1,047 matches
-
fi plecat pe lună»). În limbajul curent, luna are o semnificație erotică (desemnând posteriorul). La modul general, este expresia producțiilor inconștiente, adică a profunzimilor psihice: visul, fantasmele și imaginarul, în timp ce soarele este expresia producțiilor conștiente: gândirea logică și rațională. Luna exaltă imaginația și valorizează creația. Ea se referă la gândirea animalică și primitivă ce funcționează în cazul artiștilor, dar care ascunde și pericole și poate evolua spre forme delirante. Luna reprezintă, prin urmare, legătura antagonistă și totuși inextricabilă dintre înțelepciune (aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și noapte, neînțelegere, îndoială. Galben Galbenul exprimă în vis ideile de lumină, claritate și căldură. Poate indica înțelegerea, eliberarea sau recolta. Simbolistica galbenului este mai ales legată de cea a soarelui. Ea are proprietățile sale luminoase, iradiante și vii. Galbenul exaltă și iluminează, fără a întrista ori agresa, cum o poate face roșul. Constituie, de fapt, octava superioară. Corespunde planului celest și divin. Îmbracă un caracter sacru, care explică faptul că este regăsit într-un mare număr de veșminte religioase. Aliat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o nouă definiție a feminității, plecând de la aparente și de la obiecte: îmbrăcăminte, cosmetice și accesorii. Publicitatea joacă un rol vizual în acest proces, transformând felul în care femeile se exprima. 37 Cum observa Pierre Fauchery [1972, p.550], idealismul romantic exalta femeia, dar o distruge că ființă în carne și oase. 38 "Cette République, la III (...) soupire après un monarque: c'est son vœux secret, să nostalgie et son ambition dissimulée mais ce monarque, elle l'a: c'est la Parisienne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cât de ruși : sunt evocate cinematografic masacrele comise de trupele țarului, iar în Das Tagebuch des Dr. Hart, de Paul Leni, violențele comise de cazaci împotriva populației civile. Până la începutul anului 1916, filmul de ficțiune euro pean inspirat de război exaltă valorile civismului, onoarei, datoriei patriotice. În Franța, cinematograful mitologizează războiul așa cum o fac teatrul, literatura, presa scrisă. „Les notres” se năpustesc mereu cu elan asupra pozițiilor inamice, pe care le cuceresc, fără ca măcelurile produse cu acel prilej să fie înfățișate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe ogoare, mărăcinul umbră n-are/ Cum n-are umbră în satu, omu lacom și bogatu./ Mărăcinu e lăsatu să fie scos și-aruncatu.” Filmul cu titlu familial-călduț În sat la noi este o instigare temeinică la violența de clasă, exaltă ura ca mecanism al progresului social. Cel care are este prin definiție un ticălos, cel care nu are e un om harnic și cinstit. Pare simplu și prostesc. Poate să intre așa ceva, pe termen lung, în capul a mari mase
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
civilă, propovăduitor al revoluției mondiale violente împotriva „celor ce- i exploatează pe umiliți și obidiți de mii de ani”, precum și a „ipocriziei creștine”. El vrea să lichideze războiul imperiilor cu ajutorul urii de clasă. Ura mondială este sentimentul pe care îl exaltă cinicul personaj, contrapunându- l atât iubirii creștine, cât și iubirii de țară. Conducerea dejistă și apoi ceaușistă a României dorea desovietizarea, dar nu și desprinderea de socialism. Prin urmare, Gross, umbră tipică a revoluționarilor evrei bolșevici ruși, un Lenin, un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dizolva, figurativ, nimicnicia lumii materiale, tocmai, pentru a înlesni, astfel, aproximări imaginative ale Absolutului. Conștiința, așa cum o știm în condiția noastră divizată, și materia dispar. Numai că moartea eului individual înseamnă, de fapt, renașterea eului divin. În loc să piară, eul se exalta pe masura ce personalitățile individuale se unesc cu Inima Divină: Închipuiți-vă că sensul identității individuale va converge treptat într-o conștiința generală - că Omul, de exemplu, va înceta imperceptibil să se mai simtă Om și în cele din urmă va ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de toți: „Nu indivizii arhangheli plutind peste societate; prinși în angrenaj, trăim în, prin, pentru ea. Unul reprezenta, reprezentăm toți.” Eludând proza narativă, sub cuvânt că funcția ei este îndeplinită cu mai multă eficacitate de reportaj, avangardiștii de orientare constructivisto-integralistă exaltă în schimb poezia, pronunțându-se pentru „poezia agresivă”. Asemenea artelor plastice, menționează Ilarie Voronca, poezia se dezbară, prin constructivism, de orice subiectivitate, încetează a fi o „expresie de suflet”, devenind o „existență materială”. Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
