1,625 matches
-
și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam la amabilități cu o proastă creștere care mă înfiora uneori și pe mine. Cred că aceste demonstrații care mă epuizau, dar mă umpleau de euforia triumfului, l-au făcut să nu mă mai ia nicăieri cu el. Dar și pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și geloziei, copilăria mea n-a mai avut decât un sens: de a-i da tatei motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vă pot alunga, dar sunteți nevoiți să faceți ceea ce fac eu. Trebuie să mă imitați orbește. Sunt stăpânul vostru. Și nici măcar nu e nevoie să vă poruncesc. E destul să fac ceea ce vreau să faceți voi”. Deodată, însă, în plină euforie se strecoară un fior de teamă. Mulțimea care te împresoară, care nu te pierde o clipă din ochi, te studiază, te încântă și, totuși, te sperie. Încerci să te convingi că în realitate ești singur, într-un deșert de oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta m-a făcut să uit de migrenă. M-a cuprins pe loc o euforie nervoasă. Mă gândeam: „Așadar, alții, sărmanii, mor și habar n-au ce se petrece în urma lor. Nu mai văd nimic, nu mai aud nimic. Stau cu pământ în gură și în urechi. În timp ce eu pot privi ceața și pot simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ascunse În plină lumină“ a fost Întîmpinată cu răceală. Rămăsese din preriplul său european cu o slăbiciune pentru contrastele puternice Între lumină și umbră, ca pe malurile mării și cu obiceiul siestei de după-amiază, dar nu resimțea nici un pic din euforia pe care sperase să o aducă studiilor sale. Nimănui nu-i păsa de „arhitectura necartografiată“ pe care o propunea. În cele din urmă, a părăsit iar școala și, pentru a se Întreține pe sine și pe proaspăta sa nevastă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se asigură că În fiecare mînă există cîte o broșură cu orfani, Mariana Înșfacă „scrisoarea de intenție“ și o Îndeasă În servietă, singurul ei accesoriu fără conotații etnice. Mahmureala lui Wakefield s-a dus, mulțumită pastilei de la Susan și o euforie moderată Îi ia locul. O privește pe fosta sa soție cu admirație reală În timp ce ea Își ia rămas bun de la aliații ei. Umflată de victorie, Mariana merge țanțoș cu cîțiva pași În fața lui Wakefield, care se Întreabă de unde a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui erau cinci alți cai. Dar, în apropierea liniei de sosire, un călăreț căzu și calul lui le tăie calea celor aflați în frunte. Twinkle Toes veni impasibil din urmă și trecu primul linia de sosire. Câștigase! În starea de euforie în care se afla Fran, părea un semn bun în ceea ce privea relația ei cu Laurence. Se simți cuprinsă de calma certitudine că aveau să se îndrăgostească și că un capitol nou-nouț avea să înceapă în viața ei. Exaltarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mâine. Se opri o clipă înainte să adauge: — Vrei să rămâi peste noapte? Și în spatele acestei pauze Fran ghici o ușoară de ezitare. Laurence era obișnuit să-și păstreze libertatea. Urcă și-și strânse lucrurile de pe podea, unde, aruncate în euforia momentului, făceau notă discordantă. Până și Sally Bowles și-ar împături hainele în dormitorul lui Laurence. O cuprinse o panică irațională. Asta a fost tot? O partidă rapidă și apoi fiecare la casa lui? Ce straniu era că a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe hol și mă uit cum se duc Încetișor pe apa sîmbetei fanteziile mele, În care Dan, În al nouălea cer, mă ia pe sus În brațele sale puternice și mă compeleșește cu sărutări. — Da, sînt Însărcinată. Starea mea de euforie e rapid Înlocuită de o explozie de furie, urmată imediat de sentimentul că sînt pe cale să izbucnesc În plîns. E evident că site-urile nu mințeau cînd explicau ce se petrece cu hormonii În perioada asta. — Nu te bucuri? Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de Andrei Ionescu avusese deja loc. Vizita scurtă, foamea Giuliei, toată întâmplarea în sine îl trânteau într-un vis aiuritor. Nu înțelegea și simțea în el o frică sfidătoare și cocoloșită, ca înainte de o catastrofă. Giulia era cuprinsă de o euforie care îi făcea sângele să clocotească și, odată cu el, și pe Zogru. S-a așezat pe canapea și a deschis televizorul. Apăsa alene telecomanda uitându-se câteva secunde pe fiecare post: fotbal, sfaturi medicale, film artistic din anii ’60, telenovelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rănile. Însă, în același timp... simt cu toată ființa că în față mi se deschid mai multe posibilități decât mi s-au deschis vreodată. Expir adânc, trăgând în piept aerul de țară și mă cuprinde un val de optimism, aproape de euforie. Cu un impuls, mă opresc lângă un copac și mă uit la crengile grele și verzi. Există o poezie superbă a lui Walt Whitman despre un stejar. Ridic o mână și mângâi cu căldură scoarța rece și aspră. „Demult, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
alunecă. Apoi tremur din toate încheieturile și îl prind în brațe și încep să-i strig numele. Și uit complet de zmeură, care se împrăștie pe pământ, storcoșită, strivită sub noi. După asta, rămânem nemișcați ore întregi. Sunt amorțită de euforie. Am urme de praf și de pietre pe spate, genunchi și mâini, și pete de zmeură pe tot corpul. Dar nu mă deranjează. Nu sunt în stare nici măcar să ridic o mână și să dau la o parte furnicuța care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care să nu mă duc la Întîlnire. Scop : Să fac o partidă de sex nebun cu Jack, Într-un loc romantic. Rezultat : Să mănînc copane de pui la grătar, cu unt de arahide, pe o pătură de picnic. Scop general : Euforie. Rezultat general : Dezastru total. Tot ce pot să fac e să stau tîmp cu ochii În farfurie, repetîndu-mi că chestia asta n-o să dureze la nesfîrșit. Tata și Nev au făcut cam o mie de glume apropo de Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ceva! GARDIANUL: Spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL (Jovial.): Grubi e un prost. GUFI: Așa, așa! Grubi, ce culoare are iarba? CĂLĂUL: Verde... GUFI: Dar culoarea verde, ce? culoare are? GARDIANUL (Avântat.): Spun eu, spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL: Tot verde! (Euforie.) COLONELUL (Pentru sine.): Cretin! GUFI (Sever, către COLONEL.): Ai zis ceva? COLONELUL: Nu, domnule. Mă doare dintele. GUFI (Lui ARTUR.): De ani de zile îmi usuc nervii cu ei. N-au nimic omenesc. Sau credeți ca nu? Au sau n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-ți iubești sinele și totul va decurge în mod natural. Ai încredere în mine. Tumuri, fus, cinel, tobă mare, apoi o explozie generală, și bateria s-a oprit. Am sorbit calm din pahar. Creierul meu își regăsise o stare de euforie ciudată, o luciditate pură, așa cum simțisem după ce făcusem sex prima dată în viață. Câștigasem. Dacă aș fi vrut, aș fi putut nărui lumea cu un gând, sau aș fi putut s-o conțin, sau s-o învăț ce înseamnă puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
comparată cu paharul de vin sau cu țuica sau cu vodca (că cei mai tari beau vodcă, dar și berea e bună). Aveam după-amieze călduțe, cu ace moi de pin și mușchi, când zgomotele orașului se ascundeau după copaci, și euforia comună dată de un pet deschidea posibilități și lumea se făcea mai mică. Atunci puteai să tragi un concurs sau orice altceva, de obicei un cântecel - dar nu era cazul să-ți faci probleme, pentru că, orice ai fi făcut, amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dacă nici atât - cu toate că, e drept, nu m-am gândit să iau nimic de băut, păi, se poate, măi Muntene, păi se poate, mă întreba Cornel, care se îmbătase din cauza succesului și acum aștepta să bea de-adevăratelea ca să-și justifice euforia. Tot pe mine m-au trimis la chioșc și m-am întors încărcat cu două pungi pline de Carlsberg. Munteanu, omul meu de bază. Într-adevăr, porcul cu alune n-a fost atât de bun și asta i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am citit numele lui Eugen Păvălache. Deci am dat peste biroul lui. Ca să vezi, n-a mințit. Așa cum era de așteptat, nici un document nu supraviețuise în spațiul părăginit al mesei de lucru. Degeaba am căutat hârtiuțe, bilete, caiete - pentru că în euforia ce mă cuprinsese mă așteptam să găsesc, nu știu de ce, un al patrulea caiet. Am găsit totuși ceva în fotoliul desfundat de sub birou. Printre arcurile sărite și bucățile de câlți am dat peste un mecanism cu ceas. L-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
