4,693 matches
-
contur unor detalii, cum ar fi acelea din care se constituie șarpele ce învăluie un portret, ca și când artista s-ar afla în fața unei mari invenții. Trimiterea pe față la personajul biblic al Evei ar putea să incomodeze gândirea modernă, dar evocarea acestuia într-unul din portrete, așa cum am mai spus, dă o cheie directă de interpretare a propriului subconștient. De ce sunt însă atât de impresionați, cei care ajung să-i vadă lucrările? Așa cum spuneam, pe la începutul acestui text, culoarea, dar și
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
Luminița Marcu Pentru comemorarea lui I.L. Caragiale șîn 1962ț se mobilizează mulți și probabil o fac cu plăcere și bună-credință, pentru că se pot citi texte de o calitate remarcabilă. Așa este evocarea semnată de Cella Delavrancea în pagina 4 a numărului 23 al Gazetei literare. Cella Delavrancea povestește cu umor și rafinament psihologic despre un concert pe care l-a susținut la Berlin, foarte tînără fiind. Caragiale locuia deja acolo, iar dialogurile
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5142_a_6467]
-
festiviste care nu adaugă nimic substanțial figurii scriitorului (Mihu Dragomir, „Caragiale și Macedonski”, sau Mihai Beniuc, „I.L.Caragiale, 50 de ani de la moarte”), comemorarea în paginile revistei este în general o reușită și asta în primul rînd dadorită textelor de evocare pomenite care destind atmosfera și schimbă aerul festiv într-unul respirabil, ba chiar pe alocuri plăcut. Este, s-ar putea spune, una din primele dăți cînd o sărbătoare cu subiect literar nu mai este covîrșită de politic, respectiv de analize
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5142_a_6467]
-
înlocuit cifrele cu cuvintele și care, mișcîndu-se pe un teren lexical, aplică limbii o rigoare analitică. Autoarea are scrupulul tentelor exacte, numai că își reprimă cu cruzime alunecările emotive, de aici și tonul sobru și impostat cu care își desfășoară evocările. Singurele dăți cînd își lasă simțirea în voie privesc asociațiile sinestezice pe care le face în marginea unor senzații trăite: călcarea pe un șarpe cu fiorul panglicii lunecoase resimțite în talpă, călărirea unui cal la vîrsta de șase ani, impresia
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
trăit-o și a suferit-o. Călătoria zadarnică de întoarcere este, totodată, un roman conjugal și mai ales un roman despre tandrețea maternă, despre vinovăția ei și despre raportul dintre mamă și fiu. Schlesak a reușit în misiunea dificilă a evocării culpei germane cu o radicală oroare, dar și cu un sentiment de pietas pentru casa natală care a fost pângărită de culpă și a contribuit în mod activ la producerea ei. Acea copilărie sub bradul de Crăciun era cu adevărat
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
lasă în urma sa. Am în fața ochilor acest al 100-lea volum care se constituie - el însuși! - într-o promisiune; este promisiunea începutului de drum; căci autorul ne anunță că această serie va continua cu încă alte două. Portretele sentimentale sunt evocări și nu studii asupra diferitelor personalități care au dat consistență vieții noastre muzicale în deceniile de mijloc, de sfârșit ale secolului trecut, de început ale acestui secol. Compozitori și muzicieni performeri, soliști instrumentiști și cântăreți, notorii melomani, literați, teoreticieni ai
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
decenii. Viorel Cosma le aduce un pios omagiu. Organizarea materialului este fermă și devine utilă atât nostalgicilor, celor vârstnici, cei care i-au cunoscut pe cei evocați, cât și cercetătorilor, muzicienilor mai tineri. O scurtă fișă biografică este urmată de evocarea propriu-zisă, o evocare făcută cu căldură, bazată pe multe aduceri-aminte, pe impresii personale formulate cu bunăvoință, cu o bună pătrundere a lumii interioare a personajului evocat. Publicate relativ recent, la Paralela 45, (Dez)Acorduri-le lui Adrian Iorgulescu vizează lumea
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
le aduce un pios omagiu. Organizarea materialului este fermă și devine utilă atât nostalgicilor, celor vârstnici, cei care i-au cunoscut pe cei evocați, cât și cercetătorilor, muzicienilor mai tineri. O scurtă fișă biografică este urmată de evocarea propriu-zisă, o evocare făcută cu căldură, bazată pe multe aduceri-aminte, pe impresii personale formulate cu bunăvoință, cu o bună pătrundere a lumii interioare a personajului evocat. Publicate relativ recent, la Paralela 45, (Dez)Acorduri-le lui Adrian Iorgulescu vizează lumea noastră, cea de
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
o culegere de materiale apărute în media de specialitate, de muzică; și nu numai; sunt luări de poziții exprimate în anii deceniului abia încheiat. Multe dintre acestea sunt publicate în „Actualitatea muzicală”. Genul publicistic abordat este foarte diferit. Sunt editoriale, evocări, amintiri, succinte studii, mențiuni autobiografice, poziționări în plan estetic. Spectrul de acțiune, de interes, este foarte larg. De la consemnări cu caracter istoric, civic, administrativ la atitudini ce vizează faptul cotidian. Este realitatea noastră observată cu atenție, în planurile paralele ale
