2,012 matches
-
ca pământul trac să fie favorabil exilului său. O ultimă precizare: cauza exilului lui Ovidiu l-ar putea face pe Cotys suspicios; din această cauză, sulmonezul simte nevoia să-l liniștească: să fie sigur Cotys că Ovidiu nu a fost exilat nici pentru omucidere, nici pentru otrăvire, nici pentru fals în acte publice. Pe scurt, el nu a înfăptuit nimic interzis de lege; și totuși se corectează poetul vina sa este și mai gravă. Cotys să nu-l întrebe în ce
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-i permite să aibă mâinile curate. Neve rogis quid sit; stultam conscripsimus Artem: Innocuas nobis haec vetat esse manus (v. 73-74). Așadar, poetul afirmă răspicat că Arta (Ars amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata cauză a exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
discreție pe care și le-a impus sau care i-au fost impuse, felul culpei sale. Încă de la început el se lamentează: "vai mie, dacă citind numele meu tu te schimbi la față și eziți să citești până la capăt scrisoarea", exilând astfel, împreună cu poetul, și scrisorile și operele. Vina lui nu merită atât! De fapt, Ovidiu nu s-a gândit că, punând una peste alta, mâna sa ar putea atinge astrele, precum Titanii, care se revoltaseră împotriva lui Jupiter; nici nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se arată mai ales sfâșiat de dorul de Patrie (amor patriae); se roagă în mod paradoxal ca prietenii să i se arate mai puțin amabili, ca să poată suporta mai ușor lipsa acestora. Descrie apoi aspectul dezolant al țării unde fusese exilat și o compară cu locurile de exil ale diferitelor personaje istorice și legendare: Rutilius la Smirna, Diogene în Attica, Temistocle la Argus, Aristide la Lacedemonia, Patrocle în Tessalia, Iason lângă Corint, Cadmus la Teba... și-apoi la vechii Romani Tibur
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sale, potrivit lui Tacit (Ann., I, 72) l-ar fi constrâns pe Augustus să instituie o cognitio de libellis famosis (în anul 12 d.H., din câte se pare). Lui Severus i-a fost aplicată de două ori: prima dată a fost exilat la Creta; a doua oară, în anul 24, i s-au impus confiscarea bunurilor și relegarea la Serifo, unde muri într-o sărăcie lucie 295. Cassius Severus se lăuda că a învățat pe de rost istoria recentă scrisă de Labienus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urm. Ovidiu îl apostrofează: "Nemilosule, de ce chinui o umbră, un simulacru, cu cuvintele tale amare? Crezi că toate delictele mele sunt adevărate, dar în același timp, gândește-te că în ele e mai mult greșeală decât vină; și iată că, exilat din Roma, am plătit pentru ele satură-ți bine inima o dură pedeapsă, prin exil și locul exilului". Mai jos (v. 51 și urm.) Ovidiu face trimitere la tiranul Siciliei, Falaris, care, așa cum se știe din legendă, l-a aruncat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
împăratului: Pompeius Macer (suspectat de Tiberiu, s-a sinucis cu stoicism), C. Gallus (căzut în dizgrația lui Augustus, s-a sinucis), Cotta Maximus (acuzat de lesmaiestate, a murit otrăvit), [Cassius Severus (în cazul în care el este destinatarul lui Ovidiu, exilat la Serifo, unde a murit într-o sărăcie lucie)], Clutorius Priscus (condamnat la moarte), Ti. Sempronius Gracchus (asasinat din ordinul lui Tiberiu), L. Iunius Gallius (care îndură exilul și închisoarea), Iginus (căzut în dizgrația lui Augustus), Paulus Fabius Maximus (care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi nimeni care să-l plângă, nici măcar soția. În orice caz, își dorește cu ardoare este vorba de un fel de testament ca măcar oasele să-i fie duse la Roma într-o urnă mică: mort nu va mai fi exilat. Nimeni nu-i interzice acest lucru (sau mai bine zis, nu i-l poate interzice): în ciuda interdicției lui Creon, regele Corintului, miloasa Antigona din Teba nu a ezitat să-și îngroape fratele, pe Polinice, căzut în războiul celor Șapte împotriva
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de exilat. Fabia trebuie să suporte totul cu tărie de caracter (perfer et abdura, v. 7), așa cum face el, care s-a obișnuit să fie curajos de nefericit (fortiter miser, v. 4). Oricum, să știe răuvoitorul că Ovidiu nu este exilat, ci relegat: pluta sa e încă la suprafață, chiar dacă e în derivă... De aceea, poetul se alătură poporului pentru a-i ura viață lungă Cezarului și-i cântă cu toatele forțele sale laude pentru clemență și generozitate: "pentru ca zeii să țină
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