insuportabil pentru mine. Îndepărtându-mă de românia, puteam din nou s-o iubesc. Toată lumea era În stradă la montréal, era ultimul weekend de dinaintea Începerii școlii. Pentru prima oară după multă vreme, plimbându-mă pe străzile vesele ale orașului, am simțit euforia comuniunii cu ceilalți. Și poate că, paradoxal, Jean-Claude nu era total lipsit de merite În această privință. Având o legătură cu cineva care nu-mi putea oferi vreun statut social, Îmi dez- voltasem nu numai toleranța, dar și o anumită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
după gât, ca pe vremuri, și m-a sărutat În plină stradă. Nu ne despărțiserăm niciodată „oficial“, ci doar lăsaserăm viața să-și urmeze cursul și să ne adune sau să ne separe după bunul ei plac. Nu era numai euforia sfârșitului de vară În montréal și a regăsirii unui prieten vechi. Știam că astfel Îi voi da lovitura de grație relației mele cu Jean-Claude și Jacqueline, care, diferențiați la Început, se sudaseră În timp pentru mine Într-un unic personaj
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
insuportabil pentru mine. Îndepărtându-mă de românia, puteam din nou s-o iubesc. Toată lumea era în stradă la montréal, era ultimul weekend de dinaintea începerii școlii. Pentru prima oară după multă vreme, plimbându-mă pe străzile vesele ale orașului, am simțit euforia comuniunii cu ceilalți. Și poate că, paradoxal, Jean-Claude nu era total lipsit de merite în această privință. Având o legătură cu cineva care nu-mi putea oferi vreun statut social, îmi dezvoltasem nu numai toleranța, dar și o anumită detașare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
după gât, ca pe vremuri, și m-a sărutat în plină stradă. Nu ne despărțiserăm niciodată „oficial“, ci doar lăsaserăm viața să-și urmeze cursul și să ne adune sau să ne separe după bunul ei plac. Nu era numai euforia sfârșitului de vară în montréal și a regăsirii unui prieten vechi. Știam că astfel îi voi da lovitura de grație relației mele cu Jean-Claude și Jacqueline, care, diferențiați la început, se sudaseră în timp pentru mine într-un unic personaj
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
invita Într-un bistrou, o cină Îndestulată era pentru Pigmalion totdeauna binevenită; și multă bere, pe urmă; nu se Îmbătau, se țineau tari, băuseră ei tone de-a lungul timpului; vorbeau ceasuri Întregi. E drept, erau cuprinși de o anume euforie, tocmai asta căutau, Dumnezeu lăsase alcoolul să mai Înveselească lumea; cei doi vorbeau de cîte și mai cîte. Thomas intra deseori În galerii de artă cu vînzare, devenea tot mai pasionat de tablouri, nu cumpăra, era un privitor; intra În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-ar fi dus imediat cu gîndul la ceva anume; nu-ți sună chiar Întîmplător un danez la ușă seara, spunînd că e englez, iar a doua zi Îți mai Întîlnește, tot Întîmplător, și odrasla pe stradă! Încă o cafea, euforia aproape se risi pise, o Îngrijorare exagerată Îi luase locul. Dacă nu Îl Întîlnește pe Juan? L-a zărit spre seară, pe celălalt trotuar, adolescentul avea În mînă o minge de baschet. Thomas a ieșit din local cu pas rar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de gelatină verde mirosind puternic a iod și-l duse la gură. De pe un balcon cineva le făcea semne, ca și cum ar fi vrut să-i avertizeze că se află în primejdie. Bernard se simți însă cuprins de un fel de euforie. în definitiv, dacă dincolo va trebuie să lucreze la Departamentul vise, schimbarea nu va fi chiar așa de mare. nu reușea însă să-și reprime o altă enormă curiozitate : mai existau și alte departamente unde puteau fi repartizați nou-veniții ? — Da
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îi puse sinapisme pe tălpi, ceea ce produse bolnavului gâdilituri și bună dispoziție. În genere, Felix fu izbit de exuberanța neașteptată a bătrânului, de pornirea lui de a vorbi. - În cazurile astea, explică Weissmann, încredințat că bătrânul nu înțelege, avem puțină euforie! - Injecție nu-mi faci? întrebă deodată moș Costache pe Weissmann. - De ce să-ți fac injecție, dacă n-ai nevoie? Nici n-am seringă! - Dacă-ți trebuie seringă, zise bătrânul, închizînd ochii,îți vând eu una ieftin. Și Weissmann și Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]