4,693 matches
-
nu stupeface ființa, ci transfigurează lumea și metanoizează eul”. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticii de film au scris cronici apreciative la adresa acestui film, evidențiind subtilitatea exprimării ideilor de către cineastă. Astfel, Manuela Gheorghiu scria următoarele: "„Filmul aduce în evocarea activităților ilegale ale Partidului Comunist Român și ale Uniunii Tineretului Comunist viziunea unei noi generații de cineaști, care știu să-și exprime crezurile politice în forme subtile. Îndrăzneț film de autor, de o sinceritate cuceritoare, el se impune prin sensibilitatea
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
din administrația locală se poate spune că au încurajat, prin indiferența lor, jafurile, crimele împotriva evreilor. Polițiștii Constantin Mercur și Gheorghe Pamfil, inginerul Pascu au fost cei care alimentau furia soldaților prin expresii antisemite. Există de asemeni multe mărturii și evocări ale evreilor care demonstrează că au fost mulți români care i-au ajutat: i-au ascuns în propriile lor case sau i-au rugat pe soldați să nu-i omoare. Astfel, plutonierul Cehan i-a ascuns în casa lui pe
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
umor deosebit, momente din viața socială a timpului său, momente inspirate din viața la țară sau din Primul Război Mondial. A publicat două volume: "Oameni și vremuri" (1920) și "Într-un „colț de rai”" (1930). A publicat articolele social-politice și evocări în periodice (în special în "Însemnări ieșene") și a transpus scenic, în "Catiheții de la Humulești" (1938), fragmente din "Amintirile din copilărie" ale lui Ion Creangă. Opera sa este reprezentată de cele două volume apărute în timpul vieții sale: și de o
Ioan I. Mironescu () [Corola-website/Science/325656_a_326985]
-
cazul să împingă literatura nonfictivă într-un fel de subsol. Constituie și ea un gen ca și romanul și are un specific al ei, uneori, nu prea departe de roman. Atunci când sunt expresive, când se remarcă prin arta povestirii, a evocării, a descrierii de scene epice, a portretului, a virtuților (auto) analitice, jurnalele și memoriile aparțin literaturii; când reprezintă numai valoare documentară, ceea ce nu e de neglijat, ele țin de istorie, de istoria culturii și de cea literară. Cum am putea
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
1998) sau Mircea Handoca, care publică în volumul "M.Eliade și corespondenții săi", o epistolă, unde marele savant este anunțat despre o recenzie , datorată lui M.P., nu am dat peste un portret interior al celui care a fost Mircea Popescu. Evocări avem, desigur, de la redactorii, sau colaboratorii "Revistei Scriitorilor Români", de la Teodor Onciulescu, care scrie despre moartea excelentului ei redactor nr. 13/1975, la cei care și-l amintesc, întristați, în revista pariziană "Limite", 1975. Virgil Ierunca,( "Subiect și predicat", sau
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
se ocupă de unele personalități notorii, ori nume mai puțin cunoscute, să încerc, cum pot, liniile unui profil al lui Mircea Popescu, pe cont propriu, pornind de la alte surse. Martori ai epocii, supraviețuind miraculos, peisajul Urbei, unde a trăit eroul evocărilor mele, casa unde a stat, locul unde a predat, Universitatea "La Sapienza", sediul redacției, al secretariatului coordonator al Societății Academice Române, unde eu însumi am fost oaspete, pe Passeggiata del Gianicolo, 5, în această primăvară, prin bunăvoința rectorului Colegiului pontifical
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
ce importă locul? Cît despre data vechimii ei, N. Iorga credea că n-ar atinge două sute de ani, pe cînd alții o cred obîrșită din adîncimi imemoriale. Cert este numai că dacă încă din prima ei formă, balada conținea sublima evocare a Morții nupțiale, autorul anonim a fost un poet de geniu, în cadrul literaturii orale universale. Dacă însă succesivele momente ale baladei sînt opera timpului și a colaborărilor mereu anonime, valoarea ei excepțională ar reflecta geniul întregului popor și atunci n-
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
titlului de „Doctor honoris causa” din partea Universității Nikolaus Kopernicus din Torun, Polonia. Pentru toate acestea, cei care au cunoscut-o și au lucrat alături de ea îi vor păstra o vie și pioasă recunoștință; pentru cei care nu au cunoscut-o, evocarea vieții și operei profesor academician Raluca Ripan poate constitui pilda vie a unei vieți de muncă perseverentă și creatoare, de pasiune și dăruire dedicate dezvoltării chimiei în țara noastră, un îndemn la muncă pentru atingerea celor mai înalte țeluri.
