Legionarul este trăitorul și soldatul unei Puteri Înalte care poruncește să nu părăsească lupta, trăirea în spiritul Evangheliei și eroismul primilor creștini. El moare cu zâmbetul pe buze și lasă model de curaj și îndemn în lutul nostru omenesc: moartea, numai moartea legionară va putea răscumpăra păcatele noastre și cele rămase din străbuni. De aceea nu putem refuza și abandona
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ci doar cerem reciprocitate tuturor celor responsabili întru restaurarea libertății, dreptul la exprimare, dreptul la apărare, dreptul la viață. Legionarii vor să rămână pe linia de viață spirituală a neamului lor creștin. Vrem să trăim în demnitate națională și în eroismul jertfei, nu în aceea a unui utilitarism, câmp pustiu. Nu viață cu orice preț, ci candelă aprinsă care îndumnezeiește faptele noastre cu virtuți, care duc spre raiul viselor nostre. „Să faci, Căpitane, o Țară ca soarele sfânt de pe cer!” „Doamne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
poezie și să-l urmărească cum se foiește sub birou. Pran rostește vorbele cu emfază, i se repetă s-o țină tot așa și, treptat, accentul său englezesc se îmbunătățește și ajunge să învețe pasaje emoționante din poeții victorieni, despre eroism și datoria sacră de a-ți respecta cuvântul dat. Poezia îl nedumirește cu violența ei, cu asprimea, cadențele ca de echitație, dar înțelege că este responsabil în felul său de rolul important al lui Privett-Clampe și al englezilor în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
documente relevante ale securității guvernului englez. Va conține, de asemenea, o concluzie definitivă și finală asupra incidentului de la Fatehpur și, nu trebuie să mai spunem, incorectă din toate punctele de vedere. Prezența insurgenților înarmați în pădure, încercarea de asasinat politic, eroismul nesăbuit și tragic al unor ofițeri englezi; nimic din toate acestea nu este strict adevărat. O excepție este răgetul. Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru Serviciul Colonial. În adresarea sa de dimineață, lui Hoggart îi place să menționeze locurile unde servesc în prezent foștii elevi ai școlii. Gold Coast. Hong Kong. Bengal. Burma. Cape Town. Bermuda. Acolo, sub stele străine, virtuțile muncii științifice, ale toleranței și eroismul în sportul de echipă, toate învățate în școală, ajută la păstrarea superiorității Angliei în lume. De aceea, pentru binele Imperiului, noii monitori trebuie aplaudați și fiecare trebuie să depună eforturi să-i întreacă pe băieții de la Frobisher și Hawkins din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Toate pregătirile pentru Africa, începând de la studiile din biblioteca universității, până la discuțiile cu profesorul Chapel (și mai înainte lecțiile de istorie, măsurătorile de cranii, poeziile recitate...) i-au creat aceeași imagine edificatoare: un aventurier singuratic, care caută să implanteze cu eroism caracterul englezesc pe un pământ gol. Iar acum, va ajunge un fel de inspector de taxe. Ceva sigur n-a mers cum trebuia. Mai este și chestiunea africanilor în sine. În timp ce-i servesc hrana, îi fac patul sau îl plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
artei. Cărțile, în mod fizic, se distrug. Bibliotecile pot fi luate de vâltori. Dar în acele clipe, în conștiința oamenilor, opera de artă își arată consecințele fără greș: ea a cultivat în oameni curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea, abnegația, bravura, eroismul și înfruntarea bărbătească a morții. Există totuși o artă care s-ar putea simți umilită în astfel de împrejurări? Este oare adevărat că muzele trebuie să tacă? Pentru a răspunde la această întrebare e cazul să ne imaginăm următorul tablou
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aceasta. Ea s-a format într-o societate agrară cu o economie săracă: această societate era, în acel timp, o societate a penuriei. Cultura exalta deci un anumit număr de valori, cum ar fi spiritul de sacrificiu, renunțarea, sublimarea pasiunilor, eroismul, care erau justificate de contextul vieții. Astăzi, noi am ieșit din societatea agrară, trăim într-o societate industrială și tehnicistă, care este în tot mai mare măsură o societate a abundenței. Ea se fundamentează pe cu totul alte valori, cum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care am venit, a generat prin penuria ei economică valori spirituale idealiste care au format o cultură cu caracter universal, n-o să cred că o să putem și că va trebui să renunțăm de-aici înainte la spiritul de sacrificiu, la eroism, la sublimarea pasiunilor, fiindcă nu mai corespund sau sânt chiar contrazise de contextul vieții. Chiar așa, nu mai corespund? Cu alte cuvinte, randamentul, eficacitatea, utilitarismul, reușita materială, consumul pot ține în frâu instinctele noastre? Prin ce? Fiindcă satisfacerea din abundență
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
stare, dar redevine în cele din urmă senin. Cu ce preț? Iată subiectul cărții. Ființa cea mai apropiată de acest erou și de care viața sa se leagă strâns, adică soția lui, pretinde că în momentul săvârșirii unui act de eroism, cel care îl săvârșește nu mai iubește în clipa aceea pe nimeni, respectiv, în cazul nostru, soția și fetița. Cum putem afla dacă această femeie are sau nu dreptate? Are! Dar are? în lumea orașului ei nou, fără tradiție, ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
