KorAP: Find »[drukola/base=excelență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...392 >

9,799 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

urât mirositoare, cu bănci de lemn, până când Îl Încolți - un omuleț mic și stafidit cu un ochi umflat. Dau o cină În seara asta, Îi spuse Myatt În nemțește, și vreau să cânți acolo. Îți dau cincizeci de parale. — Șaptezeci și cinci, excelența voastră. Myatt se grăbea. Voia s-o găsească pe Coral. — Șaptezeci și cinci să fie. — Ceva visător, melancolic, să stoarcă lacrimi, excelența voastră? — Nici pe departe. Vreau ceva sprinten și vesel. Ah, sigur că da! Asta-i ceva mai scump. — Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cină În seara asta, Îi spuse Myatt În nemțește, și vreau să cânți acolo. Îți dau cincizeci de parale. — Șaptezeci și cinci, excelența voastră. Myatt se grăbea. Voia s-o găsească pe Coral. — Șaptezeci și cinci să fie. — Ceva visător, melancolic, să stoarcă lacrimi, excelența voastră? — Nici pe departe. Vreau ceva sprinten și vesel. Ah, sigur că da! Asta-i ceva mai scump. — Ce vrei să spui? De ce-i mai scump? — Excelența sa e, evident, străin. N-are cum Înțelege. E un obicei În țara noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o jumătate de coroană. Dar era vorba de afaceri. Nu va ceda. — Șaptezeci și cinci de parale. Nici o para În plus. Omul rânji, cuprins de plăcere: iată un străin pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai puțin. Mirosul de pâine stătută și vin acru nu-l mai deranja pe Myatt - era mirosul pieței ancestrale. Aceasta era poezia pură a afacerilor: câștigul sau pierderea nu prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pură a afacerilor: câștigul sau pierderea nu prea intrau la socoteală Într-o tranzacție care se ducea În parale, care nu valorau nici una mai mult de-un pârț. El intră puțin În compartiment, dar nu se așeză. — Optzeci de parale. Excelența voastră, trebuie să mai și trăim. Un dinar și douăzeci și cinci. Mi-ar fi rușine să iau mai puțin. Myatt Îi oferi omului o țigară. — Un pahar de rakia, excelența voastră? Myatt acceptă din cap și luă fără dezgust paharul gros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
intră puțin În compartiment, dar nu se așeză. — Optzeci de parale. Excelența voastră, trebuie să mai și trăim. Un dinar și douăzeci și cinci. Mi-ar fi rușine să iau mai puțin. Myatt Îi oferi omului o țigară. — Un pahar de rakia, excelența voastră? Myatt acceptă din cap și luă fără dezgust paharul gros și ciobit, fără picior. — Optzeci și cinci de parale. Ultimul preț. Cum fumau și beau Împreună, Într-o strânsă Înțelegere, deveniră intoleranți unul cu celălalt. — Mă jigniți, excelența voastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
rakia, excelența voastră? Myatt acceptă din cap și luă fără dezgust paharul gros și ciobit, fără picior. — Optzeci și cinci de parale. Ultimul preț. Cum fumau și beau Împreună, Într-o strânsă Înțelegere, deveniră intoleranți unul cu celălalt. — Mă jigniți, excelența voastră. Sunt un artist. — Optzeci și șapte de parale. Ultimul preț. Cei trei ofițeri ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau postați În fața ușii, cu baionetele la arme. Dr. Czinner Îl urmărea pe colonelul Hartep din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

momentele de avânt și cele de regres, nimic din toate acestea nu au putut frânge sau altera în mod substanțial fondul primar originar și, deopotrivă, original al uneia dintre marile culturii și civilizații ale omenirii. Se cuvine deci a aprecia excelența echipei care a transpus de la gând la faptă acest proiect editorial menit a aduce cititorului român nu doar revelația unui ținut și al unei țări prezente în memoria afectivă a națiunii române, ci și o frescă cvasi completă a unei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în arta negocierii. A ales personal 19 oameni, dar nu a reușit să se decidă asupra celui de-al 20-lea. Atunci, un bărbat pe nume Mao Sui a făcut un pas în față și a spus: "O rog pe Excelența Voastră să binevoiască să fiu eu cel de-al 20-lea." De când te afli sub acoperișul meu?" "De trei ani împliniți", a răspuns Mao Sui. Când pe lume există un om talentat, el este ca o suliță într-un sac