În pas cu Știința by Narcis Borș () [Corola-journal/Science/1312_a_2896]
-
evenimente din an. Tradiții legate de perioade fixe din an sunt colindele - de Crăciun, sorcova - de Anul Nou sau mărțișorul, obicei legat de venirea primăverii sărbătorită pe 1 martie. Alte obiceiuri presupuse a avea origini precreștine, ca Paparuda, ritualul de evocare a ploii vara, sau teatrul folcloric cu măști sau Ursul și Capra din iarnă. Probabil cel mai mare colecționar de basme din folclor a fost nuvelistul și povestitorul Ion Creangă , care, printr-un limbaj foarte pitoresc, a dat viața unor
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
înregistrator pasiv al unor stări de conștiință predominate de afect, se transformă într-un fantezist lucid și intelectualizat. Dintre toți memorialiștii noștri, nici unul n-a stăpânit ca Anghel potențialul emotiv de natură muzicală și talentul de a comunica emoția, prin evocarea umbrelor omenești și a alucrurilor care le-au făcut în viață ambianța naturală.“" "„Anghel a reușit să-și contureze o personalitate artistică proprie, bine diferențiată, care n-a urmărit și nici n-a realizat un anumit tipar artistic tributar unui
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
hărtănirea, nenorocul și metehnele ei fără leac. La 80 de ani, cât va împlini în octombrie, Niculae Gheran parcă și-a amintit că a debutat în 1955, în «Tânărul scriitor», cu o schiță umoristică, și a început o suită de evocări ale vieții bucureștene din interbelic până azi, așezate sub titlul hâtru și autopersiflant «Arta de a fi păgubaș». Primul volum - «Târgul Moșilor» - a apărut recent în Biblioteca Bucureștilor. Titlul volumului doi ne face cu (de)ochiul încă de-acum: «Oameni
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
schițe și nuvele în culegerea "Întâlnire cu eroul" (1962), în care și-a dovedit măiestria de a surprinde în câteva episoade concrete, expuse succint, psihologia, mentalitatea, modalitățile de manifestare ale oamenilor. De asemenea, a publicat și trei volume de publicistică: "Evocări" (1964), "Tăria slovei măiestrite" (1971), "Modelări artistice" (1986), precum și articole, schițe, medalioane, în care abordează diverse probleme concrete ale vieții satului și orașului sau probleme economice și sociale ale timpului ("Pâinea cea de toate zilele", "Să vorbim despre drumuri" ș.a.
Ion C. Ciobanu () [Corola-website/Science/312571_a_313900]
-
importante personalități. Lectura, sistematică și atentă, a misivelor lui Mircea Eliade procură satisfacții de ordin intelectual, iar autorul lor evită, cu strășnicie, locul comun sau derizoriul. Fiecare scrisoare surprinde prin informațiile pe care le conține, prin nararea unui eveniment, prin evocarea unui segment biografic sau prin sugestiile, observațiile și opiniile despre unele cărți și, uneori, despre anumiți oameni, ce se cuvin reașezați în locurile de unde au fost izgoniți de semenii lor și de vitregia istoriei. Sunt omise, din varii motive, din
Noi contribuții la bibliografia lui Mircea Eliade by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/10788_a_12113]
-
3 săptămâni. ... și după 7 aprilie 1990 - Ziarul Teleormanul Liber publică articolul "Octav Vorobchievici - un simbol al competenței și demnității", semnat de redactorul șef B. Schmidt. 29 mai 1990 - La Muzeul de Istorie al Orașului București, Manuela Nicolae-Posescu prezintă conferința "Evocare - Octav Vorobchievici" 1 iulie 1990 - Aceeași conferință este susținută la Gălănești, în cadrul Congresului Societății Bucovina. August 1990 - Revista Viața Armatei publică la rubrica Profil articolul "Colonelul Octav Vorobchievici", semnat de Manuela Nicolae-Posescu. 1990 - Revista Basarabia și Bucovina publică, în nr.
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
1993 - (idem, în revista nr. 3/93), "Hotare și măști" (III) mai 1994 - (idem, în revista nr. 1+2/94), "Hotare și măști" (IV) ian-mart.96 - În nr. 5 al revistei Iconar a Institutlui privat Bucovina-Basarabia, din Rădăuți apare articolul "Evocare - Octav Vorobchievici", de Manuela Nicolae-Posescu. martie 1996 - Institutul de Cercetări al Academiei Româno-Americane, Mannheim, Germania, multiplică balada "Vedea-Vedița" de O.V. și 2 articole semnate de Petre Berneagă și Manuela Nicolae-Posescu. 13 martie 1996 - Ziarul Teleormanul publică articolul "Vedea-Vedița sau
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
în Portugalia", de Octav Vorobchievici, cu notă biografică de Constantin Cubleșan. iulie-sept.1997 - Revista de cultură Cele trei Crișuri din Oradea (nr. 7-9/97) publică "Balada Vedei", culeasă de Octav Vorobchievici. oct.-dec. 1997 - Aceeași (nr. 10-12/97) publică articolul "Evocare - Octav Vorobchievici", de Manuela Nicolae-Posescu. 1997 - În volumul "Personalități ale gândirii militare românești" de col. Petre Out, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, București, la pag.282-289 este prezentat O.V. mai 1998 - În revista Pașii profetului din 6-9 mai
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
cu Petre Andrei la elaborarea "Manualului de sociologie" (1938). Între anii 1975 și 1985 și-a redactat memoriile privitoare la evenimentele petrecute în Basarabia anilor 1917-1918, care au culminat cu Unirea acestei provincii românești cu Țara. O parte din aceste evocări au văzut lumina tiparului prin volumul "Basarabia pe drumul unirii" (1995). I-au rămas în manuscris numeroase lucrări științifice. Vasile Harea s-a stins din viață la 30 ianuarie 1987. A fost înmormântat la cimitirul „Sf. Vasile” din Iași.
