16,546 matches
-
Iași, 2013, pp. 133-154. 19 Steven Wall, George Klosko, "Introduction", în Perfecționism and Neutrality: Essays în Liberal Theory, 1, traducere Eugen Huzum, studiul citat, pp. 134-135. 20 Eugen Huzum, Neutralismul liberal, p. 136. 21 Richard Rorty, Obiectivitate, relativism și adevăr, Eseuri filosofice, vol. 1, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, pp. 358-359. În eseul Despre etnocentrism: o replică lui Clifford Geertz, din volumul menționat, el distinge - în ceea ce privește sarcinile morale ale unei democrații liberale - între două specii de agenți care
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în Liberal Theory, 1, traducere Eugen Huzum, studiul citat, pp. 134-135. 20 Eugen Huzum, Neutralismul liberal, p. 136. 21 Richard Rorty, Obiectivitate, relativism și adevăr, Eseuri filosofice, vol. 1, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, pp. 358-359. În eseul Despre etnocentrism: o replică lui Clifford Geertz, din volumul menționat, el distinge - în ceea ce privește sarcinile morale ale unei democrații liberale - între două specii de agenți care au putere de a influența deciziile și de a decide la nivelul spațiului public. Pe
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
coord.), Teorii și ideologii politice, Editura Institutul European, Iași, 2013. Rorty, Richard, Contingency, Irony, and Solidarity, Cambridge University Press, Cambridge, 1989 (Contingenta, ironie și solidaritate, traducere de Corina Sorana Stefanov, Editura ALL, București, 1998). Rorty, Richard, Obiectivitate, relativism și adevăr, Eseuri filosofice, vol. 1, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000. Rorty, Richard, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană, Eseuri filosofice, vol. 2, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000. Vattimo, Gianni, Sfârșitul modernității, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constantă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Press, Cambridge, 1989 (Contingenta, ironie și solidaritate, traducere de Corina Sorana Stefanov, Editura ALL, București, 1998). Rorty, Richard, Obiectivitate, relativism și adevăr, Eseuri filosofice, vol. 1, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000. Rorty, Richard, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană, Eseuri filosofice, vol. 2, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000. Vattimo, Gianni, Sfârșitul modernității, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constantă, 1993. Zakaria, Fareed, Viitorul libertății. Democrație neliberală în Statele Unite ale Americii și în lume, traducere de Doris Mironescu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
un titlu șarjat-agramat, Românii e deștepți ambiționează să ofere o diagramă a lăudăroșeniei naționale. Din cele două secțiuni ale volumului (Clișee culturale și Clișee literare), mai ales prima ne (a)trage către un duș rece, bun să potolească fierbințelile patriotice. Eseurile sunt pe teme conexe și e de presupus că ele au fost gândite într-o anumită interdependență, "risipirea" publicistică intrând într-un proiect mai amplu, acum materializat. Miza cărții este expusă de la bun început, aproape toate paginile fiind scrise în
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
mai încolo, să scrie negru pe alb: "micile șopârle care mie nu mi s-au părut niciodată altceva decât un fel de șotii școlărești, făcute cu frică pe la spatele profesorului scorțos". Consistent și inteligent mi s-a părut în schimb eseul Cine se teme de globalizare?, în care, într-un limbaj agreabil și cu explicații bine găsite și furnizate, lumea de mâine e prezentată în culori mai calde. E totuși cam puțin pentru un întreg volum de publicistică, dorit provocator și
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
marcat de unicitate, apt a forma obiectul demersului critic, și altul istoric, care cade în lotul istoriei literare, ce are a se aplica asupra temelor, tipurilor, genurilor etc. De aci ar decurge două maniere de istorie literară. Cea dintîi inserează, "eseuri", "monografii" de autori captivi ai originalității lor, în ordine cronologică (soluția Croce), cea de-a doua studiază temele, genurile, tipologiile: "La noi, G. Călinescu poate fi încadrat în tipul Croce. Cu observația că istoria și critica literară nu sînt pentru
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
lor: "Critica nu trebuie să-și refuze nimic... Este genul (sau ar trebui să fie, dar nu e decît rareori) proteic prin excelență. Cum s-a spus că e romanul. Ironie, poezie, epic, teoretic, reflecție, puțină biografie, ceva autobiografie, jurnal, eseu de idei, transcriere de citate, conversație, teatru, lungi tăceri neapărat, totul însă în serviciul literaturii - adică rămînînd ce este, dar cu toate mijloacele la îndemînă, desfășurate în libertate...". G. Poulet e apreciat pentru conceptul "extraordinar de fertil" al "gîndirii nedeterminate
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
