32,222 matches
-
de asemenea un loc care, din unghiul geografiei culturale, poate fi considerat un pămînt al nimănui: zona de interferență regională, fără o identitate distinctă s...ț. Ardelenii nu percep Deva ca aparținînd arealului lor, bănățenii - nici atît.s...ț În esență, ăArhipelagă se vrea un tărîm al colaborării și al unei mai bune cunoașteri interculturale, cu convingerea că aceasta este una din căile cele mai eficiente, alături de cea economică, pentru realizarea în timp a trudnicei aspirații de (re)integrare europeană." v
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
de tomuri de istorie literară, acoperind perioada 1860-1944). Atunci cînd încercăm să descoperim însă și substanța domnului Z. Ornea, cînd ne străduim a-l studia pe Z. Ornea "în sine", descoperim că mai sus de accidentele tipografice nu prezidează nici o esență, că totul este vacuu. Vastul costum de hîrtie e gol, locuit doar de o siluetă subțire, străvezie și pîlpîitoare, de Golem lingav. Va trebui, deci, să conchidem că Z. Ornea este prezent fără a exista, fapt care dovedește din parte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
Șerban. L-a ales pe cel din urmă, ajuns în 1969 în Statele Unite din România, fost asistent al lui Peter Brook la spectacolul Orghast. Întîlnirea lui Andrei Șerban cu Peter Brook a fost hotărîtoare pentru cariera și viața sa.În esență, această legătură vizibilă și invizibilă este ideea centrală și profundă a cărții. "Mi-a schimbat pur și simplu cursul vieții. Nu mă întrebasem pînă atunci ce caut în teatru. Lucrăm pur și simplu din plăcere, ca majoritatea oamenilor de teatru
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
cu toate acestea aptitudinea pentru contemplație". Din monografia lui Chastel închinata lui Ficino se poate desprinde, ca un fir călăuzitor, teoria că "astrul nenorocirilor este și cel al geniului", prin aceea că desparte imperios sufletul de aparente, că-i revelează esențele lumii. Melancolice și saturniene geniile au drept calități năzuința spre ideal, spre ceresc, darul contemplației, sensibilitatea penetranta, iar drept defecte condiția de exilat în lume, neînțelegerea societății, mizeria materială. Geniile își înving melancolia, subliniază Cristian Livescu, prin drogul utopiei. În
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
o încununare a teoriilor atît de numeroase și nuanțate asupra geniului, ar putea fi socotita cea a lui Marsilio Ficino, la care ne-am referit de mai multe ori în cuprinsul prezentelor rînduri, o teorie de descendentă platoniciana și de esență magică: "Platon nu greșește în concepția să despre o mașină a lumii, alcătuită în așa fel, încît lucrurile celeste să aibă pe pămînt o condiție terestră și, la fel, lucrurile pămîntești să aibă în ceruri o demnitate celesta. În viață
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
momente prielnice și corespunzînd lucrurilor superioare (per inferiora...superioribus consentanea posse ad homines temporibus opportunis caelestia quodammodo trahi) (v. De vită coelitus compranda, XV)". În consecință, geniul este un individ cu dublă cetățenie, una celesta, alta terestră, atras spre lumea esențelor, dar statornicindu-si dureroasă desfășurare a personalității în durată umană și în materia pămînteasca. Cristian Livescu: Întîiul Eminescu, Ed. Crigarux, Piatra-Neamt, 1998, 230 pag., preț neprecizat.
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
interpretării rolurilor centrale. Claudiu Bleonț alternează tehnic țipatul și șoaptă, zbuciumul și ămpăcarea. Pentru el, ca și pentru noi, Macbeth rămâne un mister. Diana Văcaru transmite raționalitatea voinței antrenate an acțiuni iraționale; o feminitate tulbure, delir eliberator. Remușcările ei transmit esență fiorului tragic, ăn mod regretabil absent din evoluția interpretului rolului titular. Între imaginea spectacolului și vorbele lui apar câteodată distorsiuni: Ștefan Iordănescu e rege, dar fantomă lui Banquo ai dă târcoale.