citire. Pretutindeni acolo unde profesorii nu-și asumau riscul de a preda serios și fără citate politice versiunea oficială asupra istoriei naționale îmbina dizarmonios dar perseverent frazeologia vetustă a discursului patriotard din secolul al XIX-lea cu formularistica pseudo-conceptelor care exaltau rolul "partidului clasei muncitoare", astfel încât trecutul să pară o bunăvestire a gloriei prezente și a beatitudinii viitoare. Un stereotip verbal în aparență absurd, care revenea mereu sub pana scribilor specializați în această retorică istorică "de parastas", cum admirabil o numea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Institutul de Istoria PCR, măcar în neolitic, sau, în cel mai rău caz, la începutul epocii fierului, oricum nu mai târziu de "retragerea aureliană" din sec. III d.Hr. Teoriile aberante ale lui Nicolae Densușeanu, reînviate în cadrul curentului protocronist, îi exaltau mai ales pe sfertodocții promovați în activul de partid și în diferite funcții de propagandă. Un nou discurs oficios, încă și mai pervers decât precedentele, preia aproape fățiș temele extremei drepte naționaliste din perioada interbelică, reeditate acum în beneficiul național-ceaușismului
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
extremei drepte naționaliste din perioada interbelică, reeditate acum în beneficiul național-ceaușismului. Documentele oficiale ale plenarelor și congreselor PCR nu alunecă vizibil până la asemenea extreme, dar Analele Institutului de Istorie a Partidului Comunist publică din plin când contribuții ale unor diletanți exaltați de rolul geto-dacilor în istoria omenirii, când apologii ale mareșalului Antonescu, acest Quisling român, ale cărui legi rasiale și pogromuri sunt trecute sub tăcere, dar al cărui antisovietism e instrumentalizat cu perseverență. Un joc destul de subtil la început, dar care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unui șir de suferinți și a unei aprige și disperate lupte pentru existență a poporului român. Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (ibidem, p. 20). Pe sub retorica critică sub introduse, contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene" (ibidem, p. 21). Criticismul proclamat cu emfază trecea pe plan secund pentru a permite
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
93). Extrema naționalistă a interbelicului continuă în literatura didactică unele axiome centrale în dogmatica identitară elaborată în sfârșitul secolului al XIX-lea și desăvârșită în avangarda reflecției social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității prin religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de o parte idealizare oarecum exagerată, pe de altă parte spirit critic, ironie fină. Francesco De Sanctis, vorbind despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Principial aceste preocupări sunt penibile și totodată greu de documentat. Ce folos putem noi avea din cercetare ființei fiziologice a lui Eminescu? De ce d. profesor G.Potra, dacă profesor este, deși stilul nu prea arată, nu s-a gândit să exalte într-un studiu opera poetului? Când nouă ne lipsesc cărți serioase de istorie literară, mai sunt oameni care să răscolească mizeriile vieții unui poet și să le prezinte în cărți pretențioase și seci cum a fost aceea a d-rului Vlad
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
simțit atras de un motiv central al gândirii filozofului grec, acel motiv care revine mereu, în noi chipuri, în tot ceea ce a scris acesta. Este vorba de contrapunerea spiritului și simțurilor, ca opoziție a binelui și răului, pe care o exalta și Weininger, de patosul scuturării lanțurilor dorințelor și aspirațiilor comune, a ridicării către ceea ce este mai înalt. În anul 1916, elaborarea cărții la care lucra ajunsese într-o fază avansată. Propozițiile reținute în redactarea finală vor fi alese dintr-un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
simple și ritualizate ale călcătoreselor și femeilor care se piaptănă sau se spală într-un lighean ca fiind deosebit de armonioase, grandioase și expresive. Degas lărgește cadrul universului feminin redat până atunci în tablouri cu imagini secrete de femei, descoperind și exaltând naturalețea gesturilor și corpurilor tinerelor fete. Prin atenția acordată gesturilor și emoțiilor expresiilor umane, mai ales feminine, picturile lui Degas sunt impresionante. Subiectele preferate ale lui Degas au fost legate de lumea teatrului (muzicieni, cântăreți, și mai ales balerine) și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Însă trebuie să observăm faptul că egoismul, orgoliul și invidia Îi fac pe oameni să recurgă adesea la „forță”, ca la un argument: „Fiecare are atîta dreptate cîtă putere are” (B. Spinoza); „Inegalitatea, corupînd pe cei mari, pe care Îi exaltă, corupe pe cei mici, pe care Îi pîngărește” (H. Taine). * „Fidelitatea este o formă a onoarei” (Tudor Vianu) Într-adevăr „fidelitatea” este o expresie, În primul rînd, a respectului față de sine, infidel fiind cel care nu se află sub presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
