7,156 matches
-
care este evanghelia iubirii. Da, faptul că s-au adunat aici peste 6.000 de tineri în septembrie și că s-au manifestat frumos ne mângâie sufletele. Eu zic că a fost un succes și o mărturie pentru Hristos, pentru Evanghelia și Biserica Lui. Însă am vrea ca toți tinerii din lume să-L afle pe Hristos și să constate cât de bun este. Suntem în această perioadă dinaintea Crăciunului în care ne orientăm mai mult să dăruim și nu pot
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4, 18-20 și Marcu 1, 16-18). Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfanțul Andrei doar de două ori: la înmulțirea pâinilor, dincolo de Marea Galileii, când el a înștiințat pe Mântuitorul că acolo, în mulțime, era un băiat care avea cinci pâini de orz și doi pești (Ioan 6, 8-9
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, și după opt zile, apoi la arătarea din Galileea, când au primit porunca predicării Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19). În urmă poruncii Domnului, de a vești Evanghelia la toate neamurile, după pogorârea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii creștine la Ierusalim, în ziua Cincizecimii din anul 30, Sfinții Apostoli și apoi ucenicii lor, au început să predice nouă învățătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit tradiției
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
Apostoli și apoi ucenicii lor, au început să predice nouă învățătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele veacuri creștine, Sfanțul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciția), dar și în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. Dar până a ajunge aici, el a predicat în Asia Mică, de unde s-a
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
și locuri că „Pârâiașul Sfanțului Andrei”, „Apă Sfanțului” sau „Peșteră Sfanțului Andrei”, care se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropiere de graniță romano-bulgara. Fără îndoială că Sfanțul Apostol Andrei nu s-a mărginit numai la predicarea Evangheliei și la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre grecii și geto-dacii din teritoriile amintite, ci el a hirotonit pe unii dintre ei că episcopi și preoți, așa cum făcea și Sfanțul Apostol Pavel în călătoriile sale misionare
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
socotește chiar că „întemeietor” al acestui „scaun apostolic”. Se cuvine că Biserică Ortodoxă Română să-l cinstească și mai mult și să-l considere nu numai că „cel dintâi chemat la apostolie”, ci și ca pe cel dintâi propovăduitor al Evangheliei la strămoșii noștri, ca pe un „apostol” al neamului nostru, al Ortodoxiei românești! Iar creștinismul românesc trebuie să fie considerat ca fiind de origine apostolica. Ca atare, socotim că se impune ca ziua de 30 noiembrie să fie trecută în
30 noiembrie – Ziua Sfântului Andrei [Corola-blog/BlogPost/93341_a_94633]
-
Poate că versurile tale nu se vor ridica la înălțimea poeziei culte, dar sinceritatea și simplitatea rostirii, le vor recomanda, tuturor acelor însetați de izvorul dulce și veșnic proaspăt al Înțelepciunii Divine. Și din acest punct de vedere, Biblia, Sfintele Evanghelii sunt comori de har inepuizabile, sursă nesecată de inspirație pentru toți creatorii, indiferent de modalitățile lor de expresie. De două mii de ani, creatura se adresează Creatorului ei, în fel și chip. Prin desene, icoane, temple sacre, muzică sacră, scrieri religioase
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
gândul fă-l statornic). El are un poem dedicat părintelui Constantin Galeriu. Radmila Popovici Paraschiv - o altă poetă din Republica Moldova - prezentă în Antologie - îi aduce lui Dumnezeu Închinare prin vers și simțire. O poezie interesantă este „Opt cereri” în spiritul Evangheliei, adaptate la vremurile noastre. Foarte interesantă este și poezia: „Testament”, în care poeta lasă cerului, pământului, gândului, câte ceva din ființa sa, iar în final, spune: „Las filei cuvântul / Las câmpului vântul și ierbii mormântul / Tu, moarte, ce vrei?” Mihai Prepeliță
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
mari ai Ortodoxiei noastre, pe care noi nu-i numim sfinți, căci ne temem de asta. Dar pentru noi au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