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
mister" care l-a convins să al aleagă drept loc de răgaz pentru scrierea celei de-a două părți din Așa grăit-a Zarathustra. Pentru Iso Camartin, este locul unde e deopotrivă acasă și departe. La urma urmelor, aceasta este esența acoperișului ca metaforă: odată cătarăți pe el, săntem anca prinși de pământ, prin rădăcinile noastre cele mai temeinice și intime totodată, casa, si totusi pe punctul de a ne desprinde, prin forță simplei aspirații de a cuprinde lumea și văzduhul
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
propune să scoată la lumină, în mod logic, cauzele crizei financiare și... să-și inițieze conaționalii, pe români, să treacă la acțiune în cadrul unei democrații active... Studiul evoluției proprietății statului și a proprietății indivizilor, îi permite să se apropie de esența muncii ca izvor al valorilor, în contradicție cu speculațiile financiar bancare, ajungând să constate CARACTERUL ARTIFICIAL AL CRIZELOR...” Este o carte în care se explică, pe înțelesul oamenilor, ignoranți în funcționarea sistemelor bancare, cum a fost posibil ca Băncile corporatiste
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
așadar, o solitudine de un tip special, deosebită de cea biologică, răspunzând an visul ănalt al unei integrări interzise, echivalent cu un vizionarism moral. an lirica Marianei Marin se frământa această aspirație contrariata a ființei spre lume, care este, ăn esență, singurătatea. Nemulțumită de sine, poeta ăntelege a poza cu inocentă, retusăndu-si chipul pentru a oferi lumii o imagine mai convenabilă: "Te uiți ăntr-o bună zi prostit/ la propria ta viața,/ ai mai retușezi o mână,/ ai mai așezi o grimasa
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
paradigmă a stilului ănalt, grav, ăn care până și jocul era luat an serios, avându-si riscurile lui. Categoria "ănaltului" și cea a "idealului de zbor" reluau și continuau mai degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului", si pe cea a "esențelor" din paradigmă literară a deceniului patru, fără "metafizica transcendentala" a acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai an gestul sacru al creației. Această stranie "metafizica a artei" dominantă an deceniile
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori, esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice. Dacă clasicii vedeau categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic curgând an durată, iar modernii esențele ultime, neschimbătoare sub forme, cu Nichita Stănescu cuvintele ăncep să se vadă, ăn sine, el vede ănsăsi structura metaforei care configurează altfel lumea*) și prin vorbirea poetica. Acest moment neomodern al generației de la '68 vede prin Nichita Stănescu cuvintele schimbându
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
costat pierderea premiului Nobel an 1980. an schimb, a rămas acel uimitor "fenomen Nichita Stănescu" luminând meteoric viața semenilor săi, cărora le-a dăruit și cea mai ănsemnată opera poetica a acestei ultime jumătăți de secol. E mult, e puțin? Esență enigmei constă an a descrie ceva printr-o combinare imposibilă de cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte obișnuite, ci combinând metafore" (Aristotel, Poetica)
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
de omul simplu, pare mai degrabă un soi de piesă suprarealista, o ănjghebare cinematografică ce pune laolaltă cioburi și simboluri a caror semnificație - presupunând că există vreuna - rămâne ascunsă. Tranziția românească și-a construit clișeele ănainte anca să-și definească esențele.(...) an 1989, omul de rând asculta odele cantate societății socialiste și se gândea la frigiderul gol. Astăzi, el aude discursuri despre economia de piață și privește cu jind rafturile inaccesibile ale magazinelor. Limbajul de plastic a ănlocuit limbajul de lemn
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
nu mai depinde de el și grabă cu care trece peste anumite semnificații majore ni-l face și mai curios. Milos este un poet a cărui curiozitate nu se sperie de moarte și, daca punerea unei asemenea probleme este în esență dezagreabila, el găsește elegantă de a trece peste ea, de a o părăsi într-o umbră a textului, în favoarea unei bucurii noi. Dinamic, poetul își construiește propriul traseu imaginar și trăiește cu credința lumilor paralele, limbajul literaturii science-fiction îl ajută
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
ăn muzică, ăn uitare, ăn lumea țiganilor, atemporala lume tulburător transfigurata an cinema, ăn ^89, tot de Kusturica, ăn Vremea țiganilor. Vremea țiganilor și Pisica neagră, pisica albă (despărțite de aproape un deceniu) șanț că două fețe ale aceleiași monede: esență tragică și esență comică ale aceleiași lumi, ale aceluiași suflet (pentru ăntelegerea căruia, Kusturica a făcut mai mult decât o mulțime de scriitori, de istorici, de sociologi și de psihologi la un loc). M-am ăntors la țigani - zice regizorul
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
