1,916 matches
-
anul 1482, „l-au ucis Mehedinții în satul Glogova”), tatăl natural - se spune - al lui Neagoe Basarab (născut tot în 1482, dar după moartea tatălui său), văduvă „oficială” apoi, poate a lui Pârvu Craiovescu, părintele adoptiv (I.C. Filitti a consumat erudiție și pricepere în articularea unei astfel de demonstrații) al viitorului Voievod (Pârvu murise și el la 3 iunie 1512). Neagoe Basarab a scris această „plângere la mormântul” mamei sale (când ea se stinsese din viață, în anul 1511 sau 1512
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mi le descoperise. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât exemplarul este exact cel reprodus În facsimil de Arion Roșu În 1962 și poartă dedicația lui Honigberger către concitadinii săi. Aș vrea să preîntâmpin, cumva, complexul eventual față de erudiția spre care Îndreaptă Honigberger. Erudiției istorice, geografice, arheologice, botanice, medicale, orientaliste, religioase și literare Îi reproșez eu Însumi a fi Întârziat apariția traducerii și declanșarea altor proiecte. Dar În opera lui Borges sunt amintiți mai mulți orientaliști, mai multe periodice
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost cu atât mai mare cu cât exemplarul este exact cel reprodus În facsimil de Arion Roșu În 1962 și poartă dedicația lui Honigberger către concitadinii săi. Aș vrea să preîntâmpin, cumva, complexul eventual față de erudiția spre care Îndreaptă Honigberger. Erudiției istorice, geografice, arheologice, botanice, medicale, orientaliste, religioase și literare Îi reproșez eu Însumi a fi Întârziat apariția traducerii și declanșarea altor proiecte. Dar În opera lui Borges sunt amintiți mai mulți orientaliști, mai multe periodice decât recunoaștem, Într-un prim
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
haină de călugăr budist, lăsându-și barbă, căutând să pătrundă În tainele Înțelepciunii hinduse cu ajutorul dascălului său, profesorul Dasgupta. Dacă aventura aceasta nu i-a revelat absolutul, În schimb i-a fecundat spiritul și i-a Înnobilat memoria cu o erudiție care pe noi nu ne impresionează atât de mult, pentru că o socotim un balast În căutarea adevărului”. Este evident că, În 1943, nici măcar unii dintre prieteni nu se lămuriseră, finalmente, ce e cu „haina de călugăr budist” În raport cu „tainele Înțelepciunii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de care nici Honigberger și nici Georgian nu au avut până acum parte. Când maeștrii se reunesc, neașteptat, Încă o datătc "Când maeștrii se reunesc, neașteptat, Încă o dată" Întrebat de Virgil Ierunca În 1953 care este raportul dintre literatură și erudiție, dintre imaginația narativă și travaliul științific, Eliade va oferi pe larg unul dintre răspunsurile cele mai concludente ale acestei enigmatic de productive coabitări Între două universuri care mai degrabă se exclud. Dubla sa apartenență la cele două lumi Îi era
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ei În mediile științifice ale epocii rămâne cunoscută numai pentru că Eliade Însuși a selectat o duzină de pasaje din recenziile și corespondența sa (1936-1937) pentru a le publica În revista fraților Donescu 1, depășind puțin modul de Înțelegere a acestei erudiții așa cum apărea la Cioran sau chiar la Noica. Însă nici Eliade nu-și precizase În amănunt care a fost traseul său din 1936 și până În 1954, trecând prin și prelungindu-se În mult mai rezumativa Patañjali et le Yoga din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
transcrierea tranzitorie a Încorporării netranzitoriului. Din alt unghi Însă, aici Eliade arată limpede unde Începe și unde se sfârșește, oarecum arbitrar pentru inteligența sa, adoptarea experienței, imense, a istoriografiei secolului alXIX-lea. Începe stimulator, dar premonitoriu incomplet În respectul pentru erudiția temeinică, pentru structura dosarelor științifice, pentru semnificația respectului major și pedagogic pentru trecut, pentru formele de trecut cele mai ample și mai coerente. Sfârșește la fel de stimulator În pasiunea pentru transcenderea sufocării istoriografice, a dimensiunilor memoriei istorice globale, și În aderența
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
