1,259 matches
-
zeflemea, nu se suprapune peste-a fiului. Ca s-o dovedească, altfel de cum o bănuiam toți, avînd în minte anecdoticul conflict dintre sfarmă-blazon și "cel din urmă boier", amator de steme recompuse, Șerban Foarță face o adevărată demonstrație de forță etimologică, cu poantă: "Kara va s' zică, -n turcă, "negru", / în italiană, gaillo-i galben:/ caragialotul steag e galben,/ ca rapița, tivit cu negru, - // iar nu cum steagul lui Mateiu,/ cel arborase pe donjon,/ la culă: "coupé vert sur jaune",/ cam după
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
variabilele” nu-s nici ele foarte multe: construite după aceeași rețetă (ingenioasă, ce-i drept), poemele instrumentează un șir de „vieți paralele”. Personajele au nume dintre cele mai fanteziste (Cordilio, Geronax, Pampilis, Dacones, Bibina, Sifonax, Termoplantina etc.), de o elasticitate etimologică amintind de regimul infinit permisiv al jocurilor copilăriei. Sunt, o parte din ele, cuvinte-valiză, cu sonoritate ușor argotică (ceea ce justifică o dată în plus tușele caricaturale din desenele care le însoțesc). Cu ce se ocupă, în definitiv, aceste fantoșe imaginate de
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
Cipriot e înregistrat în Dicționarul explicativ (DEX), iar sofiot apare în Dicționarul limbii române (DLR); pentru ambele, ca sursă imediată este indicată franceza (Cypriote, sophiote); în lipsa unor atestări mai vechi, care să evoce o preluare prin contacte lingvistice directe, ipoteza etimologică rămâne acceptabilă. Confruntînd exemplele din articolul citat al Magdalenei Popescu și cuvintele cuprinse în Dicționarul invers cu lista acceptată de DEX, descoperim că, între derivatele în -iot ceva mai cunoscute, apar și în Dicționarul explicativ cuvintele fanariot și italiot (nu
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
regionale. Profesorii Michael Metzeltin și Petrea Lindenbauer abordează mai multe niveluri ale limbii, ale literaturii, ale culturii românești și ale tuturor culturilor romanice, pe care le cunosc la nivelul excelenței. Este vorba, în esență, de o abordare generalistă, din unghi etimologic, lingvistic, literar, istoric, antropologic. O concepție diferită de cea practicată în alte medii universitare, unde se preferă specializarea într-un anumit domeniu. Devotamentul celor doi față de limba, cultura, civilizația românească pare neverosimil. L-am ascultat pe Michael Metzeltin ținând prelegeri
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
mi se pare mult mai credibilă descrierea din Sim. Fl. Marian, care nu urmărește cu orice chip ca tradiția autohtonă să o concureze pe cea greco-romană și nici să fie cît mai precreștină. Numele propriu Dragobete are nevoie de explicații etimologice. Forma actuală trimite fără îndoială la slavă și la familia lexicală din care fac parte drag, dragoste: identificarea rădăcinii lexicale induce dealtfel atribuirea unor semnificații erotice. Dincolo de numele sărbătorii, cuvîntul are însă și alte sensuri (sau poate omonime): există ca
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
DEX, dar înregistrat în Micul dicționar academic - MDA, II, D-H, 2002), desemnînd o insectă, cunoscută și sub numele de tîrtăriță sau repede (Cicindela campestris): „gîndăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră”. În Dicționarul etimologic al limbii române, Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvîntul sîrb drugobrat „cumnat”. Cea mai credibilă explicație rămîne cea a Dicționarului academic (MDA), care înregistrează la cuvîntul-titlu dragobete (cu prima atestare la 1774) variantele regionale bragobete, bragovete, drăgobete, gabrovete
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
pozitive: după cum este percepută ca nebunie, anomalie - sau ca originalitate, ieșire din comun; se explică astfel de ce adjectivul primește explicații de semn contrar. E interesantă și etimologia verbului a ușchi. În DEX, verbul apare cu mențiunea "etimologie necunoscută". În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu și în Dicționarul limbii române (DLR), tomul XII, partea a 2-a, Litera U (2002), se indică originea, stabilită de mult: din țigănescul u�t- (u�taw) "a se ridica". De la "a se ridica (pentru a
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
toți banii pentru vreo carte rară. În acest jurnal-dicționar sui generis nu domină înduioșarea și nostalgia - taxată de altfel destul de sever -, ci umorul și ironia, gustul pentru maximă și butadă, o irepresibilă pornire pentru asociații și aluzii culturale, pentru promenade etimologice. Peste tot se simte ochiul autorului ce a dat Relația estetică, atent la arte vizuale, la arhitectură, la peisaje, la poduri, la gări, la lună și o ureche sensibilă la muzică, cu o mare slăbiciune pentru jazz. Deși cartea lui
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
