1,411 matches
-
Almanahul literar al cărui prim-redactor este, pentru numerele 1-6. Boala nervoasă - al cărei debut și primă tratare medicală și-o face în aprilie 1948 - recidivează. Abandonează gazetăria cotidiană (sau este nevoit s-o facă). Se consideră un nedreptățit, un exilat în provincie (Cluj, Brașov). Se refugiază în himerice proiecte de roman (același la care visa încă din primele pagini din jurnal - ,mult aș da să pot scrie un roman" - scria în 6 martie 1940). Le scrie (nu se știe dacă
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
și azi, era subjugată. Înalt ca un brad, bine clădit, cu o barbă lungă și compactă lăsată pe piept, Iraclie a fost, în tinerețea anului 1848, în relații apropiate cu vestitul Eudoxiu Hurmuzaki, în casa căruia i-a cunoscut pe exilații moldoveni (Alecsandri, C. Negri, Kogălniceanu), formîndu-se spiritual de la acești intelectuali, bravi luptători. Tot pe atunci l-a cunoscut pe Aron Pumnul, dascăl stabilit la Cernăuți, consecvent luptător antihabsburgic și antimaghiar, ale cărui bizare teorii și practici lingvistice l-au influențat
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Stranie revanșa a soartei! Tocmai inflexibilitatea, luciditatea, intransigenta și nonconformismul pentru care a fost pedepsit și marginalizat social vor constitui probabil atuurile sale în ochii posterității literare." * Menționînd și el numerele în care scriitori din generații diferite îl omagiau pe exilatul de la Tg. Jiu - L.A. crede totuși că se vorbește prea puțin despre Grigurcu și avansează o explicație: "dacă subscrii răspicat la observațiile sale, riști să dai cu piciorul propriei tale cariere, să pățești că el însuși, să fii marginalizat, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
deziluzie politică a comunismului; intrase deci în rîndul Ťinterzișilorť, ca destui alții (între care mă număr). Deși, după '89, a publicat în editurile din România mai mult de zece cărți - adică foarte multe, cred că mai multe decît oricare alt exilat -, cei care își aminteau totuși de el îl știau mai ales ca un critic Ťideologicť și un comentator al literaturii Ťrealismului socialistť, din cei ce se încadraseră în linia trasată de partid. Ceea ce nu era decît în parte adevărat. Așadar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
a Sandei Nițescu, aproape ca un laitmotiv, câteva componente ale bucătăriei românești ridicate la rang de simboluri: mărarul din titlu, desigur, mămăliga și vinetele... Elogiul vinetei transformată în binecunoscuta salată (servită cu ceapă sau usturoi, subiect extrem de controversat la mesele exilaților sau românilor care trăiesc în străinătate) este precedat însă de un fel de proces-verbal al supliciilor pe care biata legumă trebuia să le îndure până a se transforma în îndrăgita pastă pe care francezii o denumesc pretenețios ,caviar d'aubergines
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
comunismului românesc, un adevărat prinț roșu, un răsfățat care a beneficiat de tot ce putea beneficia un scriitor. Fuga sa în ianuarie 1960 în Germania, unde a cerut și a obținut azil politic, a surprins pe toată lumea, inclusiv pe ceilalți exilați, care nu l-au agreat și nu l-au acceptat în rândul lor niciodată, nici în Germania, nici în Franța. Florin Manolescu citează în dicționarul său prezentarea pe care i-o face "Buletinul de Infirmații al Românilor din Exil", o
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
flottante.// Tout me déchire ici,/ le passé est une bęte de proie,/ un fauve aux aguets qui bondit/ vers le pauvre et humble et malade d'orgueil/ - le fantasque scribe sccroupi" (Le scribe accroupi). Departe de orice cazuistica idealizatoare, condiția exilatului e fixată în imaginea cinica a unei zadarnicii de sisifica turnură: "Leș počtes de l'exil tirent du néant, sans tręve, des seaux de soif. (...) Ils jettent des sondes abyssales/ et inutiles dans la distance,/ ils chassent la pierre philosophale
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
aceste versuri, ale cuiva care ține mult mai mult de buna lume liniștită, de protocoalele firești, decît de legile marțiale. Nu are timpul și distanța, poetul luat prin surprindere, să facă din ceea ce i se întîmplă tristețe cristalină, ca a exilatului, vers subțire și ascuțit, ca al doinelor de despărțire. Folosește, deci, creionul ca pe un scormonitor de schije, unealtă care-i infectează rănile, făcîndu-le să secrete, spontan, nostalgii. Pe care, neprelucrate suplimentar, le tocmește pe versuri, dulceag-învăluitoare, trezite, din cînd
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