despre Chitra și documentele din arhivele franceze (Oxford University Press, 1999), Jean-Marie Lafont a publicat un excepțional volum despre Indika. Essays in Indo-French Relations, 1630-1976, care reia, amplifică, Îmbunătățește studii publicate Între 1977 și 1997, și În care sagacitatea și erudiția sa sunt la fel de acute În cazul lui Fabri de Peiresc și André Malraux, al lui Chardin, Allard sau Camus, revenind cu un album Maharaja Ranjit Singh - Lord of the Five Rivers, a cărui a doua ediție va fi publicată În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Această istorie europeană, cu toate păcatele ei - pe care nu le poți uita când una dintre sursele principale ale rescrierii ei sunt arhivele de spionaj ale serviciilor secrete -, a afirmat nu numai contactul cu civilizații pe care literalmente exploratorii și erudiții le-au dezgropat și refăcut lizibile, dar și datoria de a recunoaște În acest punct legătura cu o Asie contemporană. Pe termen lung, exploratorii sunt niște cai troieni care cuceresc forme ample de amnezie colectivă. O fac cu sagacitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deci de natură estetică, ci se defășoară în domeniul științelor sociale și al antropologiei. E. LOVINESCU Critica lui Sanielevici e mai degrabă o estetică în care se discută „probleme sociale și psihologice”, făcându-se mari asociațiuni biologice în stilul unei erudiții vii, extravagante, tip Hasdeu. [...] Toată această parte a eseisticii sale, trecând peste latura doctrinară ce poate forma obiect de violente discuții, se remarcă printr-un spirit polemic viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe spirituală, ilustrând varietatea infinită a vieții în zorile Renașterii. Bazându-se pe tradiția și autoritatea criticii italiene, autoarea discută raportul dintre realism și ficțiune în
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
CNT, 1970, 28; Piru, Varia, I, 202-204; Zaharia Sângeorzan, Cum recitim clasicii?, LCF, 1974, 46; Cornel Cotuțiu, Cu Gavril Scridon, editorul lui Coșbuc, „Minerva” (Bistrița), 1991, 5; Mircea Popa, Gavril Scridon, cercetător al literaturii maghiare, TR, 1996, 43; Ilie Rad, Erudiție și modestie: Gavril Scridon (1922-1996), TR, 1996, 43; Irina Petraș, „Istoria literaturii maghiare din România”, CC, 1996, 9-10; Ion Pop, Profesorul Gavril Scridon, ST, 1996, 9-10; Ion Buzași, Dascălul-prieten, ST, 1996, 9-10; Teodor Tanco, În posteritate, ST, 1996, 9-10; Lucian
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
prin intermediar), tălmăcitorii fiind Samuil Micu, Petru Maior, Vasile Aaron, Ioan Barac. Principala înfăptuire în materie de traduceri este transpunerea de către Samuil Micu a Bibliei (1795), superioară celei apărute la București în 1688. În structura interioară a scrisului învățaților ardeleni, erudiția se aliază cu talentul literar. Scrierile istorice ale lui Micu dezvăluie o vocație de povestitor; aridul Șincai din Hronică... a scris, în latinește, o elegie, iar în românește, cea dintâi pastorală, conținând un dialog între ciobani; producțiunile lui Petru Maior
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
modernă pentru pregătirea vânatului și a peștelui, chiar așa intitulată: Cum să preparăm vânatul și peștele (1966). După bine-cunoscute rețete bătrânești transmise de la o generație la alta prin viu grai, câteva savuroase, deși scurte, considerații de gastronomie cinegetică, unde, dovedind erudiție în domeniu, îl citează pe faimosul gastronom și bucătar francez Ali-Bab (pe numele său real Joseph Babinski), dau seamă despre vesela înfrățire între vinuri, fripturi și pești de tot felul, vânat - de baltă, cu pene, cu blană etc. -, crustacei și
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
de douzes Patriarches en slave, 1971. Apocrifele veterotestamentare, transformate de Europa de Răsărit în produse ale unei oralități la îndemână, vor ocupa câteva decenii sfera de interes științific a lui Ț. Le-a consacrat studii minuțioase, consumând multă energie și erudiție, si a constatat că opiniile lui B. P. Hașdeu și M. Gaster, potrivit cărora sursă acestor texte trebuie căutată în mediile bogomilice, nu se susțin. Cartea sfântă era „citită” în aceste scrieri în duh popular, martor credibil pentru refacerea stării
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
Emil Turdeanu - 80, RL, 1991, 45; [Emil Turdeanu], RITL, 1991, 3-4 (semnează Paul Mihail, I. C. Chițimia, G. Mihăilă, Marin Bucur); Ștefan S. Gorovei, Profesorul Emil Turdeanu la 80 de ani, AIX, ț. XXVIII, 1991; Românii, 357-359; Teodor Vârgolici, Studii de erudiție istorico-literară, ĂLA, 1996, 311; Mircea Anghelescu, „Oameni și cărți de altădată”, LCF, 1997, 46; Popa, Reîntoarcerea, 143-147; Rusu, Membrii Academiei, 534; Petre S. Năsturel, Dar de vorbă și dar de condei, JL, 2000, 3-6; Alexandru Niculescu, La dispariția unui savant
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
își împrăștie izul pișcător calamburul, iar comparațiile nu sunt doar de ornament, ci au feculența lor parșivă. Un recital la fel de plăcut de urmărit este Spectacolul gastronomic sau Arta & Arta culinară (2000), unde un „periplu” prin „bucătăriile literare ale lumii” vădește erudiție în domeniu. Și aici suveniruri, anecdote, istorioare, pilde lasă să se întrevadă darul de memorialist. E, într-adevăr, postura care îi vine „regizautorului” - Jurnal (de) ludic (2000), Proze trăite... proze auzite (2002), File dintr-un jurnal teatral (2003). Ochi acut
