2,392 matches
-
departe de lume, nu se știe ce epicurian ar fi putut fi! XXI ERASMUS „și plăcerea cinstită” 1. Nebunia cuminte a lui Erasmus. Erasmus din Rotterdam î1467-1536) își recunoaște o veritabilă datorie față de Lorenzo Valla: lucrările de filologie și de exegeză biblică ale gânditorului roman declanșează un real entuziasm la cel prezentat în mod clasic drept părintele umanismului - la aproape o sută de ani după Valla. în 1505, el publică, de altfel, Adnotări la Noul Testament ale lui Valla, un manuscris pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
religios î1522) care descrie în amănunt o Grădină care amintește incontestabil de cea a lui Epicur... Erasmus vorbește așadar de o Casă și de Grădina ei ca de niște ocazii filosofice. Mai mult: ca de niște ocazii de a filosofa. Exegeza stabilește asemănări între aceste locuri și casa tipografului Frobenius din Basel, a canonicului Jean Botzheim din Constanz, a dragului său prieten Thomas Morus de la Chelsea sau aceea în care filosoful a locuit o vreme la Anderlecht. Personal, țin mai ales
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în Place de Grève! Tot aici îl vedem și pe Gabriel Naudă, medic, fondator al Bibliotecii Mazarine, teoretician al loviturii de Stat, membru al Tetradei împreună cu Gassendi și La Mothe Le Vayer - alt prieten al Mariei de Gournay. Tetrada practica exegeza biblică rațională și critica miracolele. Desigur nu era vorba de ateism declarat, de negarea lui Dumnezeu, de o critică deschisă a creștinismului, ci de un scepticism de sorginte montaigniană grație căruia chestiunea religiei catolice poate fi abordată de pe pozițiile unui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
duce la ceea ce nu purta încă numele de inconștient, dar care se ascundea în atomii psihici înainte de a-i contamina pe cei somatici. Cu șapte secole înainte de Cheia viselor a lui Artemidor din Efes, Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
apoi gravat de Diogene pe faimosul zid din Oenanda, în Asia Mică, trei sute de ani mai târziu. Cicero însuși reia în contul său formula mnemotehnică în De finibus. Cvadruplul remediu pare deci mai mult epicurian decât al lui Epicur. Chiar dacă exegeza universitară vede Scrisoarea către Meneceu ca fiind alcătuită pe scheletul celor patru elemente și reperează trucul în primele patru Maxime capitale sau chiar îl dă la iveală în cea de-a unsprezecea, ne vom feri să afirmăm că gândirea epicuriană
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe care o duc cele două școli pentru a-și asigura
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
precisă și documentată. Fără îndrăzneli. Același autor comentează scrisoarea etică și își pune întrebări asupra condițiilor plăcerii pure la Epicur într-o culegere de texte intitulată DĂmocrite, Epicure et Lucrèce. La vărită du minuscule, Encre Marine, 1998. Două comentarii precise, exegeză riguroasă, filologică: Jean Bollack, Mayotte Bollack, Heinz Wismann, La Lettre d'Epicure, Ed. de Minuit, 1971 îcomentariu al Scrisorii către Herodot), și Jean Bollack, La Pensăe du plaisir, Ed. de Minuit, 1975 îcomentariu al Scrisorii către Meneceu). A se vedea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și prietenia, purificat, și răul, religie a Imperiului, și suferința, triumfător, unificare, violente, deism, divinitatea omului, Dumnezeu, accesul la el prin plăcere, ca bine suveran, și Biserica, egal cu oamenii, existent, inexistent, și păcatul, și răul, voința lui. și epicurism, exegeză, fideism, și hedonism, islam, cuceriri, emergență, Isus, epicurian, epocă, filosof, hedonist, inventat, împărăția terestră, Mesia, mort și înviat, scrieri, înviere, Lumea de dincolo, infern, paradis, ceresc, terestru, magie, mântuire, creștină, pentru gnostici, prin sărăcie, Spiritul Liber, terestră, minuni, panteism, Sfântul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și Democrit, discipolii săi, și grația, influențe primite, moartea sa, și panteismul, și plăcerea, și procreația, și sexualitatea, și tainele, teolog anarhist, BENTIVENGA DIN GUBBIO și Infernul, franciscan, și panteismul, teolog apatic, trădat, ELOI DIN PRUYSTINCK și contractul hedonist, și exegeza, și grația, și Infernul, și Luther, moartea sa, și sufletul, HEILWIGE DIN BRATISLAVA și banii, și bucuria, și sărăcia voluntară, IAN DIN BRNO abjurare, contract hedonist, dominican, și femeile, și furtul, și libertatea, și panteismul, persecutor, și procreația, și sărăcia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lor. Aceasta din urmă înseamnă a avea de la primul contact cu cultura o pasiune reflexivă, un gust al meditației și filozofării și a citi odată cu operele de creație și opere de critică, adică a citi literatura din unghiul specific al exegezei și discuției. Vocația critică presupune la adolescent o preferință pentru inteligență, o exercitare consecventă și deliberată a inteligenței, un patos al culturii și o voluptate de glosator, care pot merge până la sacrificarea altor apetituri. De unde inevitabil și o lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