perugieni, într-o luptă internă. S-a convertit la cele sfinte în perioada prizonieratului în Perugia, când, spunea el, a primit un mesaj de la Iisus Hristos, care-l chema să renunțe la stilul lumesc de viață. După eliberare, a adoptat Evangheliile ca regulă de viață și pe Iisus Hristos ca model. Se îmbrăca în haine sărăcăcioase, cerșea pentru a se întreține și predica despre puritate și pace. Vizita spitale, îi ajuta pe bolnavi și îi considera pe toți oamenii frați. Iubea
4 octombrie – Ziua Internațională a Animalelor [Corola-blog/BlogPost/93496_a_94788]
-
numai un mare artist ci și un om de aleasă cultură, un bibliofil ce studiase la Constantinopol scrierile bizantine, scrieri din care a ieșit și alfabetul chirilic. Rafinamentul estetic al frontispiciilor sale precum și ornamentația primei litere cu care începe fiecare Evanghelie dar și textul deosebit de elaborat - așa-numita scriere uncială de lux în care literele sunt „desenate”; efortul de rafinare și reproporționare; înălțimea literelor, cu mici inovații; eleganța liniilor curbe și ductul lor specific; toate acestea sunt dovezi de cerebralitate care
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
aleargă, săracii, ca să câștige iertarea păcatelor, pentru credința lor curată cu care aleargă la Domnul...“ Câtă dragoste, smerenie și durere fără margini răzbat din aceste cuvinte!... Părintele Ilie Cleopa a împlinit cuvintele Mântuitorului „Mer¬geți în toată lumea și pro¬po-văduiți Evanghelia la toată zidirea!“ El a fost, poate, cel mai înfocat apărător al cre¬dinței Bisericii noastre în a doua jumătate a veacului al XX-lea. „Măiestria corăbierului se vede în vreme de furtună, și nu pe timp senin“, spunea Sfântul
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
noastre, pe care noi nu-i numim sfinți, căci ne temem de asta. Dar pentru noi au fost, sunt și rămân ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
este locul omului: în acest adevăr stă „pragul speranței” pentru noi... Credința ca manifestare a persoanei în comuniune se poate întrupa într-o viziune teologică asupra orânduirii spațiului sacru care teologhisește și exprimă această credință într-o intimă corespondență cu Evanghelia, dogma și experiența Bisericii. Arhitectonica Catedralei ne introduce în experiența eclesială a credinței care converge în multiplele ei manifestări spre dimensiunea sacramentală, care, în Euharistie oferă omului unirea maximă cu Iisus Hristos și totodată pregustarea plină de har și de
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
În unele săli rezervate din studia, În povestirile populare, În unele scriptoria din mânăstiri. De asemenea, În taverne și În stațiile de poștă de pe Via Francigena, de la pelerinii ce coborau dinspre Nord sau care se Întorceau de peste mare. A cincea Evanghelie. Cei cinci evangheliști. Să fi vrut Ambrogio să Îl celebreze pe Iacov, despre care se șoptea că scrisese prima Evanghelie, cea mai veche? Însuși fratele lui Iisus Mântuitorul, umbra aceea mereu prezentă și mereu alungată În istoria Bisericii? Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stațiile de poștă de pe Via Francigena, de la pelerinii ce coborau dinspre Nord sau care se Întorceau de peste mare. A cincea Evanghelie. Cei cinci evangheliști. Să fi vrut Ambrogio să Îl celebreze pe Iacov, despre care se șoptea că scrisese prima Evanghelie, cea mai veche? Însuși fratele lui Iisus Mântuitorul, umbra aceea mereu prezentă și mereu alungată În istoria Bisericii? Dar de ce să fi recurs la metafora uriașului? Fiecare evanghelist Își avea propriul său semn, consolidat În timp și În obișnuință, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceea mereu prezentă și mereu alungată În istoria Bisericii? Dar de ce să fi recurs la metafora uriașului? Fiecare evanghelist Își avea propriul său semn, consolidat În timp și În obișnuință, de pictori și de istorisitori. Și pentru ce a cincea Evanghelie ar fi trebuit simbolizată prin teracotă? Nu era oare absurdă o ierarhie de valori, aplicată cuvântului lui Dumnezeu? — De ce clatini din cap, messer Alighieri? Îl auzi spunând pe Augustino. Dante se scutură. — Mă gândeam la subiectul mozaicului. La alegoria aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