e redus la aproape zero. În orice caz, structura e mereu dublată de o textură. Întreaga vogă Ťșaptezecistăť a textualismului de inspirație barthesiană, de care la noi suferă încă un critic ilustru precum Marin Mincu, se bazează pe o aproximație etimologică, speculînd ambiguitatea text-țesătură. Astfel, orice text este o țesătură de semnificații, un bun autor postmodern fiind comparabil cu o mare filatură." Dacă tînărul critic de la Iași trebuie să-și întrerupă săptămînal șirul (sau firul) lecturilor pentru a scrie asemenea texte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
a căror legătură a devenit aproape de nerecunoscut, pentru a trasa istoria lor culturală: alăturarea surprinzătoare a termenilor păgîn și peisaj (provenind din lat. pagus ,sat"), vacă și vaccin, sau șah, eșec, eșichier, cec. Cuvintele discutate sînt uneori dublete și triplete etimologice - martor și martir, vînă și venă, scară, scală și schelă. Altele sînt legate tematic sau chiar sinonimic: lulea și pipă; burtă, foale, pîntece și vintre. Recomand cititorului curios să-și exerseze cunoștințele cîteva întrebări (la care răspunde acest volum): care
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
în dicționarele franțuzești curente) și Elveția; germana este și cea austriacă, și mai ales dialectul șvăbesc (sursă pentru șlap, paradaisă, renglotă etc.). Pentru specialiști, această carte oferă actualizarea - într-o formă simplă, dar bazată pe date verificate - a multor dispute etimologice; sînt comparate, evaluate și alese diverse soluții, sînt evocate interpretări mai noi, sînt criticate unele indicații învechite, superficiale sau inexacte din dicționare. Pînă la apariția necesarului dicționar etimologic (în pregătire, sub coordonarea lui Marius Sala), această carte poate servi drept
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
într-o formă simplă, dar bazată pe date verificate - a multor dispute etimologice; sînt comparate, evaluate și alese diverse soluții, sînt evocate interpretări mai noi, sînt criticate unele indicații învechite, superficiale sau inexacte din dicționare. Pînă la apariția necesarului dicționar etimologic (în pregătire, sub coordonarea lui Marius Sala), această carte poate servi drept ghid în cîteva chestiuni spinoase. În fine, cred că acest volum are importanța sa și în planul valorilor și al atitudinilor, pentru că presupune o perspectivă care a depășit
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
sensul cuvintelor, dar nu spiritul lor. Spiritul e atmosfera psihologică a celor care au folosit pe viu acele cuvinte, dar aceasta nu poate fi surprinsă de definițiile uzuale ale vademecumurilor. Și totuși, indicii ale spiritului pot fi surprinse de dicționarele etimologice. Avantajul lor este că te face să înțelegi cum anume sensul și litera unui cuvînt s-au modificat în funcție de schimbarea paradigmei. }i se dă punctul de plecare, traiectoria lui semantică și stadiul lui final, iar tu, în măsura în care ești pasionat de
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
încarnează din litere, devenind, dintr-un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu - laolaltă așa cum fac în Levantul urzitorii zaverei. Basmul cu sonorități folclorice al regăsirii celor doi frați nu e străin de Enciclopedia zmeilor. Iar - dacă abandonăm inteligent prejudecățile
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
un subiect gata de oferit transformă holul hotelului într-o adevărată bursă a poveștilor, sufocantă și zgomotoasă. Evident îngrozit, vilegiaturistul părăsește clandestin spațiul de odihnă. Înainte de a scoate o vorbă! (A venit un scriitor din București). După un lung excurs etimologic, trecând prin istoria triburilor de daci și prin niscaiva termeni rusești, numele CARP își capătă aplicația în imaginea unui părinte trist și însingurat, decis să se înscrie în Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP). Penibilul prezenței într-un juriu
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
Bogăția și importanța terminologiei viticole la români poate fi ilustrată și prin mulțimea denumirilor populare ale soiurilor de viță și de struguri. În dicționarul etnobotanic al lui Al. Borza, sînt cîteva sute de termeni de acest fel, provenind din straturi etimologice diferite, de la cei foarte vechi pînă la împrumuturi moderne; citez doar cîțiva, și pentru expresivitatea lor intrinsecă: Afumată, Afuz-ali, Albișoară, Băbădească, Băbească, Bătrînă, Bătută neagră, Boierească, Brumărie, Busuioacă, Ceasla, Coarnă ruginoasă, Coarnă vulpășiță, Creață, Deșirată, Fetească, Galbenă, Gorgan, Haina neamțului
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
dicționarele noastre - dicționarul academic (DLR, Litera Ș, 1978), Noul dicționar universal (NDU, 2006), Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007), DEX (inclusiv ultima ediție, din 2009) - înregistrează cuvântul șotron ca având etimologie necunoscută, dar fac trimitere la termenul francez chaudron „ceaun”. Ipoteza etimologică a împrumutului din franceză, apărută mai întâi în dicționarul lui H. Tiktin, e neconvingătoare, bazându-se doar pe asemănarea formală: în franceză, chaudron nu este un nume al șotronului. Sugestia unei legături a fost însă preluată de mulți și a