din viața noastră. Compensare: Receptivitatea și intuiția fiind la fel de importante ca și În cazul aspectelor armonioase, ne putem servi de ele, considerând această perioadă ca un fel de paranteză creativă. b. Tranzitele lui Neptun la Lună Conjuncție Dispoziție: Acest tranzit exaltă imaginația și sensibilitatea: individul devine extrem de fantezist, visează enorm și uneori Își poate descoperi talente de clarvăzător. Evenimente: Efectul acestui tranzit este În general foarte perceptibil În plan psihologic: mai receptiv, individul face dovada unei Înțelegeri „magice” și a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
față de tratament”, o respingere sau chiar refuzul manifestat ca ostilitate față de acesta; e) boala-salvatoare este legată de ideea că „suferința” reprezintă un eveniment deosebit în viața persoanei, eveniment care îi pune la încercare propria sa existență, în sensul că „o exaltează”, o „iluminează” sau o „eliberează”; gândirea creștină consideră boala fie ca o consecință a păcatului originar, fie ca pe un act de mântuire prin suferință (felix cupla), bolnavul repetând „modelul lui Isus”; aceasta este teza lui B. Pascal, de utilizare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la „Sf. Sava” și din 1864 la Școala de Arte Frumoase. Fiica lui, actrița Cleopatra Poenaru, i-ar fi inspirat poetului Mihai Eminescu o iubire ale cărei ecouri au putut fi recunoscute în elegia Pe lângă plopii fără soț. Pictor care exaltă și poetizează trecutul național, mare portretist, L. este și ca literat reprezentativ pentru climatul romantic premergător anului 1848. „Mozaicul”, publicație în paginile căreia apar numai traduceri (majoritatea îi aparțin lui L., dar sunt fie nesemnate, fie trecute sub pseudonime precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
ea înseamnă, totodată, a nu supune voința altuia voinței noastre. Gânditorii perioadei moderne pun accent pe capacitățile și puterile creatoare pe care cei vechi (anticii) le dovediseră, dar care au fost pierdute în Evul Mediu. Marii creatori ai acestei perioade exaltă în operele lor capacitatea umană de a făuri, diversifica și îmbunătăți lumea,Giovanni Pico della Mirandola afirmă: „ai putea să decazi în ființe inferioare și brute sau ai putea să te înalți în lumea superioară a celor divine, după singura
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
apare LIBERTATEA - SPONTANEITATE . Ea este prezentă la gânditorii care identifică libertatea în actele unice, irepetabile, izvorâte din impulsuri vitale sau emoționale, sustrase constrângerilor exterioare și inanolizabile rațional. Este libertatea - capriciu, libertatea bun - plac, sau mai precis, acea „liberte - jaillissement’’ (libertatețâșnitură) exaltată de Bergson în Eseuri asupra datelor imediate ale conștiinței, cap.III . Libertatea este considerată ca „ un dat imediat al conștiinței “, ca facultatea inerentă a omului de a se raporta sintetic și spontan la actele pe care le îndeplinește, dând curs
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
actului care urmează a fi realizat, a avea puterea de a dobândi independență, în raport cu orice mobiluri și implicit, în raport cu orice ordine a cauzelor, a fi mereu tu însuți. Este ușor de sesizat că și o asemenea interpretare este precară. Ea exaltă ca o perfecțiune a voinței, ceea ce este în fond, o deficiență a cunoașterii. Ea întreține iluzia că a acționa ( sau a nu acționa ) fără motive, înseamnă a sustrage acțiunea ( sau refuzul ei ) unor determinări cauzale, confundând eliberarea de constrângeri ( posibilă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
subiectiv și obiectiv), ea nu poate străbate mai departe itinerariul către înțelegerea libertății ca putere de creare a valorilor, deoarece nu numai că nu găsește dar interzice însăși căutarea unor repere axiologice obiective ale alegerilor umane. Situația este paradoxală: existențialismul exaltă libertatea umană, dar o libertate fără puncte de sprijin în realitate, fără repere axiologice și care de regulă conduce la eșec. Chiar dacă unele lucrări ale lui Martin Heidegger sau Karl Jaspers sunt un fel de stații seismologice de înregistrare subtilă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]