viziunii care Îi Înflăcăra mintea: să Înarmeze cea mai mare armată a Pământului, să reîntemeieze puterea romanilor, să facă din Florența centrul lumii, să se așeze printre cei mari, să dicteze noua lege pentru a potrivi soarta oamenilor după cuvântul Evangheliei. Să-l pedepsească pe Bonifaciu. — Un răgaz de o oră În schimbul a ceea ce știi, zise Într-un târziu. Veniero Încuviință Încet. Pentru o clipă, mâna lui se Întinse către hartă ca pentru a o apuca, Însă Își Înfrână gestul. — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deplin relaxat. - Cu Începutul, dacă n-aveți nimic de obiectat. - Nu ești foarte precaut, dar... facă-se voia dumitale!, a surâs Îngăduitor Adam Adam. Așadar: La Început a fost Cuvântul... - ...Și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul! Știu: Evanghelia lui Ioan, capitolul Întâi, versetul unu... Domnule profesor, vă rog să mă iertați, dar am impresia că mă cam luați peste picior... Fundamental și dureros inexact, tinere. Sunt o mie de motive pentru care n-aș face una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ale mișcării teozofice nu mai e decât un pas, pe care Dan Brown Îl face fără ezitări. Cu aceeași dezinvoltură, el dă ca sigură condiția Mariei Magdalena de soție a lui Isus, oferind drept dovadă un fragment de text din Evanghelia lui Filip, descoperită la Nag Hammadi În 1945, În care se spune că Însoțitoarea Mântuitorului este Maria Magdalena. Autorul Codului lui Da Vinci conchide ritos (citez din memorie): Așa cum ar spune toți cei care au studiat aramaica, termenul ,,Însoțitoare” Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Autorul Codului lui Da Vinci conchide ritos (citez din memorie): Așa cum ar spune toți cei care au studiat aramaica, termenul ,,Însoțitoare” Însemna, pe atunci, soție. Din păcate, ceea ce ar spune specialiștii În aramaică este complet irelevant, dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele celorlalte pergamente scoase la iveală la Nag Hammadi - este scrisă În limba coptă! Asta e: până și bunul Homer mai ațipea uneori și mai scăpa câte-o perlă. Dan Brown picotește și el destul de frecvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lui Moise, Geneza, primele capitole, cu deosebire, cele În care Întâlnim o veritabilă cosmogonie expusă cu destulă claritate și agrementată cu un set de detalii ce se pretează la interpretări dintre cele mai interesante. Fac aceste precizări pentru că și În Evanghelia lui Ioan din Noul Testament găsim ceva similar, dar mult mai succint, pe de o parte, și mai nebulos, mai Încifrat, pe de altă parte. Ați Înțeles: mă refer la atât de cunoscutele prime două versete - La Început a fost Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai interesa deloc proiectul cu căsătoria. Zaharel se simțea aruncat dintr-odată în afara vieții și dorea pur și simplu să-și aducă moartea singur. Eu, demonul lui Zaharel, vroiam să-l ajut într-un fel. Începusem din nou să răsfoiesc Evangheliile ca să dau puțin glanț propriilor cuvinte. I-am șoptit lui Zaharel de pe lobul urechii: - Dragă, viața e mult mai mult decât mâncare și dragostea femeilor! Nu te mai întrista pentru ce ai să pui în gură, nici pentru ce țol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
om fără fantezie, care cade după prima lovitură a hazardului. În lume se făcuse deodată prea multă lumină și asta mă făcea să suspin și mai mult după Împărăția umbrelor. În plină disperare, mi-a amintit din nou cuvinte din Evanghelie: „Când spiritele rele părăsesc un om, rătăcesc un timp prin locuri aride, căutând un trup ca să se odihnească. Negăsind nimic, își spune: mai bine mă întorc la casa pe care am părăsit-o! Și după ce m-am zdrențuit de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca și cum ai avea ciumă și holeră în același timp. Prietenul meu a surâs, dar eu m-am enervat. - Te rog, nu vorbi în numele meu! - Sigur că pot vorbi în numele tău, suntem unul prin căsătorie, a spus soțul meu, citând din Evanghelie. Am mâncat și am băut până la miezul nopții. Atunci, prietenul nostru și-a adus aminte de „logodnica“ sau „mireasa“ papagalului, hotărât să aranjeze „nunta“. A scos-o pe papagalița albastră cu cap alb din colivia ei și a împins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]