1,416 matches
-
aparate electronice, inclusiv sisteme de apărare anti-rachete Aparatele reconstituite, numite „Iasur 2025" sunt înzestrate cu un instrumentaj de pilotaj și control computerizat, automatizat, performant. Elicopterul prăbușit cu numele de cod „Iasur nr. 046” avea un trecut eroic. Aparținea de o escadrilă de elită și a devenit cunoscut în urma unei accțiuni de salvare din 1997. Într-o noapte a lunii septembrie 1997 o unitate de luptători israelieni din cadrul forțelor de comando maritim au executat o incursiune pe teritoriul aflat sub controlul unităților
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
Luptele aeriene timpurii rezultau adesea în forțarea oponentului la retragere sau aterizare de urgență in teritoriul propriu. Prin urmare, practica britanică era de a acorda credit luptelor aeriene a căror descriere era întărită ca fiind „decisivă” de către ofițerul comandant al escadrilei combatante; aici se puteau include și avioanele germane forțate la aterizări de urgență sau văzute ultima dată ca „scăpate de sub control” dar a căror prăbușire nu a fost verificată. Sistemul rusesc contabilizează uneori victoriile fără ca acestea să fie reflectate prin
Lista piloților din timpul Primului Război Mondial creditați cu mai mult de 20 de victorii () [Corola-website/Science/320601_a_321930]
-
Westmoreland deja ordonase grupului de la "Igloo White" să ajute apărarea pușcașilor marini. La 22 ianuarie, au fost eliberați primii senzori și, până la sfârșitul lunii, 316 senzori seismici și acustici fuseseră amplasați în 44 de șiruri. Senzorii erau plantați de o escadrilă naval special, Observation Squadron Sixty-Seven ("Escadrila de Observație Șaizeci și Șapte", VO-67). Pușcașii marini din bază au primit 40% din totalul de informații necesar coordonării focului de suport din partea acestor senzori. Până la sfârșitul bătăliei de la Khe Sanh, Forțele Aeriene ale
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
White" să ajute apărarea pușcașilor marini. La 22 ianuarie, au fost eliberați primii senzori și, până la sfârșitul lunii, 316 senzori seismici și acustici fuseseră amplasați în 44 de șiruri. Senzorii erau plantați de o escadrilă naval special, Observation Squadron Sixty-Seven ("Escadrila de Observație Șaizeci și Șapte", VO-67). Pușcașii marini din bază au primit 40% din totalul de informații necesar coordonării focului de suport din partea acestor senzori. Până la sfârșitul bătăliei de la Khe Sanh, Forțele Aeriene ale SUA efectuaseră 9.691 zboruri operative
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
din Asia de Sud-Est. Westmoreland îi dăduse comandantului său adjunct pentru operațiuni aeriene, generalul de aviație William W. Momyer, responsabilitatea de a coordona operațiunile aeriene de susținere de la Khe Sanh. Comandanții de la Marină au fost deranjați de aceasta, deoarece ei aveau propriile escadrile de aviație ce operau sub propriile politici de susținere aeriană. Marina se ferea să cedeze autoritatea asupra avioanelor sale unui general al Forțelor Aeriene. Structura de comandă folosită în Asia de Sud-Est încălca principiul de bază al politicii Forțelor Aeriene, cel al
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Noua Guinee Germană în 1914 totuși primul zbor operațional nu a avut loc până la 27 mai 1915 când unitatea "Mesopotamian Half Flight" a fost solicitată să ajute la protecția intereselor britanice din Irak. AFC s-a extins curând și patru escadrile puteau fi remarcate în Egipt, Palestina și frontul de vest unde s-au comportat onorabil. Cinci divizii de infanterie ale AIF au participat la confruntările militare din Franța și Belgia, părăsind Egiptul în martie 1916. Corpul I ANZAC a ocupat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
pe frontul din Orientul Mijlociu și a jucat un rol cheie în prima bătălie de la El Alamein din iunie și în a doua bătălie de la El Alamein din octombrie. Divizia s-a întors în Australia la începutul anului 1943 dar câteva escadrile RAAF și nave de război RAN au luat parte ulterior la Campania din Tunisia și la Campania din Italia din 1943 până la încheierea războiului. Rolul RAAF în strategia ofensivă din Europa a reprezentat principala contribuție australiană la înfrângerea Germaniei. Aproximativ
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
parte ulterior la Campania din Tunisia și la Campania din Italia din 1943 până la încheierea războiului. Rolul RAAF în strategia ofensivă din Europa a reprezentat principala contribuție australiană la înfrângerea Germaniei. Aproximativ 13.000 de piloți au servit în cinci escadrile australiene și în duzini de alte escadre britanice din Comandamentul Bombardierelor RAF din 1940 până la sfârșitul războiului. Australienii au luat parte la toate ofensivele majore ale Comandamentului și au suferit pierderi grele în timpul raidurilor germane asupra orașelor și țintelor din