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
asemănarea formală: în franceză, chaudron nu este un nume al șotronului. Sugestia unei legături a fost însă preluată de mulți și a condus chiar la impunerea (la Candrea și la anumiți scriitori) a unei variante șodron. Există însă, în dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu, o ipoteză mult mai credibilă, pe care instrumentele ulterioare nu au preluat-o, poate și pentru că nu apare separat, ci în interiorul articolului șatrange. Forma șotron este indicată ca o posibilă variantă a substantivului feminin plural șatrange
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
atestat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și era termen curent în secolul al XIX-lea, fiind folosit, de exemplu, în prima lucrare de șah din română: o traducere manuscrisă din 1838, Giocul șatranci (descrisă de Virgil Nistorescu în Cercetări etimologice, 1999). Trecerea de la variantele șatrangi, șatrang, șatran (înregistrate în DLR) la forma șotron e ușor de acceptat din punct de vedere fonetic, iar extinderea unei denumiri de la un joc la altul, în baza unei analogii, e o evoluție semantică normală
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
ușor recognoscibil ca atare, nu vom putea să ne recunoaștem valorile acestui fundamental palier de cultură. Critica literară, dincolo de propagarea ei desțărată, rămâne motorul viabil al limbajului înnoitor. Ea și-a adăugat fratern, limbaje din arealul umanist (filologic, ling vistic, etimologic și lexical), filosofic, unde ideile stau la adăpost, gata oricând să iasă în piața comunicării, ca să dea o mână de ajutor înțelesurilor din sintaxa semnelor. 1. Semnalarea aceasta, deloc constatativă, ci dureroasă, fără măsură, mă determină să spun că în
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
în care e clară adaptarea lor la contextul situației de comunicare. Exemplul cel mai clar de fixare a unei imprecații străine cu sens atenuat e însă un mai vechi împrumut din turcă - sictir - care, netransparent, și-a atenuat treptat sensul etimologic (obscen), căpătînd o răspîndire destul de mare, o familie lexicală bogată și sensuri noi. Cuvîntul e de altfel înregistrat de toate dicționarele noastre (altminteri foarte prudente și excluzînd majoritatea termenilor considerați vulgari). Definițiile propuse nu cuprind însă ultimele sale evoluții semantice
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
e de altfel înregistrat de toate dicționarele noastre (altminteri foarte prudente și excluzînd majoritatea termenilor considerați vulgari). Definițiile propuse nu cuprind însă ultimele sale evoluții semantice. Formula propriu-zisă a imprecației, exclamația (h)ai sictir! - care, conform explicației sintetice din Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu, "exprimă vulgar repulsia" - a suferit o primă deplasare semantică - previzibilă - determinată de specializarea pentru una dintre intențiile actului de a înjura: alungarea, îndepărtarea unei persoane. Primul citat înregistrat în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, partea
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
blat era "cel care pîndește să nu fie surprinși pungașii cînd săvîrșesc un furt: ŤPunem blatul să gineascăť"; pentru V. Cota, era "tăinuitor, gazdă de hoți", în vreme ce la Al. Vasiliu apărea cu semnificația mai generală "tovarăș" (preluată ulterior de Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu, în care blat e tratat ca substantiv masculin, cu pluralul blați). V. Gr. Chelaru descoperea, în 1927, în limbajul din mahalalele Iașului, expresiile a da pi blat, a merge pi blat ("a da, a merge pe tovărășie
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
cel din idiș - "apropiat, familiar, de-ai noștri" (,vrei să fii blat cu toată lumea", Actele vorbește). Frecvența cu care primele semnalări ale cuvîntului apar în Moldova corespunde probabilității mai mari de contact cu idișul (sursa fundamentală) și cu rusa. Soluția etimologică propusă de Unbegaun nu a fost însă preluată nici de DEX, nici de Micul dicționar academic (2001): în mod destul de ciudat, dicționarele se mulțumesc cu indicația "etimologie necunoscută". Cît de puternică este circulația lui blat în rusă se poate constata
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
a enunțului. Nu toate pleonasmele sunt evidente, ușor de recunoscut: unele sunt favorizate și mascate de fenomenele de gramaticalizare sau de fixare a unor construcții („își spune propria părere”; „se rezumă doar la...”), altele sunt transparente doar la o analiză etimologică („a- și aduce aportul”). Două construcții asemănătoare - a începe să pornească și a începe să purceadă - reprezintă un tip de pleonasm mai puțin sesizat de vorbitori, în care este repetată (inutil) ideea de începere a acțiunii. Semnificația incoativă este prezentă
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]