l'exil. A. Colin, 1921. 26 C. NARDI, op. cit., p. 748. 27 Și L. HERMANN, La faute secrète d'Ovide, în "Revue Belge de Philol. et d'Hist.", tomul XVII (1938), p. 695 și urm., crede că Ovidiu a fost exilat pentru că a văzut-o pe Livia dezbrăcată în vederea celebrării misterelor pentru Bona Dea. Ovidiu ar fi intervenit din curiozitatea de a cunoaște. Dar care să fie oare acel malum pe care poetul declară că l-a văzut? Cf. și DE
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o minoritate -, suportate cu greu de către alții, să apară neliniștea. Unii, cei din Frontul Salvării Naționale (FSN) și aliații lor, se tem să nu fie anihilați de forțele liberale de dreapta, susținute de elitele anticomuniste din exil, de regele Mihai, exilat de asemenea din 31 decembrie 1947; și în niciun caz o persoană ca Ion Iliescu nu ar fi subscris la o astfel de restaurație. Ceilalți se mobilizează pentru a stârpi răul totalitar, neavând de înfruntat numai patru milioane de membri
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
închisori și muriseră, răpuși de boli și de mizerie, ca Iuliu Maniu și atâția alții, sau uciși de-a dreptul, ca Gheorghe Brătianu. Dar și cei care izbutiseră să reziste vegetau încă în închisori sau, în cel mai bun caz, exilați în sate aproape pustii din Bărăgan, copleșiți de absența oricărei speranțe. Așa că regimul putea să-și permită să cumpere un început de recunoaștere internațională renunțând la represiunea fățișă și eliberând, în 1964, marea majoritate a deținuților politici. Un an mai
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
istoriei democrațiilor reinventate la sfârșitul Războiului Rece dacă nu chiar al Istoriei ca atare, precum o deplângea cândva celebrul ei fiu risipitor, Mircea Eliade, care atribuia patriei sale de origine destinul acestei rătăciri în lumea paralelă unde comunitatea internațională își exilează fantomele, inclusiv fantomele din Balcani. Adevărata cotitură în această istorie recentă, punctul de ruptură în soarta României postdecembriste nu ar fi existat probabil niciodată fără conjuncția dintre factorul intern reprezentat de prima alternanță la putere, în 1996, când nomenclatura cât
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a recăștigat puterea asupra Florenței și republica a fost dizolvată, Machiavelli a fost destituit din funcție și arestat pentru scurt timp,a fost închis în Florența, fiind învinuit de o presupusă conspirație împotriva noii puteri. După eliberarea sa, a fost exilat și detașat în San Casciano,unde și-a scris cele mai importante lucrări. În ciuda încercărilor sale de a căștiga încrederea casei de Medici, nu și-a recăștigat niciodată poziția înaltă pe care o deținuse în cadrul guvernului. Cănd republica a fost
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2271]
-
a recăștigat puterea asupra Florenței și republica a fost dizolvată, Machiavelli a fost destituit din funcție și arestat pentru scurt timp,a fost închis în Florența, fiind învinuit de o presupusă conspirație împotriva noii puteri. După eliberarea sa, a fost exilat și detașat în San Casciano,unde și-a scris cele mai importante lucrări. În ciuda încercărilor sale de a căștiga încrederea casei de Medici, nu și-a recăștigat niciodată poziția înaltă pe care o deținuse în cadrul guvernului. Cănd republica a fost
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
a recăștigat puterea asupra Florenței și republica a fost dizolvată, Machiavelli a fost destituit din funcție și arestat pentru scurt timp,a fost închis în Florența, fiind învinuit de o presupusă conspirație împotriva noii puteri. După eliberarea sa, a fost exilat și detașat în San Casciano,unde și-a scris cele mai importante lucrări. În ciuda încercărilor sale de a căștiga încrederea casei de Medici, nu și-a recăștigat niciodată poziția înaltă pe care o deținuse în cadrul guvernului. Cănd republica a fost
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2272]
-
trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor»”. Numai gândul acesta a ferit-o să nu înnebunească atunci când, după un an de zile de la execuție, împreună cu domnița Bălașa, cu nora ei Anița și cu nepoțelul Dinuț, au fost exilate la Kutaieh, pe țărmul răsăritean al Mării Negre, în Caucaz. După un surghiun de trei ani, când s-a sfârșit războiul împărățiilor turcă și austriacă, turcii fiind învinși, îndoliatele femei din neamul Brâncovenilor s-au putut întoarce în Țara Românească. Sub
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