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
pierderilor dintre toate armele australiene care au luat parte la al Doilea Război Mondial cu aproape 20 de procente decedați în luptă; 3.486 au fost uciși și mai multe sute au fost luați prizonieri. Aviatorii din bombardierele ușoare și escadrilele de vânătoare au participat de asemenea la eliberarea Europei de Vest în anii 1944 și 1945 iar două escadrile maritime RAAF de patrulare au luat parte la bătălia Atlanticului. Ca urmare a accentului pus pe colaborarea cu Marea Britanie, relativ puține
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
decedați în luptă; 3.486 au fost uciși și mai multe sute au fost luați prizonieri. Aviatorii din bombardierele ușoare și escadrilele de vânătoare au participat de asemenea la eliberarea Europei de Vest în anii 1944 și 1945 iar două escadrile maritime RAAF de patrulare au luat parte la bătălia Atlanticului. Ca urmare a accentului pus pe colaborarea cu Marea Britanie, relativ puține unități militare au fost păstrate în Australia și în regiunea Asia-Pacific. Au fost luate măsuri pentru îmbunătățirea apărării australiene
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
armatei și concentrarea eforturilor pentru producția de război. Totuși, guvernul a dorit ca armata să rămână activă și a acceptat propunerile generalului MacArthur ca aceasta să fie folosită în campanii de importanță redusă. La sfârșitul lui 1944, trupele australiene și escadrilele RAAF au înlocuit garnizoanele americane din estul Noii Guinei, Noua Britanie și Bougainville și au lansat ofensive care vizau eliminarea sau izolarea trupelor japoneze rămase în aceste zone. În mai 1945, unitățile din Corpul I, Forța I de Tactică Aeriană
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din Pusan iar două zile mai târziu Statele Unite iși ofereau sprijinul Coreei de Sud. În răspuns, Consiliul de Securitate al ONU a cerut membrilor să ofere asistență pentru respingerea atacului nord coreean. Inițial, Australia a contribuit cu bombardiere P-51 Mustang din Escadrila 77 RAAF și infanteriștii Batalionului 3 al Regimentului Regal Australian (3 RAR), ambele fiind staționate în Japonia ca parte a "Forțelor de Ocupație Britanice ale Commonwealthului" (BCOF). În plus, Australia a furnizat majoritatea aprovizionării și a personalului auxiliar pentru "Forțele
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Malayană s-a declanșat la 18 iunie 1948, după ce trei manageri imobiliari au fost asasinați de membri ai Partidului Comunist Malayan (MCP). Implicarea australiană a început în iunie 1950 ca răspuns la solicitarea Marii Britanii, iar șase avioane Avro Lincoln din Escadrila 1 a RAAF și C-47 Skytrain Dakota din Escadrila 38 au fost trimise în Singapore pentru a forma "Forța Aeriană a Orientului Îndepărtat" (FEAF). Avioanele Dakota au fost ulterior utilizate în misiuni de transport, mișcări de trupe și parașutări
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
manageri imobiliari au fost asasinați de membri ai Partidului Comunist Malayan (MCP). Implicarea australiană a început în iunie 1950 ca răspuns la solicitarea Marii Britanii, iar șase avioane Avro Lincoln din Escadrila 1 a RAAF și C-47 Skytrain Dakota din Escadrila 38 au fost trimise în Singapore pentru a forma "Forța Aeriană a Orientului Îndepărtat" (FEAF). Avioanele Dakota au fost ulterior utilizate în misiuni de transport, mișcări de trupe și parașutări de soldați precum și aruncarea manifestelor propagandistice și a foilor volante
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a șase fregate de escortă de clasă "River", modificarea și conversia portavionului HMAS "Melbourne" în rol antisubmarin, achiziționarea a zece elicoptere Wessex și cumpărarea a șase submarine de clasă six "Oberon". RAAF a preluat primul avion Mirage în 1967, echipând Escadrilele 3, 75 și 77 cu următoarele livrări. Serviciul a mai primit bombardiere strategice americane F-111, transportoare C-130 Hercules, avioane de recunoastere maritimă Orion și modelul italian de avion de antrenament Macchi. Confruntarea indonezioano-malaeziană a fost lupta dintre anii 1962
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
primele trupe ale coaliției care au traversat granița spre Irak iar pentru câteva zile forțele SASR reprezentau cele mai apropiate trupe terestre de Bagdad. Pe durata invaziei, RAAF a efectuat primele sale misiuni de luptă efective de la Războiul din Vietnam, Escadrila 75 efectuând 350 de ieșiri lansând 122 de bombe cu ghidaj laser. Puterea militară irakiană nu a rezistat prea mult în fața trupelor de coaliție și, odată cu înfrângerea lor, majoritatea forțelor australiene au fost retrase. Inițial Australia nu a luat parte
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