pe strategii lingvistice, pe o filozofie a comunicării și deschiderii ca alternativă la o filozofie a intimității și ascunderii. Cîtă vreme pendulează între trecut și prezent, între amintirea lumii din care a venit și experiența celei în care se află, exilatul este, metaforic, un traducător: el călătorește permanent între două universuri încercînd să îl descopere pe unul în termenii celuilalt. Actul traducerii, ca opțiune pentru un orizont de gîndire turnat în matricea unui alt orizont de comunicare, cultivă distanța și insolitarea
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
gîndire turnat în matricea unui alt orizont de comunicare, cultivă distanța și insolitarea, devenind astfel pervers mecanism de inițiere în nostalgie. Numai în momentul în care își abandonează îndeletnicirea de traducător, acceptînd în schimb bilingvismul, ca perspectivă structural dublă, devine exilatul un asimilat. Bilingvismul exclude opțiunea, el permite treceri spontane și inconștiente dintr-o parte într-alta, fără a încuraja pretenția de întîietate sau centralitate, și prin urmare fără a crea sentimentul pierderii. Adevărata pierdere despre care e vorba în acest
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o hartă a memoriei: o piațetă îi amintește de Roma, o cafenea de Paris, un parc de Londra. Titlul cărții, Letters of Transit, se referă la statutul ambiguu al exilatului nostalgic, aflat în permanent tranzit, așteptînd viza de plecare către un alt loc. O așteptare indefinită și uneori fără sfîrșit, ca în nuvelele lui Nabokov în care emigranți ruși trăiesc o viață întreagă la Paris, așteptînd să-și continue călătoria
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
după articole, aceasta are câteva link-uri la fel de generoase. Este vorba despre cel care trimite spre alte reviste literare, reprezentând majoritatea revistelor românești care au format electronic". Dintre acestea Cronicarul îl recomandă navigatorilor pe cel al Dilemei care, spre bucuria "exilaților" apare pe undele electronice la scurt timp după apariția pe piață a revistei. l Tot în pagina de cultură a ziarului Adevărul o știre neprofesionistă, grăbită, stângace, greșită o dă Tiberiu Fărcaș. Să cităm începutul notei fără a modifica nici o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
fi cunoscut politica rusă) și fixismele ce frizează ridicolul, dacă nu nebunia. După unele pasaje din corespondența lui N. Bălcescu, el ar fi oprit oameni pe stradă spre a-i informa qu'il est l'auteur d'une révolution. Marele exilat îl execută lucid: "(...) il est aliéné comme Lamartine". G. Călinescu, criticul-poet, el însuși cu înclinații spre "poză" și cabotinaj, ne atenționează însă că în epocă "astfel de ținute profetice erau comune" și nu trebuie uitat că "poetul e și puțin
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
Eliade - Constantin Noica, unul dintre cele mai expresive „triunghiuri” ale culturii române. Erou al plenitudinii, Noica îl va cita mereu pe Cioran. Îi va cere sfaturile. La bătrânețe, Noica își construiește Olimpul păltinișan la doi pași de comuna natală a exilatului. Despre două tipuri de societate. Scrisoare către un prieten de departe, text scris pentru Noica, a devenit celebru și pentru că, datorită lui, un număr de intelectuali au făcut ani buni de închisoare. „În jocul de șah al lucidității cu iluzia
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
părere excelentă despre domniile lor. Indiferent ce și cum scriu despre mine... - V-ați simțit vreodată exilat din viață drept pedeapsă că nu ați dus la capăt ce v-ați propus la un moment dat? - Totdeauna m-am simțit un exilat! Și când am fugit de la Liceul Militar "D. A. Sturdza" - Craiova, și când am fugit de-acasă de nenumărate ori, riscând totul pentru a cunoaște viața, iar aceasta indiferent de faptul c-am izbutit au ba în tentativele mele de evadare
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
intelectual "rău văzut" și pe care - depășind chiar prognozele noastre cele mai sumbre - regimul posttotalitar le reia prea adesea, sub forma unor variațiuni pe aceeași temă. Ce premiu ar mai putea contrabalansa, consola, drege cît de cît viața mea de exilat intern, aș îndrăzni să spun reprezentativ, așa cum a fost, așa cum este? Oare ceea ce vine prea tîrziu, vine cu adevărat? Un premiu reprezintă un soi de idealizare a celui căruia i se acordă, o scoatere a sa din context pentru a
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
30 iulie 1979: SCRISOARE Adresată de arh dr. Grigore BUDIȘTEANU exilatului la Paris Sergiu GROSU, apărător al drepturilor omului și al ortodoxiei românești București, 30 iulie 1979 Dragă Sergiule, În eventualitatea că vei citi sau vei auzi despre unele gânduri ale mele, gânduri basarabene, exprimate printre rânduri, îți scriu câteva cuvinte