S.U.A. pentru a ține o serie de conferințe și cursuri la Yale University Press și New York University; a organizat în apartamentul său din Park Avenue (New York) întrunirile numite „Tuesday Panel” („Reuniunea de marți”); în fiecare seară de marți, oameni politici exilați din țările comuniste, împreună cu oameni politici americani, discutau despre diverse probleme; a fost membru în Comitetul Național Român ( 1949-1952); a contribuit la înființarea „Ligii Românilor Liberi” (1949, la New York), el fiind cel care stabilea legătura cu Departamentul de Stat al
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
americani, discutau despre diverse probleme; a fost membru în Comitetul Național Român ( 1949-1952); a contribuit la înființarea „Ligii Românilor Liberi” (1949, la New York), el fiind cel care stabilea legătura cu Departamentul de Stat al S.U.A. în problemele referitoare la românii exilați peste Ocean; recunoașterea internațională deplină a eforturilor depuse de Grigore Gafencu a avut loc în anul 1956, când acesta a fost ales președinte al Uniunii Europene a Federaliștilor; b) Europa Unită în viziunea lui Grigore Gafencu Aflat în exil, Grigore
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
sută șaptezeci de mii de familii nu mai rămaseră decât optzeci de mii; sărăcia era la culme la mijlocul secolului al XVIII-lea. Boierii cei mai bogați fură aruncați în închisoare și ciomăgiți până ce își cedau titlurile de proprietate. Câțiva se exilară; ceilalți se târâră la picioarele noilor tirani, care le luau fetele și pământurile; înnobilați de curând, ridicați dintre histrionii și valeții stăpânului. În acest moment se schimbă conducerea națiunii și se formă o nouă aristocrație. E greu ca o țară
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Diderot, Montesquieu fuseseră mai puternici decât regii, scriind cărți. Nu ei îi inspiraseră pe Robespierre și Danton, revoluționarii care aveau să schimbe destinul Franței? Era adevărat că nici scrierea cărților nu era o îndeletnicire pașnică, fără riscul de a fi exilat, urmărit, închis. În Rousseau se aruncase cu pietre, unele din cărțile lui interzise și i se pregătea une lettre de cachet. Dar de atunci moravurile societăților evoluaseră. Așa credeam... Știam că marele cărturar iubise neamul românesc, dar iată cum alții
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spre nemurire, Au fost ei - și dacă mor ei - suntem noi nemuritori?... Strănepoții?... Rupți din trunchiul ce ni dă viață fertilă, Pe noi singuri ne uitarăm printre secoli făr-de milă. Ei purtau coroane de-aur, noi ducem juguri de lemn... Exilați în stânci bătrâne au umplut ei cu noi lumea, Am uitat mărirea veche, cu rușine chiar de nume, Multe semne de peire și de viață nici un semn. Au fost vremi când pe pământul lor, n-aveau loc să-nmormînte Morții lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare, 1155Aruncînd ultima-i rază peste domul d-invalizi. La apus privește lumea în duioasa ei uimire. N-a fost om acel ce cade, ci a veacului gândire A trăit în el... Cu dânsul cartea lumii iar s-a-nchis. Exilat în stînce sure și-n titanica-i gândire, 1160Ca Prometeu ce-a-adus lumei a luminei fericire, De pe-o piatră el privește lingușirea mării-adînci; Acolo, gonit de soarte și de gânduri el adoarme, Cu durere-adîncă marea vrea pământul să-l răstoarne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
boiul ți-l îndoi ș-ai vrea să-mi scapi din mână Precum se-ndoaie, vrând s-o rupi, în degete-o zambilă, Dar sângele tău dulce-acum ca mierea cea de struguri În vine-ți fierbe nebunit, și mintea o exilă. {EminescuOpIV 187} Atunci căzuși pe pieptul meu o sarcină în friguri, Un fruct răscopt de-amorului căldură fără milă, Ai mai gemut odată clar ca omul care moare, Apoi te lăsași patimei ce te ardea, Sibyllă, Și-n lupta noastră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în etern omenesc. Arta bruiază marele cântec de sirenă al indiferenței și al monotoniei umane. Artiștii sunt martirii unor cauze eterne. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Vocația artistică poate fi mai devastatoare chiar decât dragostea. Feriți - vă de poeții exilați în critică. Arta are nevoie de publicul pe care nu - l poate forma decât școala. Datoria elitei spirituale e să sprijine înmugurirea viitoarelor valori. Literatura actuală are uneori o singură calitate : se găsește din belșug. Arta nu - i face nemuritori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]