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
ș.a., T. este poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la metafora substanțializată, procedări susținute de iscusința tehnică, alimentată de erudiție și de naturalețea referințelor livrești. De fapt, catalogarea rămâne valabilă mai ales pentru prima etapă, în care se înscriu volumele Mic tratat de glorie, Cântec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură și Uneori, plutirea, ambele apărute în 1977
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
-lea. Următoarea monografie, elaborată împreună cu Valeriu Nițu, are ca obiectiv valorificarea operei lui Timotei Cipariu, cărturar oarecum ignorat de istoriografia literară - Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (1988). În viziunea autorilor, și Cipariu reprezintă în cultura românească tipul cărturarului de erudiție umanistă. Totodată, se identifică la el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se și, la un moment dat, chiar suprapunându-se cu direcția maioresciană în lupta pentru unitatea culturii românești. Dimensiunile operei lui Cipariu sunt examinate
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
studiul G. Coșbuc. O privire asupra operei literare (1967), un an mai târziu realizează prima parte a unei ample monografii, Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, desăvârșită în 1970 de volumul Ioan Slavici. Opera literară. Cercetare de întinsă erudiție, începută în 1947 ca prim subiect al unei teze de doctorat cu D. Popovici, lucrarea din urmă a fost concepută ca o panoramă de sociologie literară a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și a primelor
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
CONSTANTINESCU T. Vianu e un om multiplu, dacă nu un om total. Cultura sa e vastă și plurală, curiozitatea sa e aproape universală. El e unul dintre cei mai informați cărturari ai noștri. Informație care nu rămâne indigestă sub forma erudiției; ci, trecută printr-un metabolism moral și intelectual care o asimilează unui stil personal, unei metode, unei forme de reacție și judecată, îi servește ca material dominant și utilizat de el într-o viziune proprie. Adâncind anumite și multiple domenii
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
te gândești, cu toate deosebirile istorice, la umaniștii Renașterii, dar mai ales la concepția de viață goetheană. MIHAI RALEA Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut el era cel mai armonios, unind bunătatea cu inteligența, alternând contemplarea cu activitatea. Erudiția lui era un ghid cu care se orienta în marile probleme ale lumii ca și în cele mai obișnuite împrejurări ale vieții, îmbrăcând totul în mantia de aur a unei gândiri nobile. Violența, impulsivitatea, egocentrismul care caracterizează uneori chiar pe
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
asemănătoare cu aceea din dicționarul lui Pierre Bayle: „N-am frate, / N-am rudă, n-am vecin, / Stăpân am pr-adevărul, / Lui cat să mă-nchin”. E o calitate morală asumată constant în scrierile sale, dincolo de subiectivismul, naivitățile și lipsa de erudiție care o însoțesc. În cronică este intercalată și o scriere din 1818, Judecată, alegere și hotărâre pentru începutul Țării Românești și starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioți, compusă în versuri pentasilabice, cele mai izbutite ale autorului, unde
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
européennes”, „Revue roumaine d’histoire”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. A mai semnat Al. Constantin. Este membru fondator al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România și are consecvent un discurs ferm antitotalitar. Rod al exploatării perseverente a unor resurse esențiale: viziunea, erudiția, hărnicia, scrierile lui Z. au substanță distinctă și îndeosebi unitate, varietatea subiectelor abordate fiind sinonimă cu aprofundarea lor permanentă în perspectiva alcătuirii unei sinteze. Rar o carte, chiar un articol, care să trădeze o preocupare de moment, conjuncturală, vocația întregului
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
ale destinului românesc”), „ispita totalității” la Hasdeu (sub semnul profesiunii de credință: „Mi-am înțeles misiunea pe o scară colosală”), „soritul Unirii” la Bălcescu („omul acției”), „amplitudinea și profunzimea” spiritului critic la Iorga (și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică” la Mircea Eliade. De câte ori i se ivește prilejul glosează asupra unor „conexiuni” și „interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]