Curierul „Ginta latină” by Grigore Budișteanu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2253]
-
acum totul se vede și plimbărețul de ocazie/ dacă va rezista va povesti apoi cum sufletul ca fumul/ ieșea din ochii lor sterpi pe motiv că viața separă/ pe îndelete" ( viața separă pe îndelete). Desigur, poetul se percepe ca un exilat, însă nu în temeiul unei raportări la transcendență, ci, după cum am văzut, al refuzului ambelor lumi de a-l accepta. Ca urmare, moartea se arată pururi prezentă în viață, după cum în moarte răspunde mereu la apel viața, extincția nefiind o
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
la aceleași perioade, cîțiva ani petrecuți în România, înainte de plecarea poetului și apoi scurte întîlniri în străinătate, după foarte mult timp. E un portret în față și revers, un protret al artistului la tinerețe și un alt portret, dramatic, al exilatului la o senectute prematură, sufletească. Celan trînăr e pur și simplu strălucitor, monden, cuceritor: "Tînărul poet avea un șarm romantic, nu sumbru, ci melancolic - senin, în ochii căprui, căruia îi sucombaseră Lia Fingerhut și Ciuci Marcovici" (Maria Banuș) Peste cîteva
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
vs./ modernism, autohtonism /vs./ europeism, Orient /vs./ Occident ș.a. Noile realități europene reclamă, cu atât mai mult, transgresarea polarităților discursive și reinventarea, coerentă și cu potențial competitiv, a identității românești. Nu întâmplător Monica Spiridon glosează pe marginea unor cărți ale "exilaților" Thomas Pavel, Virgil Nemoianu, Matei Călinescu sau Mihai Spăriosu. Succesul lor internațional, în ciuda condiției de marginali, de intelectuali proveniți dintr-o țară excentrică (și aparținând pe atunci blocului comunist Est-European) are la bază doi factori-cheie: voința de (auto)construcție (dublată
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
toate colțurile planetei Ecranele electronice din Times Square amestecă cifrele cu rapiditate Temperatura de azi, cotele înecaților, noii născuți în ultima secundă în India Numărul obezilor care vor înghiți și ultima picătură din Golful Persiei Bărbați înșelați, așteptări contrazise, visele exilaților întinse la uscat Ironia destinului și hohotul de râs al măsluitorului încântat de experiment Petale de flori căzând din cer ca niște manifeste pe dos îndeamnă la tăcere și ordine dansatorii deja resemnați cu picioarele lor de lemn Ne îndepărtăm
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
momentul în care vedem cum un personaj cu o prezență abia detectabilă oscilează între o viață periferică, una monahală și una subversivă, extrem de periculoasă. Necunoscutul Vitalie trece rapid - deducem din relatările fragmentare - de la statutul de guru al unei comunități de exilați într-un tărâm al nimănui la acela de miză a schimburilor conspirative dintre marile puteri. La fel se întâmplă și cu ceilalți actori ai lumii acesteia nebuloase: George, doamna Vali, Generalul. Întreaga comunitate de nostalgici ai comunismului, refugiată nu știm
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
Petru Cârdu L-am văzut pe Cioran pe bicicleta blindată huruie între două claruri de lună violete înainte - înapoi pedalează spre Dumnezeu în care ar vrea să creadă dar numai ca un exilat în singurătatea nopții Am zărit mâna celui care așterne clarul de lună în tabloul lui Francis Bacon de pe Dealul Vârșețului cât timp serviciile secrete ale primăverii nu-l iau în urmărire generală l-am văzut pe Cioran pe bicicleta blindată
Bicicleta Cioran by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/6351_a_7676]
-
scriitor român care fusese, devenise un scriitor de limbă franceză, scriind fără probleme în limba țării în care se exilase. Probabil că instinctiv Petru Dumitriu a crezut că noua putere din țară, cea după 1989, îi va recunoaște meritele de exilat. Obsedat de covorul roșu, Petru Dumitriu avea să mai greșească o dată, imaginîndu-și că va da, dintr-un foc, două lovituri. Prima, de a da marea lovitură de a fi primit din nou de Puterea de la București ca o mare personalitate
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
resimțit-o ca pe o traumă. Nu, n-a fost o traumă pentru că am avut noroc să ajung în Franța, într-un spațiu care românilor le este foarte apropiat. Cultura franceză face parte din codul nostru genetic. În plus, pentru exilați există o dimensiune aparte, greu de definit: e dimensiunea norocului. Așa cum nu poți fi negustor bun dacă nu ai un pic de noroc, tot astfel nu poți fi un exilat fericit fără noroc. Norocul e ceva subtil: întîlnirea cu un
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]