sub zodia unei "epistemologii debile" care certifică faptul că literatura bună evită decisivul, categoricul, formulele nec plus ultra. Așa-numitul postmodernism e chiar regiunea în care precumpănește incertitudinea, aproximarea, căutarea. La originea criticii astfel înțelese s-ar afla Montaigne cu Eseurile sale. în epoca noastră ea ar fi fundamentată de "polifonia" lui M. Bahtin, de faza tîrzie a lui R. Barthes (,de care mă simt aproape, mărturisește Lucian Raicu, și pe care îl iubesc pur și simplu"), precum și de al nostru
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
coerent". Raportul realitate-ficțiune este sistat în favoarea celei de a doua, ficțiunea rezervă posibilități multiple: "...ficțiunea asumată este mai puternică decât realitatea, minciuna trăită cu intensitate este mai puternică decât adevărul...", Adevărul minciunilor romanești cum observă Mario Vargas Llosa, într-un eseu celebru, este expresia iluziilor, frustrărilor proiectate în spațiul privilegiat al ficțiunii, ordinea ei artificială conferă siguranță, refugiu, "acolo se dezlănțuie, libere acele pofte și spaime pe care viața le suscită, fără a reuși însă să le astâmpere sau să le
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
ocara și să strigam la cer și la HRISTOȘI: vampirii lumii ne omoară țARĂ! ALMA MATER va rog nu ucideți femeile! dincolo de ele avem Dumnezeu. m-am gândit să dau o raita pe-acolo și să încerc să înșir un eseu. strădincolo de femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul nu pregeta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe care George Popa o plasează, fără-ndoială, în nemurire. Ultima strofa a Luceafărului, cu un pronunțat caracter tezist, imaginarul dialog ceresc, reprezintă pentru poet o reală provocare chiar din partea lui Eminescu. Fiindcă este un poem, mai ales, pentru inițiați, eseul analizat devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua, de a lăsa un altfel de sfârșit. Analizând finalul eseului asupra căruia m-am oprit, dialogul imaginar dintre Hyperion și Demiurg, intitulat Lume și geniu, gândit în metrica Luceafărului 5, beneficiem de generoase deșchideri în orizontul liricii universale. Un dialog definitoriu al naturii geniului ce răspunde unei logici existențiale de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mod de a surprinde scurte și rapide „flaschuri” din orizontul ei de observație, pe care le consemnează, precum schițele unui nou tablou, din tuse nervoase și grăbite. Tehnică de lucru ne trimite în zona de întretăiere dintre poemul în proza, eseu, aforistica și tabletă, adică un gen hibrid, experimentat și anterior de autoare, în cartea „Fără nume”, tablete-șotron, Târgu Mureș, 2006. Toate la un loc și niciunul ca atare. E de fapt un melanj de improvizații, imagini, meditații, cusute în haină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de reciprocă susținere. Este sfiala și prietenia celor cu adevărat puternici, încărcați de talent, ce nu au a se teme că lipsa lor personală de talent va fi distrusă de lipsa de talent a vecinului" - scria tatăl meu într un eseu.) A nu fi cunoscut invidia și ranchiuna, a nu fi trebuit să le învingă, e cred mai mult un har decât un merit. Defectele sau sentimentele care definesc un om depind în mare măsură de grimasele care agitau figurile celor
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
cu oameni influenți sau cu o persoană "cu trecere". Era rezervat și față de cei care au instinctul sigur de a se pune totdeauna bine cu reprezentanții tuturor regimurilor care vin și trec. Îmi închipui cu ce plăcere relatase, într un eseu - scris într-o perioadă de vârf a cultului lui Ceaușescu - atitudinea pe care o avusese Skriabin față de Putere: "aghiotantul țarului l-a invitat în numele acestuia pe Skriabin la Palat pentru a cânta unui auditoriu care îl admira; cu o desăvârșită
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
oarecare anistoricitate a convenit întotdeauna spiritului meu." Orgoliul său, în cazul de față, constă nu atât în a spune "câteodată merg înaintea avangardei", cât în a spune "nu mă simt obligat să merg cu ea". Iată un fragment dintr-un eseu al lui, care, deși nu se referă în mod expres la problemă, spune mult despre atitudinea sa față de însăși ideea de avangardă (o etichetă!), față de egotismul pe care-l presupune ea uneori, față de vanitatea previziunilor ei și care adesea o
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
cărți mai noi. Încerc să aleg. Alegere nu înseamnă judecată de valoare, ci preferința personală pentru acele opere care corespund nevoilor mele. Și totuși... Le théâtre ou l'instant habité (oare mai e nevoie să explic?). O culegere de laconice eseuri pe marile teme ale teatrului european și a oamenilor care l-au făurit; a clipei când teatrul făcut de ei s-a împlinit. O antologie a efemerului. Cartea despre Brook o iubesc mai presus de toate pentru că l-a înțeles
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei primordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru sine", într-o mulțime proliferantă de voci, la ora la care, vorba lui Sloterdijk, "individul este masă".