articolele sale viitoare la concepția lui Rousseau, precum și propria sa concepție asupra civilizației, așa cum, de asemenea, a anunțat, nu-l voi mai sâcâi cu asemenea „incidente” care-i amână mereu intrarea în temă. Un singur lucru îi recomand în vederea acestor exegeze: să recitească atent Contractul social, căci autorul însuși spune într-un loc: „J’avertis le lecteur que ce chapitre (e tocmai cel despre guvernanți, n.m.) doit être lu posément et que je ne sais pas l’art d’être clair
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pe ai noștri, nu avem încă acele solide locuri comune care-i instalează definitiv în conștiința posterității, ca de pildă: raționalismul la francezi, empirismul la englezi, idealismul la germani, mesianismul social și spiritual la ruși. Aceste locuri comune permit nuanțări, „exegeze”, negații paradoxale, detectări paralele de note complementare etc. Dar asupra clasicilor noștri ca fenomen global nu s-a statornicit un asemenea loc comun: s-au formulat despre cei mai de seamă nu locuri comune, ci o droaie de platitudini; apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de nimic. Latina pare învățată dintr-o carte de gramatică ce folosește drept exemple fragmente de autori puși laolaltă într-un mod cu totul irelevant. Din aceste sentințe nu se poate extrage nici un citat. N-ar fi posibilă nici măcar o exegeză a lor. Par că s-au născut din ele însele. În concluzie, interpretarea pur pragmatică (lipsită de Caritate) a acțiunilor omenești derivă din această absență a culturii sau, cel puțin, din această cultură formală și practică. La rândul său, o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Lumea”. Prefigurată în 1976 de o antologie de opinii critice despre Duiliu Zamfirescu și de o ediție a romanului Viața la țară, prima carte a lui A., Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu (1979), este aparent un recurs la câștigurile exegezelor tradiționale. Bine informat, cu lecturi moderne „la zi”, criticul surprinde însă prin redistribuirea accentelor interpretative. Autorul Romanului Comăneștenilor nu mai e văzut doar ca prozator „social”, „ruralist”, ci mai ales ca analist al naturilor problematice, al ființelor complicate, devastate de
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
științifico-fantastică: Victor Anestin. Urmează o trecere în revistă cuprinzătoare a autorilor și cărților mai importante, fără o preocupare deosebită față de valoarea acestor producții. Literatura SF epuizează o temă și este, cel puțin din punct de vedere teoretic și istorico-literar, o exegeză exemplară a domeniului. Pentru M. alegerea operei lui I.L. Caragiale ca poligon de încercare pentru un instrumentar critic cu aplicație personală nu a fost deloc întâmplătoare. Inteligența scriitorului și inteligența criticului, un blazon asumat, au funcționat ca adevărate afinități elective
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
interesează deopotrivă istoria mentalităților, se insista asupra polimorfismului Renașterii (idee nouă pe atunci), ceea ce îl îndreptățea pe autor să descopere semne ale viziunii renascentiste în poezia și în arta quattrocentistă. Volumul beneficiază de o bibliografie amplă, cuprinzând contribuții recente ale exegezei europene, și constituie, împreună cu sinteza mai veche a lui P.P. Negulescu și cu studiile din deceniile următoare ale lui Tudor Vianu și Andrei Oțetea, o contribuție importantă a istoriografiei românești a culturii universale la luminarea unui fenomen complex, ce stârnește
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
răcnete, demență,/ farduri și fumigene, vădită regulare,/ fani, isterii, delir, transparență”). Extrema diversitate de preocupări - incluzând inegalități de substanță, diferențieri în ordinea valorii - caracterizează și cărțile de istorie și critică literară, de teatrologie, publicistică, monografia Lirica lui Constant Tonegaru (1997), exegeze, studii de sinteză, culegeri de articole, recenzii, note de lectură, relatări privind activități didactice și larg culturale. Suprinzând „ipostaze românești moderne ale complexului feminității”, Feminism și feminitate în proza românească interbelică (1998) este lucrarea cea mai reprezentativă pentru modalitatea abordării
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