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
URSS să preia Basarabia. Tot în acest număr al revistei putem citi și alte texte interesante care se înscriu în aceeași sferă tematică: „Vladimir Ghika și teroarea istoriei” de Andrei Brezianu, memoriile de război „Pe malul Donului” de Lazăr Iosif, evocarea de către Ion Avram a personalității lui Virgil Madgearu ori considerațiile privind procesul „lotului Antonescu” semnate de Tiberiu Tănase. Obținem astfel tabloul unui „moment crucial” din istoria secolului trecut, cu consecințe uriașe asupra evoluției ulterioare a lumii românești.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
apariția uneia dintre cele mai cosmopolite reviste românești dintotdeauna - altfel spus, chiar și din vremurile când cosmopolitismul era un păcat grav în ochii diriguitorilor culturali, până în vremurile de azi, când, cum remarcă I.B. Lefter, unul dintre semnatarii grupajului aniversar de „Evocări”, cosmopolitismul nu mai este o miză în sine; noua căutare a vremurilor globalizate pe care le trăim o reprezintă înțelegerea civilizației contemporane, la care revista Secolul 21 continuă să contribuie din plin. Printre semnatarii grupajului de „evocări”, datorate unor colaboratori
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5208_a_6533]
-
grupajului aniversar de „Evocări”, cosmopolitismul nu mai este o miză în sine; noua căutare a vremurilor globalizate pe care le trăim o reprezintă înțelegerea civilizației contemporane, la care revista Secolul 21 continuă să contribuie din plin. Printre semnatarii grupajului de „evocări”, datorate unor colaboratori de cursă lungă ai revistei, precum Solomon Marcus, Virgil Nemoianu, Irina Mavrodin și deja amintitul Ion Bogdan Lefter, se remarcă doi ambasadori ai Regatului Țărilor de Jos - legendarul Coen Stork și ambasadoarea actuală, Tanya van Gool. Urăm
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5208_a_6533]
-
cu voluptatea prefirării ei intime. În acest caz, impulsul precumpănitor nu stă în respectarea unui soroc, ci în degustarea unei dispoziții. Scrii ca să retrăiești o tentă sufletească, nu ca să îndeplinești o obligație, situație în care descrierea ecoului lăuntric întrece fidelitatea evocării. De aceea, spre deosebire de scrupuloși, care au rigoarea sisifică a scadenței periodice, meticuloșii au o lenevie cronică întreruptă de tresăriri neașteptate: scriu cînd le vine și numai dacă au sfîrșeala plăcută a retrăirii unor nuanțe ilicite. Ei suferă de scribendi cacoethes
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
unor personalități fără de care existența lui M. H. S., nu doar literară, ar fi fost alta. Oricine se gândește, desigur, la Radu Petrescu, la Costache Olăreanu, la Tudor Țopa, portretizați în studiul Gabrielei Gheorghișor oricât de sumar. Această zonă a evocărilor de personaje și de medii este și cea mai atrăgătoare a cărții, după cum se poate bănui, mai „umanizată”, dispensată, cum este, și de limbajul prea tehnic. La locul lor în studiul Gabrielei Gheorghișor sunt insistentele contextualizări istoricosociale. Protagoniștii „Școlii de la
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
mental al scriitorului. Capitolul „Austerity”, de pildă, dedicat vieții cotidiene în Marea Britanie în anii de după al Doilea Război Mondial, ani ai sărăciei, ai apartamentelor proaste și neîncălzite, ai șomajului și ai unui cenușiu atotcuprinzător, de doliu postimperial, nu debutează cu evocarea scenelor propriu-zise, ci este pregătit de un mic episod contemporan, o succesiune de scene și considerații făcute din perspectiva locuitorului din Manhattanul mileniului trei: „Soția mea le cere cu toată seriozitatea celor de la restaurantele chinezești să aducă mâncarea în cutii
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
e partizanul metodei fă-și-repară într-o epocă a înlocuirilor instantanee? Cine reciclează rămășițele și păstrează cu grijă învelitoarele vechi de hârtie? Fiii mei își avertizează încetișor prietenii: tata a crescut în sărăcie. Nici vorbă, îi corectez: am crescut în austeritate.” Evocarea funcționează, astfel, și ca explicație a evoluției intelectuale și caracteriale, dar și a opțiunilor de stânga ale scriitorului. Aceste banale secvențe domestice sunt mai pline de sugestii decât un întreg tratat despre schimbarea vremurilor și despre hăul ce separă mentalitatea
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