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
interior și de instabilități, ci ca fiind într-o relație de contiguitate și compatibilitate. "S-ar zice că el a căutat întotdeauna firele ascunse care leagă între ele până și cele mai opuse atitudini" - scrie cu îndreptățire Florin Mihăilescu în eseul E. Lovinescu și antinomiile criticii (1972). Imaginea pe care o are E. Lovinescu despre sine e una dintre cele mai lucide și mai bine articulate din literatura română. Iar această imagine despre sine poate constitui un stimulator punct de pornire
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
care o are E. Lovinescu despre sine e una dintre cele mai lucide și mai bine articulate din literatura română. Iar această imagine despre sine poate constitui un stimulator punct de pornire pentru studiul operei lovinesciene. În volumul său de eseuri Critica de atelier (1983), Marian Papahagi a relevat capacitatea lovinesciană de autoanaliză și franchețea autoexplicitării resorturilor ascunse: Foarte în general spus, operele lovinesciene se citesc unele pe altele, ca într-o mise en abîme, se comprimă și substituie una pe
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
cărei arhetip plutește în toate înfățișările particulare pe care a vrut să i le dea criticul". Tendința de destăinuire a criticului capătă o extindere mai largă, până la a se confunda cu întreaga operă. Aurel Sasu și-a construit un întreg eseu critic, excelent în analize și deducții, pe această idee a naturii confesive a personalității lovinesciene: Eul suveran. Paradigme lovinesciene (Ed. Dacia, 1994): Ce altceva sunt volumele lui Lovinescu, memorii sau romane, decât jurnalul unei nedesmințite nevoi de a se mărturisi
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
cu pachete, cu vorbitor în spirit, însă rămase ferecate ușile, ca altădată, din obișnuință (...) cu ușile celulelor deschise pe jumătate, dar cu gardienii la post" (p. 190). Istorisirile Signorei Sisi este un roman (cu cheie?), dar și un foarte incitant eseu despre ultimul secol de istorie românească. O perioadă pe care autorul a cunoscut-o prin prisma experienței sale din cei 85 de ani de viață și din relatările unor martori oculari din vremea tinereții sale. Nae Ionescu, Corneliu Zelea Codreanu
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
valorilor estetice, modernismul și tot eșafodajul teoretic în raport cu propria individualitate? - iată ce interogații declanșează procesul de conștiință lovinescian. A-l urmări înseamnă a ne situa într-un moment privilegiat, conform idealului de cunoaștere formulat de Georges Poulet în admirabilul său eseu despre Conștiința critică: "a-l cunoaște pe celălalt, coincizând cu actul prin care reușește el însuși să se cunoască". Conștiința critică lovinesciană se centrează pe câteva întrebări esențiale, ca forme de autoverificare. E. Lovinescu vrea să afle dacă sunt autentificate
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
ocara și să strigam la cer și la HRISTOȘI: vampirii lumii ne omoară țARĂ! ALMA MATER va rog nu ucideți femeile! dincolo de ele avem Dumnezeu. m-am gândit să dau o raita pe-acolo și să încerc să înșir un eseu. strădincolo de femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul nu pregeta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]