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
trece de la una la alta, de la definirea conștiinței libere chiar și în închisoare ("Se pot pune lanțuri la picioare, cătușe la mâini (le-am purtat), se poate băga pumnul în gât, dar nu se poate pune lanțuri pe creier") la evocarea lui Brâncuși, care, având pașaport antonescian, luptase în macquis, de la numeroase reflecții de moralist la un amplu eseu despre Tolstoi, care, după ce părăsise biserica, a trăit o dramă de factură protestantă, el devenind un "Luther al ortodoxiei și un apostol
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
mortale străbat cerul care "ca un pântec monstruos s-a lăsat asupra lumii", "va veni iar o iarnă de cenușe și fum/ cu-arhangheli morți în ceruri negre"... Sentimentul amar al exilului își pune pecetea pe aceste versuri în care evocarea "țării din gând", "unde mâinile aveau inima bună/ spicul ți se-nchina la drum spunându-si numele/ și nimeni nu era grăbit să iasă dintr-o fabula", se schimbă în imaginea dezolanta a căderii: "Acolo a fost țară/ unde umbră
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
plenitudinea vieții în variantele ei întruchipări și expresii, spiritualizate pe filieră bizantină."" ""La aluzii vag cubisto-constructiviste recurge și Elena Greculesi dar nu prin această latură a creației s-a impus ea, ci prin tablourile alegorice pe teme sociale sau de evocare istorică. Deosebit de pregnantă este linia contur care decupează expresiv aceste figuri redate de obicei pe fundaluri neutre. Caracterul convențional și mai degrabă auster al coloritului contribuie, de asemenea, la monumentalizarea și esențializarea imaginii"" Are o activitate bogată, apreciată pentru geometrizarea
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
nouă, unor imberbi adolescenți, frumusețile Divanului persan, "acest monument de limbă românească", cum îl numea el, ei bine, în 1966, când se împlineau 5 ani de la dispariția scriitorului, am încercat să organizez "o acțiune literară", cum se spunea atunci, o evocare a personalității maestrului. M-am gândit că Profira Sadoveanu, cea care evocase universul uman și livresc al părintelui său, ar fi fost cea mai potrivită persoană să le vorbească elevilor despre marele scriitor. Primit cu o caldă ospitalitate de către doamna
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
celor două volume și câtă concordanță am găsit între gândirea dșumițtale artistică și gândirea mea teoretică. Nu intru în amănunte, poate tot ne vedem odată. Subliniez numai, cât de încântat am rămas de forma întregită a primului volum, cu acea evocare a copilăriei, care este magistrală. Ți-aș mai fi spus despre discuții cu diferite cunoștințe, dintre care unele persoane îmi spuneau că Drum spre oameni nu este la nivelul primului volum. Le-am răspuns: da și nu. Dacă pretind să
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
aș mai fi spus despre discuții cu diferite cunoștințe, dintre care unele persoane îmi spuneau că Drum spre oameni nu este la nivelul primului volum. Le-am răspuns: da și nu. Dacă pretind să găsească în al doilea volum tonul evocării copilăriei, evident, este o pretenție zadarnică. Tăria lui însă este faptul că ne introduce într-o lume nouă, în lumea chinurilor creației care, de când am scris Essai sur la création artistique 4, îmi este atât de familiară. Cât de mult
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
acest gen de poezie, făcând din el un gen monden și rafinat, care făcea parte din jocul dragostei, așa cum era el conceput de noblețea din epocă. Temele din rondeluri sunt aproape mereu legate de dragoste, de celebrarea bucuriilor sale, de evocarea necazurilor pe care aceasta le produce. Primii poeți francezi care au compus rondeluri remarcabile au fost: În epoca modernă, poeți ca Alfred de Musset și Théodore de Banville au încercat să perpetueze această formă, dar maniera era puțin artificială. În
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]