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

puterea se poate, în general, folosi de el pentru a pompa gaz ilariant, pentru a manipula, pentru a deturna atenția. Însă, tot pentru că televiziunea înseamnă așa mult pentru oameni, TV-ul a devenit un surogat de sferă publică, spațiul prin excelență în care se produce realitate, scena care consacră oameni, prestigii, acțiuni. În campania electorală, când curiozitatea oamenilor crește spectaculos (jumătate dintre români se așteaptă ca alegerile să aducă o schimbare de vreun fel), lumea dorește ca lucrurile să fie tranșate

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
se abate nici o iotă de la linia dreaptă a vieții, nu șovăiește. Când zicem: «om de caracter», înseamnă că e vorba de un om statornic, de un om dintr-o bucată, de un om de bronz. Noi, creștinii, avem modelul prin excelență de caracter moral, în persoana Mântuitorului, care s-a jertfit pentru păcatele oamenilor și pentru Evanghelia sa, fiind totodată expresia desăvârșită a concordanței dintre gând și faptă. [...] Mai de aproape, trăsăturile omului de caracter sunt următoarele: A) Are o singură

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
nocive sau greșite. Vor trebui să lupte cu ei înșiși uneori, pentru a nu aluneca într-o inerție morală și intelectuală definitivă. Informația este un instrument deosebit de util. În cartea sa Șerban Dinger spunea în acest sens: „Omul e prin excelență o ființă născută pentru a lupta și caută să-și împlinească această pornire ancestrală pe toate căile și în orice împrejurări, chiar și în acelea când nu mai are cu cine sau pentru ce să lupte. Este ceva în gustul

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

că-s carnivore și le-au hărtănit pe alea mai mititele, de apă dulce. La demisol, unde nu s-a mai construit capela și-a rămas numai un soi de fundație și doi stâlpi, a atârnat pe pereți diplome de excelență, crose de golf, măști din Bucovina, gravuri, câteva icoane vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât, dând mâna cu regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații de statuete africane și busturi făcute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