uitare, ăn lumea țiganilor, atemporala lume tulburător transfigurata an cinema, ăn ^89, tot de Kusturica, ăn Vremea țiganilor. Vremea țiganilor și Pisica neagră, pisica albă (despărțite de aproape un deceniu) șanț că două fețe ale aceleiași monede: esență tragică și esență comică ale aceleiași lumi, ale aceluiași suflet (pentru ăntelegerea căruia, Kusturica a făcut mai mult decât o mulțime de scriitori, de istorici, de sociologi și de psihologi la un loc). M-am ăntors la țigani - zice regizorul -, pentru că ei șanț
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
o mulțime de scriitori, de istorici, de sociologi și de psihologi la un loc). M-am ăntors la țigani - zice regizorul -, pentru că ei șanț singurii care nu s-au schimbat, ăn timp, nu se lasă contaminați de civilizație, trăiesc, ăn esență, ca acum o mie de ani, ași trăiesc memoria la timpul prezent"... Descoperi, ăn ambele piese ale dipticului, acelasi scenarist (Gordan Mihic) și aceeași bunica plină de umor, cu o privire de laser care țintește direct an inima: Ljubica Adzovic
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
sută de vignete epistolare ce compun volumul sunt adresate unei surori (închipuite, de fapt moartă în copilărie) a autoarei, o narrataire cu care se stabilește de la început un dialog peste mări și țări, un dialog al memoriei imaginare care este esența exilului. Scrisă în limba de adopțiune a autoarei, engleză, povestea aventurii spirituale a viețuirii într-un tărâm al mărginii culturale este structurată că o necesară lectură a Australiei prin intermediul textelor compuse de diferiți naratori anonimi sau puțin cunoscuți, pe care
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
responsabilitate. Ești un artizan, un meseriaș al postistoriei, un lucrător care-și câștiga simbria. Mică, evident. A face se opune lui a crede, a iubi, a spera. A face este aproape o corvoadă pentru toți cei care au părăsit patria esențelor din dorința de-a câștiga focurile de artificii ale unei epoci iluzorii și derizorii. Fiindcă suntem invadați de "ultimii oameni", de ființele infantilizate pentru care viața se împarte fatal în două emisfere: muncă și distracție, nu avem altă posibilitate decât
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
mare clasa, pe muchie de cuțit, care acoperă că un val montarea lui Alexandru Dabija. Cheia concepției sale regizorale, ideea de "teatru-n teatru" mi se pare a fi și clou-ul mizanscenei. Interpretare deloc forțată și perfect justificabila prin esență acestei narațiuni foiletonistice, interpretare care cred că l-ar fi cucerit și pe enciclopedicul Potocki care și-a urcat ficțiunile în balon, a călătorit că un Icar deasupra Varșoviei, privind lumea de sus, cu detașarea pe care ți-o da
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
va împleti religiile, sexele, descendentele, originile culturale, pentru a le exprimă scenic cu ajutorul a variate mijloace - ale pantomimei, barocului, expresionismului, commediei dell'arte. Un amestec de stiluri, ca și de origini. Trupa lui Gomelez este astfel o trupă universală, de esențe amestecate, cum ar fi, să zicem, trupa lui Peter Brook din Mahabharata, iar mesajul reprezentației lor teatrale nu poate fi, în consecință, decît universal. Această convenție numită teatru se bazează pe toleranță. Așa pot conviețui cabalistul, călugărul dominican, țiganul, maurul
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
de angoasa morbida, o "aureola de moarte", ca să folosesc fericită expresie a autorului. În ființă iubita întrezărim apropierea morții, cum bine știm, de altfel, din sonetele lui Shakespeare ori din poemele lui Donne. Dar mai întrezărim ceva, mult mai important: esență făpturii umane, adevărul sau temeiul ființei, cum le numește Bataille. Transgresarea care e constitutivă actului erotic nu se realizează, însă, decît prin violență. De aici atașamentul lui Bataille pentru Marchizul de Sade, firește. Dar, oricît de violență ar fi o
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
plasează punctul de joncțiune cu afectivitatea dirijata de suplețea spiritului, depinzînd, în mare parte, de straturile profunde ale persoanei ca atare? Ficțiunea are neajunsul de a fi cît mai bogată, pe masura ce controlul intelectual este mai slab. Fantezia întruchipează a în esență realității înconjurătoare și interioare a un mijloc de apărare care alimentează, deopotrivă, visurile și visele; deci are legătură cu distorsiunile imaginației, ale ficțiunii, cu substanță de contrast a unei realități date. În literatura, realul poate fi fată nevăzuta a imaginarului
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
din carte sînt, după părerea mea, cele despre orășean și marginal, nu doar pentru că se potrivesc cel mai bine cu mentalul nostru, cu propriile noastre curiozități ori prototipuri, ci pentru că refac, printr-o tehnică a contrastului și extremei, tocmai această esență oximoronică a omului medieval. Un ins singuratic, si totusi legat prin mii de fire de o comunitate, familie, breaslă, oraș, țara. Un ins care nu poate supraviețui decît dacă e acceptat de ceilalți, si care se caracterizează, totuși, tocmai prin
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]