1,004 matches
-
atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau din spate strigau, cu admirație, la vederea curajului neînduplecat al camarazilor lor și escaladau zidul în urma lor. N-aveau să se lase întrecuți. Pe când se cățărau și cădeau și iarăși se suiau și se agățau de pietrele zidului, se părea că nimic n-ar fi putut ține piept furiei lor. Dar apărătorii castelului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
medicul. — Ce onoare! Domnul Doctor Manase! Întotdeauna arătați mai sănătos decât un om în floarea tinereții. Azi ați urcat de la Kyoto? Faceți o excursie la munte? Lui Manase îi plăcea conversația și era încântat să fi întâlnit prieteni pe munte. — Escaladez Muntele Hiei în primăvara sau la începutul verii fiecărui an și, din nou, toamna. Dar, știți, pe-aici trebuie să existe o mulțime de plante medicinale pe care încă nu le-am descoperit. În timp ce vorbea, Manase nu părea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la apus de Aburakoji, cele patru laturi ale Templului Honno erau învăluite în armurile clanului Akechi și strigătele de luptă ale războinicilor. Zidurile cu acoperișuri de țigle se vedeau ușor, dar, apărate de șanțul adânc, nu erau prea simplu de escaladat. Pădurea de lănci, steaguri, puști și halebarde nu făcea decât să se unduiască înainte și-napoi. Unii dintre oameni săriră în pripă la baza zidului cu acoperiș; alții nu putură ajunge atât de departe. Mulți dintre cei care încercaseră căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
două lacuri: Lacul mic Yogo și marele Lac Biwa. Din satul Fumuro, aflat la poale, până în vârf, e o diferență de altitudine de aproape opt sute de metri și o distanță de peste două leghe cu piciorul. Călătorul care dorește să-i escaladeze panta abruptă îi trebuie cel puțin o jumătate de zi. — Pleacă! — Unde se duce, așa, dintr-o dată? Războinicii care-l păzeau pe Hideyoshi îi observară pe pajii care se îndepărtau și o luară la goană după ei. Îl putură vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e senină. Aici sunt prea mulți copaci care ne blochează vederea, dar ar trebui să putem vedea dacă ne cățărăm până pe marginea râpii de-acolo. — Stai! E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu! E îngrozitor! strigă el pe neașteptate. Exclamația lui îi surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asalt. Nici chiar o fortăreață mult mai puternică n-ar fi putut rezista în fața unor luptători cu o însuflețire ca a lor, iar acel castel era apărat de puțini oameni. Cât ai clipi din ochi, zidurile sale de piatră fură escaladate, șanțul fu astupat, se aprinseră focuri, iar soarele se acoperi cu fum negru. În acel moment, generalul comandant al castelului ieși să lupte și fu ucis în bătălie. Soldații din castel căzură toți, cu excepția unui singur om, care scăpă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cai spre miazănoapte, în campaniile sale de supunere a țării. Reveni la Castelul Osaka în Luna a Noua și începu să supervizeze administrarea internă și afacerile externe ale Imperiului. Din când în când, întorcea privirea spre munții pe care-i escaladase pentru a ajunge atât de departe, iar, în asemenea momente, nu putea să nu se felicite pentru prima jumătate a vieții lui. În anul următor avea să împlinească cincizeci de ani, vârstă la care omul reflectează la trecut și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
simțea chiar bine. Vitezometrul digital al Citroënului oscila cam pe la o sută, iar Alan se avântase pe drumul pavat cu macadam. Se bucura de asta! Simțea că acum, în cele din urmă, reușise să înțeleagă matricea care îi conținea viața. Escaladase culmile medicinei și, odată cu ele, pe acelea ale moralității. Se însurase cu o femeie frumoasă și devotată, aveau un copil dulce cu ochi întunecați, cu un nume modern, franțuzesc. Se culcase cu sculptorițe boeme și le-o trăsese asistentelor medicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ținea întins, mișcându-l în fel și chip. Se poate să fi fost tulburat, dezorientat, confuz, dar încă avea tăria de caracter necesară (la naiba, doar se înscrisese în programul de îmbunătățire a performanțelor personale patronat de Ducele de Edinburgh, escaladase Catskills, câștigase cursa organizată în cadrul conferinței de presă a unui important furnizor DIY) pentru a observa, calm și clinic, felul în care evolua metamorfoza proprie. Imperfecțiunea trăsăturilor lui Bull trăda o decență elementară, o decență care, cu siguranță, l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cadru. Gardul era destul de înalt, dar pe marginea de sus a porții zăvorâte cu lacăt nu era sârmă ghimpată, așa că Jancsi a venit cu ideea să sprijinim una dintre biciclete de poartă ca, suindu-ne pe șaua ei, să putem escalada gardul, și într-adevăr n-a fost prea greu, dar abia ajunși, toți patru, dincolo de gard, Zsolt ne-a spus că am fost fraieri, fiindcă ar fi fost mai bine să dăm jos lacătul cu ciocanul și să fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-și îndeplini misiunea, el a luat drumul cel mai scurt spre regatul Angelicăi și a ajuns sub zidurile Albraccăi tocmai în momentul când armata vrăjmașă asedia cetatea. În vreme ce atenția garnizoanei era absorbită de bătălia ce se da jos, el a escaladat zidurile, s-a apropiat de prințesă neobservat, ia tras, pe nesimțite, inelul din deget și izbuti să fugă nevăzut. S-a grăbit apoi să ajungă la marginea mării și, găsind un vas ce sta gata de plecare, s-a îmbarcat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