iubeau, nu fusese chiar ca În filmele lui Ghiță de la Căminul cultural: viteaz, bun la suflet, deștept, mare ucigaș de nemți cotropitori. Nici eroii Armatei nu erau așa viteji cum Îi știau din manualele de școală. Colonelul le spusese că eroismul În timpul bătăliei nu există. Acolo fiecare luptă pentru viața sa și nimeni nu are În gând că se bate pentru patrie și pentru generațiile următoare. Uneori vitejia soldaților sta În rachiul din bidonașul atârnat de centură. Colonelul le spusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ii porniră rapid spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră în întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară în lupta corp la corp. Adevăratele acte de eroism ale unui războinic în bătălie se văd, de obicei, în ciocnirile cu lancea. Mai mult decât atât, deznodământul unei lupte este hotărât, adeseori, de acțiunile lăncierilor. În acea încleștare, unitatea lui Ii ucise câteva sute de dușmani. Garda Roșie, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
După cum vezi joc cu cărțile pe față. Nu mai am nimic de pierdut sau câștigat în momentul de față, decât viața mea. Și dacă o să fie să dispar, atunci măcar să fie într-un mod demn, la datorie. Neașteptata criză de eroism a Locotenent-gardianului îl luă pe nepregătite pe Birmaq care se abținu din greu să nu izbucnească în hohote de râs, deși, în situația în care se aflau, numai de așa ceva nu îi ardea. Gardianul luase postura celui care nemaiavând altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
riscat viața și integritatea corporală ca să salvezi un camarad rănit de sub tirul inamic. Pentru că l-ai îmboldit pe același camarad să stea pe picioarele lui și să intre în această uniune conjugală. Ca semn de recunoaștere pentru aceste acte de eroism și pentru binele viitorului nostru urmaș, meriți să porți un titlu mai adecvat rolului pe care îl joci decât acela de străunchi. De aceea, te ung naș - asta dacă primești preasupusa noastră rugăminte de a îmbrăca mantia acestei poveri. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
stătea lângă mine. Geamătul neconsolat al vântului peste Lacul Zhong-nan-hai devenea din ce în ce mai puternic. El îmi arătă spre barca-dragon antică, pe jumătate scufundată, a cărei coadă ieșea în afară ca un monstru. Am discutat despre istoria răscoalelor țărănești. El a explicat eroismul. Sunt sigură că fața mea radia precum cea a unei eleve de școală. Eram complet fermecată. Mi-am dezvăluit gândurile și i-am spus că fusesem o pesimistă. În urma învățăturilor lui, anii de gheață formați de întunericul dinăuntrul meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
frumoasa lui soție și de un mastodont de sergent cu aspect de om de treabă, încerca să-i convingă că ceea ce până acum fusese considerat unul din cele mai grave delicte se transformase, ca prin farmec, într-un act de eroism. Unul dintre ei fu pe punctul să izbucnească în râs, altul sări în sus de bucurie, și când Razman, pe deplin conștient de ceea ce face și de adevăratele sentimente ale acelei trupe de răzvrătiți, ceru în mod solemn ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
invadeze Persia. Către mijlocul dimineții, a fost dat ordinul de atac. Deși inegală, lupta a durat vreme de șase sau șapte ore. Printr-o serie de lovituri curajoase, oponenții au reușit să scoată din uz trei tunuri. Nu era decât eroismul disperării. La apusul soarelui, steagul alb al Înfrângerii a fost ridicat pe cel dintâi Parlament din istoria persană. Dar, la câteva minute după ultima Împușcătură, Liakov le-a ordonat artileriștilor să-și reia tirul. Instrucțiunile țarului erau limpezi: nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
striga „Trăiască!”, se striga „Trăiască!” și se strângea recolta și apoi iarăși se mărșăluia. Existau anumite zile când se mărșăluia mai mult ca de obicei. Ziua de naștere a tovarășului, ziua muncii, ziua națională, atunci am dat noi dovadă de eroism și ne-am eliberat de sub jugul fascist. Fasciștii erau altfel decât noi. Veneau din Apus, însă noi nu i-am vrut, deci am întors armele contra lor. Așa ne-a povestit profesoara noastră de istorie, cea căreia îi luceau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Nucleul secret se transformă Într-un centru liniștit și de acolo Începe să-și constituie rețeaua clandestină. De la această evidență am pornit eu. De ani de zile, Încă dinainte de război, mă Întrebam mereu unde or fi ajuns acești frați Întru eroism. Când m-am retras la viața privată, am hotărât În sfârșit să caut o pistă. Pentru că În Franța se petrecuse fuga cu căruța, tot În Franța trebuia să găsesc locul reuniunii originare a nucleului clandestin. Unde anume?” Avea simțul teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Istoriei și a atâtor istorii pe care nu el era cel ce avea să le scrie. Ori avusese cumva loc aici un moment de glorie și de opțiune? Pentru că zise: „Și, pe urmă, În ziua aceea am săvârșit fapta de eroism a vieții mele”. „John Wayne al meu”, zise Lorenza. „Spune-mi-o”. „Ei, nimic deosebit. După ce ne-am dus târâș În camerele unchiului, eu mă Încăpățânam să stau În picioare pe coridor. Fereastra era În fund, eram la primul etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]