926 matches
-
fondată de E. Durkheim în 1897. Sociologul român, care a studiat un an în Franța cu E. Durkheim (1858-1917) și G. Tarde (1843-1904), a sesizat ideea fecundă a Școlii sociologice conduse de Durkheim, de a asocia spiritul sociologic cu istoria, etnologia, economia politică, științele juridice și de a lucra multidisciplinar, prin eforturi de cooperare între specialiști cu formații diferite. Dar așa cum bine observă H.H. Stahl (1971, 80-81), el nu va fi satisfăcut de soluția franceză a cooperării diverselor specialități prin eforturi
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
instanță critică ce modelează înțelegerea comunităților sătești. Opțiunea teoretică și metodologică a întemeietorului Școlii de la București oferă deschideri stimulative dezbaterilor contemporane asupra tradițiilor autoreflexive ale disciplinelor socioumane, plecând de la argumente bazate pe fapte privind existența unui univers comun al sociologiei, etnologiei, psihologiei, istoriei culturii. Bibliografie Abraham, D. și Chelcea, S. (1996). Contribuția științifică a profesorului H.H. Stahl la cunoașterea comunităților rurale românești. În M. Larionescu (coord). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Bădescu, I., (1994). Istoria sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Grupurile și organizațiile sunt o parte adânc înrădăcinată în existența noastră cotidiană. Ne naștem într-o familie cu ajutorul unei organizații. Apoi ne petrecem o foarte mare parte din viață în instituții formale și grupuri informale. Cele mai rafinate studii de etnologie tratează problematica relațiilor de socialitate, vecinătate și rudenie, însă metodele au fost folosite pentru a analiza și alte sisteme de categorii. Descrierea normelor comunităților din Mărginimea Sibiului încearcă să folosească această abordare metodologică pentru explicarea sistemului normativ instituit și asumat
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
membrii diferitelor grupuri sociale prezintă o anumită uniformitate a conduitelor, vizibilă prin modul predictibil în care se comportă fiecare dintre ei în viața socială. Rolul presiunilor normative în raționalizarea acțiunilor și a conduitelor sociale Una dintre problemele principale ale istoriei, etnologiei, antropologiei și sociologiei o constituie relația dintre acțiunea umană și ordinea normativă a unei anumite societăți într-o perioadă a existenței sale. Pentru a putea funcționa adecvat, orice societate sau grup social trebuie să impună acțiunilor și conduitelor membrilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
reevaluare. În Europa atâtor națiuni, așa cum este cea de astăzi și așa cum se vrea cea de mâine, se vehiculează termeni și noțiuni cu un bagaj semantic foarte puternic și în același timp flexibil, astfel încât relativismul cultural pe care-l constata etnologia decadei 1950 se păstrează împreună cu un alt element fundamental drepturile omului, el însuși un concept caracteristic al timpului Europei Unite. De altfel, creearea, începând cu 1945, la nivel european și internațional a unor organisme precum UNESCO sau Consiliul Europei, vine
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
fie câștigată din primul asalt. Însă acest enunț, deși tributar unei viziuni subiective, trebuie făcut, el urmând a fi corectat în mod constant prin observații și acțiuni de teren. Baza interculturalității ca disciplină științifică este antropologia culturală, trecută prin filtrul etnologiei de nuanță europeană. Metoda fundamentală este cea a psihologiei behavioriste. Celelalte discipline conexe sunt: geopolitica, sociologia religiilor și arta. În fine, nu trebuie neglijate științele comunicării, mai ales în ceea ce privește comunicarea directă. Ținând cont de faptul că o cultură reprezintă, dincolo de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
unul mai greu sesizabil, compus din idei, atitudini, mentalități. Sînt desene complementare ce implică o dublă lectură a istoriei. Ele-mentele de compoziție provin din recuzita clasică a istoriografiei, dar și din zona artelor, din literatură mai ales, din filozofie, din etnologie, așa cum discursul istoric s-a obișnuit să procedeze în ultimele decenii. O asemenea lectură a spațiului european, cu durate și etaje multiple, necesită desigur un acut spirit critic și o notabilă forță constructivă. Orizontul, în mare, e cel definit în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
modurilor de adaptare la influențele împrejurărilor temporale și spațiale care le singularizează ca grupuri umane stabile, de o oarecare anvergură, fie că este vorba de o societate avansată, fie de o comunitate mai înapoiată. Herder depășește deja definirea fondatoare a etnologiei introduse de Tylor, pentru care cultura corespunde unui ansamblu format din "cunoștințele, credințele, arta, morala, obiceiurile și toate celelalte aptitudini pe care omul le deprinde ca membru al unei societăți".210 În ceea ce-l privește el adoptă un punct de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pariziene și occidentale, aspectele esențiale ale culturii și civilizației românești, atît În tradițiile lor originale, cît și În cadrul inovațiilor occidentale”. Centrul organiza conferințe publice, seminarii, expoziții, dezbateri