priză directă, aproape liniară, fără inflexiuni, dar cu un relief dramatic care se construiește atât de bine din poveste. Scenariul este de o maximă simplitate pentru că așază un povestitor în fața camerei, un povestitor care o ignoră total, dirijat hipnotic de evocarea unei tragedii. Remarcabilă aici este forța poveștii de a scoate în evidență personajul, ceea ce ar fi de dorit să vezi în lungmetrajele românești, o replică, o poveste scurtă în care ai definit complet un caracter. Cred că este necesară recondi-
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
Sorin Lavric Nu ținem decît la oamenii în privința cărora simțim nevoia să depunem mărturie. Căci numai memoria care se prelungește în evocări e semn al simpatiei pe care i-o purtăm cuiva. Cartea Zoiei Dumitrescu-Bușulenga e genul de antologie în care portretele schițate ascultă de regula simpatiei biografice: întîlnirea cu un sculptor, cu un compozitor sau cu un critic literar îi dă
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
aplauze."(p. 185) Astfel de frumoase pasaje sînt rare în carte, pierdute fiind în masa unei limbi erudite, dar fără tresărire de viață. Ce este uimitor e că toate solemnitățile vin din partea unei naturi feminine care, în loc să calce pe treapta evocării sentimentale, alege sunetul mat al laudelor postume. La Zoe Dumitrescu-Bușulenga simțirea ia forma conceptului, iar emoția e ferecată într-un lexic profesoral, de rigidă alură memorialistică. Parcă obișnuința didactică i-a uscat seva, iar morga de catedră i-a sleit
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
Atunci am cunoscut-o pe Margareta Istrati, văduva scriitorului, o ființă cu un farmec aparte. În casa lor, în care spiritul lui Istrati era atât de prezent, am petrecut multe clipe de neuitat, transformate într-o prietenie de peste trei decenii; evocări, amintiri, secvențe din trecut intrau în prezentul meu. Cum aș putea uita întâlnirile noastre de suflet, în acel București tot mai cenușiu, mai lipsit de alimente, de căldură, de cărți? Datorită lor am putut citi cărți semnate de Nadejda Mandelștam
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
Văd la sumar titlul unui capitol "Student la București. Exmatriculat!" din cadrul unui lung interviu "strict autobiografic" luat de Ion Bogdan Lefter și mă grăbesc să-l citesc pentru că despre aceeași perioadă și despre același eveniment trist scrisesem și eu în evocarea apărută în România literară o zi mai devreme (vezi Rom. lit. nr...). La sfârșitul capitolului vine vorba și despre mine: "Mircea Martin stătea la doi pași, vizavi de Primărie, pe Strada Labirint, care se chema Mitropolit Ghenadie Petrescu. Când plecam
Primim () [Corola-journal/Journalistic/6680_a_8005]
-
fel de rea-intenție în această relatare inexactă. Ce să fie atunci: gol de memorie, alunecare ficțională, neatenție în exprimare? Cum de-și amintește Nicolae Manolescu așa ceva, rămâne pentru mine, oricum, greu de înțeles. Ce-mi aminteam eu, am scris în evocarea de săptămâna trecută. La urma urmelor, scriem (și) despre noi atunci când scriem despre alții. Mircea Martin O precizare În România literară nr. 47 din 27 nov. a. c., am publicat articolul Con amore! Corectura în redacție este făcută aiurea. Versul din
Primim () [Corola-journal/Journalistic/6680_a_8005]
-
cu pasiune, protector, violent protector, pentru că, iată, ele reprezintă lăuntrul său: nimic nu putem înțelege fără iubire, spune un personaj, în urma lui Marin Preda, oferind spectacolul unei interiorități luxuriante și al unei lumi de explorat. Asociată convenției jurnalului intim e evocarea unei lumi, în egală măsură, reală și fictivă: și cînd pare onirică, de "dincolo", această lume e, în fapt, zona circumscrisă de fictivizarea realului. Realitatea ficțiunii și/sau ficțiunea realității constituie spațiul de identificare al unei mitologii personale, cu puține
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
și, după absolvire, cercetător la Institutul de Istorie literară și Folclor, unde tocmai devenise director, după eliminarea lui cu totul abuzivă de la catedră, în urma unei campanii de denigrare dusă împotriva lui de către câțiva activiști "de nădejde" ai P.C.R. Firește că evocările lui Theodor Vârgolici îl au în centru pe marele său mentor, G. Călinescu, văzut în diverse ipostaze, ca "spiritus rector" al Institutului, ca organizator de excursii documentare pe urmele scriitorilor, de spectacole teatrale, cu ocazia Crăciunului, punând în scenă propriile
Documente literare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6719_a_8044]
-
mai ales despre condițiile dure ce asigură succesul. Nimicul de temut de Julian Barnes se încadrează greu într-o specie: prea eseistic pentru a fi decretat roman, prea plin de mici întâmplări, populat cu personaje fascinante ce se nasc din evocarea membrilor propriei familei ca să poată fi doar eseu. Așadar un hibrid unic, la graniță de specii și de genuri, considerat de mulți, foarte mulți critici atât capodopera cât și cartea cea mai personală a scriitorului britanic, infuzat de spirit francez
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]