s-au îndoit de loialitatea lui Farragut față de Uniune din cauza originii sudiste a sa și a soției. Porter i-a luat însă apărarea lui Farragut, iar Farragut a acceptat rolul major în eliberarea New Orleansului de sub controlul Confederației. La comanda Escadrilei de Blocadă a Vestului Golfului, a cărei navă-amiral era USS "Hartford", în aprilie 1862, după un bombardament masiv, a trecut de bateriile Fort Jackson, Fort St. Philip și Chalmette, Louisiana, cucerind orașul și portul New Orleans, Louisiana la 29 aprilie
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
-le-ncolo de torpile!" a strigat Farragut, „Patru clopote. Căpitane Drayton, înainte! Jouett, cu toată viteza!” Grosul flotei a reușit să pătrundă în golf. Farragut a ieșit apoi victorios împotriva bateriilor din Fort Morgan și Fort Gaines și a învins escadrila condusă de amiralul Franklin Buchanan. La 21 decembrie 1864, Lincoln l-a înaintat pe Farragut la gradul de viceamiral. După război, el a fost promovat apoi la gradul de amiral la 25 iulie 1866. Ultima sa misiune activă a fost
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
amiralul Franklin Buchanan. La 21 decembrie 1864, Lincoln l-a înaintat pe Farragut la gradul de viceamiral. După război, el a fost promovat apoi la gradul de amiral la 25 iulie 1866. Ultima sa misiune activă a fost la comanda Escadrilei Europene între 1867 și 1868, a cărei navă-amiral era fregata cu aburi USS "Franklin". Farragut nu a fost niciodată trecut în rezervă, o onoare acordată doar altor șase ofițeri ai Marinei SUA. Farragut a murit la șaizeci și nouă de
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
februarie 1942. Marchant s-a refugiat și el în Malaita în luna următoare. Singurele forțe armate aliate de pe Tulagi erau 24 de soldați ai trupelor australiene de comando, sub comanda căpitanului A. L. Goode, și circa 25 de membri ai Escadrilei 11 a Forțelor Aeriene Regale Australiene, conduse de R. B. Peagam, ce lucrau la o bază aeriană de hidroavioane de la Gavutu-Tanambogo cu patru hidroavioane de patrulare PBY Catalina. Trei paznici de coastă aliați se aflau și ei în apropiere, pe
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
9 februarie, elemente din Brigada a 22-a au fost depășite și încercuite, iar Batalionul 2/18 Infanterie australian își pierduse peste jumătate din combatanți. Acoperirea aeriană era furnizată Aliaților de cele doar zece avioane de luptă Hawker Hurricane ale escadrilei 232 RAF, c ubaza la aerodromul Kallang. Aceasta deoarece bazele de la Tengah, Seletar și Sembawang erau în raza de acțiune a artileriei japoneze de la Johore Bahru. Aerodromul Kallang era singurul aerodrom operațional rămas; escadrilele rămase au fost retrase până în ianuarie
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
avioane de luptă Hawker Hurricane ale escadrilei 232 RAF, c ubaza la aerodromul Kallang. Aceasta deoarece bazele de la Tengah, Seletar și Sembawang erau în raza de acțiune a artileriei japoneze de la Johore Bahru. Aerodromul Kallang era singurul aerodrom operațional rămas; escadrilele rămase au fost retrase până în ianuarie pentru a întări Indiile Orientale Olandeze. Această forță s-a comportat destul de bine, dar a fost depășită numeric și adesea și calitativ de avioanele japoneze A6M Zero - a suferit pierderi mari, atât în aer
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
bombardamentele japoneze au încetat pentru tot restul lunii decembrie, și au fost reluate abia la 1 ianuarie 1942. În decembrie, au fost trimise în Singapore 51 de avioane de luptă Hurricane Mk II cu 24 de piloți, nucleele a cinci escadrile. Ele au sosit la ianuarie 1942, moment în care escadrilele Buffalo fuseseră deja copleșite. S-au format escadrila 232 și escadrila 488 RNZAF, o escadrilă de Buffalo convertite în Hurricane. Escadrila 232 a devenit operațională la 20 ianuarie și a
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
au fost reluate abia la 1 ianuarie 1942. În decembrie, au fost trimise în Singapore 51 de avioane de luptă Hurricane Mk II cu 24 de piloți, nucleele a cinci escadrile. Ele au sosit la ianuarie 1942, moment în care escadrilele Buffalo fuseseră deja copleșite. S-au format escadrila 232 și escadrila 488 RNZAF, o escadrilă de Buffalo convertite în Hurricane. Escadrila 232 a devenit operațională la 20 ianuarie și a distrus trei avioane Ki-43 în acea zi, pierzând trei avioane
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
În decembrie, au fost trimise în Singapore 51 de avioane de luptă Hurricane Mk II cu 24 de piloți, nucleele a cinci escadrile. Ele au sosit la ianuarie 1942, moment în care escadrilele Buffalo fuseseră deja copleșite. S-au format escadrila 232 și escadrila 488 RNZAF, o escadrilă de Buffalo convertite în Hurricane. Escadrila 232 a devenit operațională la 20 ianuarie și a distrus trei avioane Ki-43 în acea zi, pierzând trei avioane Hurricane. Ca și avioanele Buffalo înaintea lor, însă
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]