În cadrul celor zece secțiuni ale sale, filosofie, filosofia istoriei și cultură, literatură, arte, etnologie, morfologia culturii, istoria religiilor, teologie, drept, economie și științe sociale. La rîndul lor, cele două biserici românești de la Paris au coagulat În jurul lor personalități implicate În acțiuni de caritate sau culturale. În acest sens, poate fi aminitită Asociația femeilor ortodoxe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În Întreaga lume. La rîndul său, Centrul român de cercetări publica Bulletin du Centre Roumain de Recherches, fiind coordonat de Octavian Buhociu. În conformitate cu cele zece domenii de cercetare ale Centrului, În revistă erau publicate articole de filosofie, literatură, lingvistică, artă, etnologie, morfologia culturii, teologie, drept, economie și științe exacte. În fine, trebuie menționate și publicațiile care nu pot fi Încadrate În nici una dintre categoriile de mai sus. Este cazul Hronicului măscăriciului tăvălug. Publicație românească de satiră, redactor-șef Camil Ring, avînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
binevenit dacă ne gîndim numai că istoria locală și istoria satelor, mai ales, au devenit recent În România obiect de cercetare pentru științele sociale. În analiza celor două comunități rurale românești autorii se folosesc de metodologia specifică antropologiei politice și etnologiei, folosind ca instrumente de lucru interviul de istorie orală și observația participativă (aceasta este metoda de lucru prin care cercetătorul se face acceptat În grupul studiat, stabilește un climat de Încredere cu acesta, dar evită să se identifice cu grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care se pot sesiza din relațiile oamenilor între ei și cu lucrurile; vizează un dat istoric, care, evident, comportă o structură "secret lingvistică". Această structură secret-lingvistică se interpretează între concretul activității umane și celelalte cunoașteri umaniste (literatura, filosofia, psihologia, sociologia, etnologia, antropologia, teoria lingvistică și cea politică etc.); în sfârșit, vizează limbaje în sine și derivatele lor (noi concepte, noi idei, noi sensuri și semnificații, noi discursuri și noi posibilități de gândire). Cel puțin erau concentrate pe acestea până la Foucault, intelectualul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
1996, pp. 65-76) au Împărțit sistemul actelor magice În două mari clase: a) rituri verbale sau incantații (jurămintele, urările, blestemele, interjecțiile etc.); b) rituri manuale (cele care implică și acțiuni - divinație, vindecare, vrăji, acte de protejare magică etc.). Dicționarul de etnologie și antropologie realizat de Izard și Bonte (1999, p. 395) propune două axe de clasificare, ceea ce conduce la patru tipuri, complementare, de rituri magice: a) atitudinea actanților: magia activă, care implică o inițiativă din partea celui care o practică, și magia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Berry, James; Hester, Michael; Graves, Robert (coord.), 1996, Witchcraft in Early Modern Europe, Cambridge University Press, Cambridge Beza, Marcu, 1928, Paganism in Romanian Folklore, G.M. Dent, Londra Bidou, Patrice; Désveaux, Emmanuel, 1999, „Mit”, În Pierre Bonte, Michele Izard, Dicționar de etnologie și antropologie, Polirom, Iași Blasi, Anthony, 2002, „Visitation to Disaster Sites”, În W.H.Swatos Jr, Luigi Tomasi (coord.), From Medieval Pilgrimage to Religious Tourism: The Social and Cultural Economics of Piety, Praeger, Westport Blehr, Barbro, 1999, „Sacred Unity, Sacred
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
The Encyclopedia of Religion, MacMillan, New York Bompaire, Jean, 1977, „Le mythe selon la ‘Poetique’ d’Aristote”, În Formation et survie des mythes - Colloque de Nanterre, 19-20 avril, 1974, Les Belles Lettres, Paris Bonte, Pierre; Izard, Michele (coord.), 1999, Dicționar de etnologie și antropologie, Polirom, Iași Bourdillon, M.F.C., 1980, „Introduction”, În M.F.C. Bourdillon, Meyer Fortes (coord.), Sacrifice, Academic Press, Londra Bowers, Alfred, 1976, „Mandan Social and Ceremonial Organisation”, În Adamson E. Hoebel, Everett L. Frost, Cultural and Social Anthropology, McGraw-Hill, New York Brăiloiu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
carnaval, Payot, Paris Gaster, Theodore, 1987, „Seasonal Ceremonies”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religion, MacMillan, New York Gellner, Ernest, 1995, Anthropology and Politics: Revolution in the Sacred Grove, Blakwell, Oxford Géraud, Marie-Odile; Leservoisier, Olivier; Pottier, Richard, 2001, Noțiunile-cheie ale etnologiei, Polirom, Iași Gernet, Louis, 1968, Anthropologie de la Grèce antique, Librairie Maspero, Paris Geschiere, Peter, 1997, The Modernity of Witchcraft, Politics and The Occult in Post-Colonial Africa, University Press of Virginia, Charlottesville Gherman, Traian, 1928, Meteorologie populară, Tipografia Seminarului Teologic, Blaj