față de ce știam. Am abordat acum meterezele abrupte ale castelului cu mâna lui Fielding sprijinită pe umărul meu. Ne-am aplecat peste balustradă, privind prin vălmășagul de crengi ale copacilor înclinați, care se rupseseră în ultima lor încercare de a escalada stânca. În spate se întindeau milele pătrate ale Harlem-ului - partea a doua, jumătatea cealaltă, ascunsă, a tânărului Manhattan. — Ce s-a întâmplat? am întrebat eu și mi-am aprins o altă țigară, încă surescitat din cauza neconsumatului avânt războinic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zilele fără întrerupere, ignorând grijile mărunte ale muritorilor de rând. Ina și Olga știau un singur lucru: trebuia să dovedească părinților, dar în primul lor înseși, că nu greșiseră atunci când hotărâseră să facă acest pas, că sunt În stare să escaladeze toate obstacolele ce se puteau ivi în calea lor. Gândul că orice început are și un sfârșit, pe care și-l inoculau ca pe o injecție cu insulină, obligatorie în diabet, le ținea pe linia de plutire. învățau pe ruptele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
adus poporul la sapă de lemn. Memoria istorică e o componentă a identității naționale pe care acești nelegiuiți n-o au, nu vor s-o aibă. Aduși de valuri și vânturi la suprafață și împinși la mal, repede l- au escaladat ca toți impostorii și infractorii lărgindu-și clanurile, acaparând putere sau pus pe jaf. Sublocotenentului din Crimeea luptelor pe viață și moarte nu-i trecea prin imaginație ce viață insuportabilă va trăi în România comunistă și postcomunistă. În ochii memoriei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
județului de la confluența celor două râuri cu denumiri pecenego-cumane, din țară. Viață fericită, ce mai! Muncă puțină, leafă mare, toți, de prin preajmă,întâmpinându-l cu osanale. Și ajunse, acum, să pășească în a doua jumătate de secol de viață, escaladând-o, ca un ducipal, din buestru în buestru,în momentul de față, casa fiindu-i plină cu musafiri. Toată spuma societății locale, se afla,în jurul meselor, din cele două mari saloane, din care, prin culisarea ușilor de la mijloc, se iscase
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din momentul în care a părăsit speriată casa plină de confort și pace până când... a ajuns la poalele munților Himalaya. Violetta, nepricepută într-ale alpinismului, dar îndrăznind sănfrunte muntele, speriată de gândul posibilității de a-și pierde părinții, începe să escaladeze. E frig, gerul îi pătrunde în oase, buzele i se învinețesc, picioarele cu greu o mai ascultă. Fiecare pas ajunge să fie o victorie cu frigul, cu neputințele și cu limitele unui trup firav, necălit. Încet, foarte încet, ajunge destul de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe urmele lui Lupino. Devenea din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon, întorcea pe toate fețele fiecare piatră, mirosea fiecare fir de iarbă răsărit din pămînt; escalada mușuroaiele, alerga încolo și-ncoace, cu o energie care părea să nu-l părăsească niciodată. Încerca sărmana lupoaică să-i facă față, dar numai ea știa cît de greu îi era să reușească. Epuizată, se întinsese pentru cîteva clipe. Trebuia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu înghețau cuvinte pe buze și-n inimi nu viscoleau despărțiri... escaladez dune albe scormonind după culori optimiste ce le aș fi vrut ascunse în ochii tainu găsesc decât oaze de verde-melancoliefată morgana a gândurilor mele atârnate de cer ... împart cerul în anotimpuriprin înserări ascunse-n tăcere iubesc ninsorile anotimpului de-acum
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Graham să răspundă la nenorocitul ăla de telefon! Derek Hillman, un agent foarte important din L.A., care o reprezenta pe regina porno Mindi Murray, își ieșise din minți. În mod normal, el era doar enervat și băgăreț - situația începuse să escaladeze. Problema în cauză: Mindi își predase propunerea pentru o a doua carte în urmă cu mai mult de o lună - un ghid sexy pentru femeile care voiau să-i scape pe bărbați de dependența de filme porno și să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aveam încotro, așa că mi-am făcut curaj și am luat-o la picior în direcția gardului de sîrmă care se zărea în depărtare și care bănuiam că trebuia să împrejmuiască terenul cu pricina. Din vîrful primei movile pe care am escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sigur că la un moment dat tot vor fi nevoiți să se întoarcă la elicopter ca să și ridice marfa? în afara santinelei de la poartă nu mai zări nici un foișor pe toată lungimea zidului, așa că putea încerca să treacă în partea cealaltă escaladînd împrejmuirea pe oriunde, cu condiția ca punctul pe care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se spuzise de stele. Abia când m-am desmeticit, am priceput că nimerisem într-un fel de capcană și m-a cuprins din nou teama. M-am așezat între bălării ca să mă gândesc ce trebuia să fac. Să încerc să escaladez zidul? Părea imposibil. Nu mă simțeam destul de puternic pentru asta. Să-l acopăr cu flori și ghirlande de buruieni, ca să nu-l mai văd, să nu mă demoralizeze și să cultiv apoi pământul, așteptând să apară într-o zi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]