saluta ori pentru a se face auzit mai bine, în camera tapetată cu mătase se auzea un zumzet înfundat, erau vocile care se încîlceau, cam toți invitații băuseră cîte ceva și-și dădeau drumul la glas fără voie, "mă distrez excelență, mă distrez minunat. Dar dumneavoastră?" Puteai crede că se despărțiseră ieri, după ce băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci ani, timp în care poate nici nu se mai gîndiseră unul la celălalt. Șerban Pangratty îi arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah, dar nu-i nici o problemă, eu n-am nici un complex, excelență, eu nu sînt aviator!" Și îl prinse de mînecă trăgîndu-l ușor, ca pe un copilaș, pînă în mijlocul grupului, Balbo tocmai arăta cum se execută un atac lateral de jos în sus, buzele pline se rotunjiseră, imitînd zgomotul motorului în forță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
unul oarecare, iar ascultîndu-l se vedea pe obrazul său cum îl cuprindea spaima. De ce se poate teme un om care este obișnuit cu apropierea morții, care are curajul să-și țină viața în degetele sale ca pe un fir tors? "Excelență, îndrăzni să-i șoptească, s-ar putea ca Italianul să fie mai mult actor decît aviator, e prea plin de farmec, ce credeți?" Nu era chiar o prostie ce spunea. Tot împărțindu-și atenția de la unul la altul, își dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
doar se convingea pe măsura desfășurării faptelor, "în general", dar nu întotdeauna, de data aceasta cuvintele prințului i se părură nu doar potrivite, ci și adevărate. Îndrăzni chiar să se apropie iar și să-l întrebe "ce vreți să spuneți excelență?". De parcă ar fi simțit că se vorbește despre el, Balbo se schimbă la față, rigiditatea statuară se transformă într-un fel de încordare, o încordare de fiară la pîndă, și căută insistent cu privirea printre admiratori pentru a-i descoperi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
toată gura, îl cuprinse cumva pe după umeri, era destul de greu să faci un asemenea gest de apropiere cu Basarab Cantacuzino, nu doar că îți trebuia puțin curaj și impertinență, dar la statura lui impresionantă gestul comporta oarecare riscuri, "e minunat excelență, e minunat, înainte de toate e minunată ideea care ați avut-o, să-l invitați pe Balbo într-o asemenea companie, hm, cum să zic, mai puțin oficială. E atît de greu pentru cineva care e înconjurat de atîta glorie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
sînt fantasticării, de necrezut, pentru o minte-sănătoasă, pînă la urmă tot reușesc să-ți strecoare în suflet ceva. O fărîmă de spaimă, un grăunte de îndoială, un fir de neîncredere în ceea ce te înconjoară, în ceea ce este lumea ta obișnuită. "Excelență, ceea ce spuneți este într-adevăr îngrijorător, există toate motivele să fiu de acord cu dumneavoastră. De altfel, și gazetele..." "Gazetele, gazetele pufni Cantacuzino gazetele sînt făcute să mintă. Mai bine spus, să ascundă adevărul. Dacă ar scrie numai despre lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
un costum și nimic mai mult. Iar cei în uniformă ieșeau bine oricum, uniforma este cum este și altfel nu poate fi, important este să o porți curată și să ai grijă la ținută, umerii drepți... burta suptă, cizmele lună. "Excelență, credeți că mai e ceva de făcut? Cei mai mulți sînt mulțumiți, niciodată n-au fost atîtea posturi de la buget, comerțul merge strună, țara e mare, nu știe stînga ce face dreapta, cînd e zăpăceală toată lumea prosperă!" Nu era chiar așa, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
aristocrat de o culoare specială, roșie, și reușea să fie prinț în orice împrejurare. Poate de aceea se străduia să se vîre în toate mocirlele ca să se vadă mai bine cît de prinț este! Gusti. Dimitrie Gusti, profesor la Universitate, excelență. Basarab Cantacuzino a clipit nedumerit, pînă și pleoapele coborau și urcau încet, de parcă ar fi fost manevrate cu ajutorul unui mecanism ascuns "Ce-i cu ăsta, Gusti?" A răspuns sec, fără nici un angajament, ,,e din ăsta, sociolog, profesor de sociologie la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ține toată chimia în buzunarul de la ceas." Locotenentul Georgescu își lovi tocul cizmelor cu o mișcare scurtă, se înclină exact cît trebuie, "îmi pare bine domnule", îl privi o clipă serios, apoi se uită la prinț, "vă rog să continuați, excelență, este un subiect adorabil". "Iar vorbește despre femei Pangratty", mormăi în sinea lui Bîlbîie și luă cea mai serioasă figură posibilă. Cred că este o problemă de informație. Cu cît omul are mai puține informații de prelucrat, cu atît timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
se părea nelalocul său, "voiam să spun privat de libertate. De exemplu, la arest. Dumneata ai fost vîrît la arest vreodată?" Locotenentul rîse scurt, avea dinți de cal și cînd rîdea se ducea naibii toată frumusețea lui de efeb, "nu excelență, eu sînt inginer, chimist, nu sînt militar de carieră, arest fac de obicei ăștia, profesioniștii". După cum purta uniforma, după cît arăta de chipeș datorită ei, n-ai fi zis că locotenentul Georgescu nu se consideră de carieră. " Dacă n-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să lege petecele astea, dar ieșeau din ce în ce mai greu. După două luni dacă își mai amintea casa în care trăise era deja foarte mult. Înainte de a ieși totul era doar un gol. Negru și chinuitor. Bătea vîntul, se auzea pustiul." "Și, excelență, și ce s-a întîmplat totuși cu el?" întrebă locotenentul Georgescu, vădit impresionat. Șerban Pangratty respiră adînc, din livada palatului, era o exagerare, dar toată lumea nu spunea clădirii decît "palatul Cantacuzino", era destul de aproape de Calea Știrbey Vodă, unul din strămoșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să se îndoiască de acest lucru, își spusese o singură dată cîtă vreme e Mihail în fruntea Serviciului n-are de ce să mă doară capul. Și nu l-a durut niciodată de atunci. "Dar asta e o poveste de demult, excelență. Implozie, explozie, ce va fi fost, ce importanță mai are? Eu cred că, cu cît dispar mai repede toți ăștia care ne țin legați de nenorocirile ocupației, e cu atît mai bine. E un trecut regretabil și uneori stânjenitor, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
hotărîtă și rapidă n-are nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva. Acestor prea mulți de care ați pomenit nu le va strica o cură de austeritate. Poate și puțină odihnă, un răgaz pentru amintirea propriei vieți, după modelul pomenit de excelența-sa. Cine știe de cîte implozii nu se va mai afla, e o metodă curată, igienică, nu?" Era foarte hotărît, serios, obrazul său ras pînă la sînge se crispase într-un rictus care-l făcea destul de dizgrațios. Era ca și cum ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]