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în zonele netradiționale a fost abordat din diverse perspective. Abordarea dominantă a zonelor dificile din interiorul orașelor s-a focalizat asupra planificării și coordonării sectoarelor public și privat. În cazul celor mai sărace zone ale lumii, tema dominantă a fost etnologia. Preocuparea pentru efectul beneficiilor turismului asupra economiei locale și pentru nivelul optim de absorbție a turiștilor a produs o imagine destul de pesimistă a potențialului turistic, imagine care începe să fie atacată de literatura mai recentă. Zonele de interes minim pentru
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
și, cu mici excepții, toate cele zece numere câte înregistrează până la sfârșitul anului 1954 sunt scrise în întregime de A. Între ceilalți sporadici colaboratori este de amintit Al. Gregorian (cu versuri). În 1973, A. participă cu un remarcabil studiu de etnologie, bazat de asemenea pe cercetări de folclor comparat, Rânduiala la români, la volumul colectiv, Rânduiala. Perspective românești, tipărit, în 1973, de Editura Ioan Cușa, la Paris. Ceilalți colaboratori ai volumului sunt C. Amăriuței, N. Neculce, M. Cismărescu, M. Korne, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285329_a_286658]
-
Stahl, Ovidiu Bârlea), densitatea materialelor și profesionalismul cercetătorilor (Mircea Eliade), autoritatea în materie a celor ce semnează articole. După două încercări rămase fără rezultat datorită contextului cultural-politic, publicația, numită acum „Anuarul de Folclor”, reapare în 1980, patronată de Sectorul de etnologie și sociologie de pe lângă Centrul de Științe Sociale al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și avându-l ca redactor responsabil pe Ion Taloș. Din 1985, redactor responsabil este Ion Cuceu, iar din 1990 se revine la vechea denumire: „Anuarul Arhivei de Folclor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
se merge Înapoi pe firul evoluției culturale, aproape toți cercetătorii vor fi de acord că primele urme ale religiei coincid cu primele morminte făcute cu intenție: dar este corect? Existența mormintelor dovedește existența religiei? Acest lucru nu este verosimil din moment ce etnologia și exemplele istorice tind să indice o evoluție a practicilor funerare independentă de cea a credințelor religioase. De fapt, debarasarea de morți este o acțiune mai ales igienică, funcțională, generată de bun-simț și de repulsie, nu mai puțin decât de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai Întâi relevate, fără echivoc, de documentarea arheologică; apoi, trebuie exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia sau cel puțin cu riturile pentru morți. Etnologia ne arată cât de complicat este acest cadru. De exemplu, folosirea corpului unui om ucis În cadrul unor manifestări non-mortuare (canibalism, tăierea scalpului sau a capului etc.) ar putea să nu aibă nici o semnificație religioasă, ci să fie legată de alte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de amploare, care pare să se atenueze și, În final, să Înceteze, este frecventarea și pictarea grotelor adânci, aceasta fiind, fără Îndoială, consecința reașezării sociale și teritoriale a vechilor triburi. Este interesant de observat că, În nordul eurasiatic, arheologia și etnologia sugerează apariția străveche a figurii „șamanului”: persoana care, fiind Înclinată spre stări de transă sau posedare, primește rolul de intermediar Între trib și lumea invizibilă a spiritelor; și, În virtutea relației sale personale cu spiritele, devine tămăduitor, vrăjitor, exorcist, cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bibliografice, ,,să se audă și alte voci"4. O altă contribuție remarcabilă a acestei cărți este (și) cea referitoare la clasificarea și interpretarea unor idei și concepte esențiale în domeniul științelor sociale și umaniste. Referințele precise sunt la ,,etnografie" și ,,etnologie"; ,,antropologie" și ,,sociologie" etc. (a se vedea secțiunea Confuzia termenilor din capitolul I). În mod cu totul special, eu prețuiesc sensiblitatea autorilor cărții pentru dimensiunea spirituală a vieții sociale. Sunt pagini importante în carte unde cei doi autori evidențiază subtil
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
producție", ,,profit", ,,raport cerere-ofertă", ,,vânzare-cumpărare", ,,credit", ,,salariu", ,,capital" etc. Perspectiva de înțelegere a practicilor economice de catre Marc Augé și Jean-Paul Colleyn este una mai rafinată și subtilă. Ea se revendică de la textele clasice de hermeneutică a sacrului, de antropologie și etnologie a religiilor. Conform acestora, faptul economic este, deopotrivă, și fapt social, spiritual, religios, juridic și politic. Trimiterile sunt la studiile clasice despre schimbul economic, combinate cu cercetările de teren despre dar, magie și sacrificiu semnate de Franz Boas, Bronislaw Malinowschi
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Fier"... Profesorii de la facultate, studenții, intelectualii... Firește, la început nu erau naziști. Eram vreo cincisprezece care ne adunam, discutam și căutam argumente care să le combată pe ale lor. Nu era ușor: exista o doctrină nazistă, o biologie nazistă, o etnologie nazistă, o sociologie nazistă. Plus avalanșa de discursuri, conferințe, eseuri, articole în presă etc. Și tot felul de breviare la fel de simpliste... Încercam totuși să găsim argumente. Din cînd în cînd, unul dintre prietenii noștri spunea: Nu sînt deloc de acord
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]