colective, mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie la „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers Bleus” ș.a. Ca poetă, debutează editorial în volumul colectiv Alfa ’87. Conceptul de text poetic integral, introdus de M. și aplicat exegezei poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, în volumul Lumile „Luceafărului” (1999), urmărește configurarea procesului poetic luând în considerare textul definitiv și variantele, cu aplecare specială asupra hermeneuticii sensului textual. Lucrarea Lumile „Luceafărului” propune o analiză semantică sui-generis (prin teoria lumilor posibile
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
poetic conceput astfel evită capcanele teoriilor tradiționale, unde raportarea poeticului la limbajul cotidian, neutru sau literar impune un statut cât de cât riguros pentru acesta din urmă, statut încă foarte controversat. Ecoul acestei cercetări poate fi urmărit în sute de exegeze, în multe țări. M. a dezvoltat o teorie a mecanismelor generative ale basmului fantastic, având ca punct de plecare bine cunoscuta morfologie a basmului elaborată de V. I. Propp și dezvoltată ulterior de A.J. Greimas, Claude Brémond ș.a. În
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
dintre personaje pot fi obținute pe această cale, fapt care obligă la revizuirea ideii tradiționale cu privire la importanța dialogului în teatru, mai puțin important decât s-a crezut. Sunt apoi elaborate criterii privind statutul personajului teatral (statut foarte controversat în istoria exegezei teatrale), metode de evaluare a interacțiilor diferitelor personaje, a gradului de tensiune conflictuală (dramatică), a echilibrului dramatic, a conflictului teatral ca joc de strategie, a teatrului ca limbaj, aplicațiile vizând teatrul antic (în special tragediile lui Sofocle), teatrul clasic (Corneille
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
critică a literaturii române (I, 1990) se află în germene aici. Zona aureolată de prestigiu didactic a operei (Pseudo-cynegeticos în special) este demonetizată în beneficiul scriiturii intimiste (cu precădere epistolarul). Sadoveanu sau Utopia cărții (1976) este un exemplu tipic de exegeză care intervine în destinul postum al unui autor, producând o modificare a imaginii sale în conștiința publică. Sistemul complex de modele care întemeiază opera - arhitectura socială, cadrul cosmic, filosofia și finalmente modelul cărții - se naște prin amplificarea treptată a unui
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
este Noțiuni istorice relative la istoria limbii române. Notele de călătorie (O vizită la câteva mănăstiri și biserici antice din Bucovina, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1883) nu intră în sfera literaturii. Erudit teolog, M. a publicat numeroase manuale, exegeze și traduceri de opere religioase. În toate textele se arată adept al înnoirii lexicului și sintaxei limbii vechilor cărți bisericești. SCRIERI: Chronica Hușilor și a Episcopiei cu asemine numire, București, 1869; Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman, I-II
MELCHISEDEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288081_a_289410]
-
a stins înainte de a împlini 52 de ani. Contribuția lui I. la studiile literare și lingvistice slavo-române îl recomandă ca o autoritate în acest domeniu în Rusia primelor decenii ale secolului al XX-lea. A realizat ample descrieri de manuscrise, exegeze și ediții de cronici slavo-române din secolele al XV-lea și al XVI-lea, a elaborat studii consacrate culturii și literaturii române în limba slavonă sau folclorului românesc, precum și articole privind raporturile lingvistice slavo-române și specificul vechilor documente românești. Până
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
numeroase documente privitoare la relațiile cu spațiul și cultura germană ale unor scriitori români ca N. Iorga, Ioan Slavici, Al. A. Philippide, Tudor Vianu și mai ales Liviu Rebreanu. Contribuția istorico-literară de substanță a cercetătorului s-a concretizat în două exegeze, Liviu Rebreanu în atelierul de creație (1985; Premiul Academiei Române) și Liviu Rebreanu în agora (1988). În cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, a participat la elaborarea unor lucrări colective: Istoria literaturii române (II, 1968), Metodologia istoriei și criticii
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
Volumele Publicistică și Corespondență cuprind peste cincizeci de articole noi și aproape două sute de scrisori necunoscute, iar în note și comentarii au fost introduse texte care vorbesc despre geneza operei și despre receptarea scrierilor caragialiene de-a lungul timpului. Ampla exegeză Liviu Rebreanu în atelierul de creație stabilește o relație de determinare între biografia marelui scriitor și opera sa. I. operează cu mijloacele de investigație ale istoricului literar, cercetând minuțios și atent întreaga arhivă a lui Liviu Rebreanu, alcătuită din manuscrise
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]