956 matches
-
avut loc o descindere în casa acestuia, în urma căreia s-a descoperit laboratorul clandestin, în care s-au găsit 140 de încărcături explozive. Soții Panet au fost arestați de Siguranța Statului (serviciul de informații al României) și întreaga cantitate de explozibil a fost confiscată. Ulterior, au fost arestați și ceilalți membri ai grupului. Membrii grupului și-au recunoscut faptele, ei fiind deferiți Curții marțiale a Capitalei. La 5 noiembrie 1941, cei cinci membri ai grupului Panet au fost aduși la închisoarea
Grupul Panet () [Corola-website/Science/319148_a_320477]
-
România din războiul antisovietic. În acest scop, partidul a organizat acțiuni de sabotare a activității fabricilor de armament și muniții, a căilor ferate și a porturilor, pentru a împiedica trecerea convoaielor feroviare către front. Era nevoie astfel de procurarea de explozibili și de organizarea unui grup de acțiune care să se ocupe cu plasarea acestora la diferite obiective care lucrau pentru front. Un prim grup a fost organizat la București, fiind compus din 5 persoane: ing. Francisc Paneth, Lili Gottlieb Paneth
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
a fost organizat la București, fiind compus din 5 persoane: ing. Francisc Paneth, Lili Gottlieb Paneth, dr. Adalbert Kornhauser, Ada Marinescu și Elisabeta Naghi (Erzsébet Nagy). Panet a primit din partea PCR sarcina de a improviza un laborator pentru prepararea de explozibil care să fie folosit în acțiunile de sabotaj desfășurate împotriva trupelor germane staționate în România. El a organizat un laborator în baia casei sale din Splaiul Independenței nr.8. Colaboratorii săi i-au procurat materiile prime (clorat de potasiu, dextrină
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
ș.a.). În acest laborator au fost preparate încărcături explozive care au fost folosite la efectuarea de acte de sabotaj. Deși locul unde se afla laboratorul era ținut secret, nefiind cunoscut nici de unii membri ai grupului, iar predarea pachetelor cu explozibil se făcea pe străzi, organele Poliției și Siguranței Statului au început să urmărească o serie de persoane bănuite de complicitate, printre care s-au aflat și membrii grupului. Prin urmărirea acestora s-a ajuns la Francisc Panet. La 31 octombrie
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
avut loc o descindere în casa acestuia, în urma căreia s-a descoperit laboratorul clandestin, în care s-au găsit 140 de încărcături explozive. Soții Panet au fost arestați de Siguranța Statului (serviciul de informații al României) și întreaga cantitate de explozibil a fost confiscată. Ulterior, au fost arestați și ceilalți membri ai grupului. Membrii grupului și-au recunoscut faptele, ei fiind deferiți Curții marțiale a Capitalei. La 5 noiembrie 1941, cei cinci membri ai grupului Panet au fost aduși la închisoarea
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
010 EST), cele trei motoare principale erau la 100% din nivelul nominal de performanță, si au început să urce la 104% sub controlul calculatorului. În acel moment, cele două propulsoare laterale au fost aprinse și închizătoarele au fost deblocate cu explozibili, eliberând vehiculul de structură de serviciu. Odată cu prima mișcare pe verticală a vehiculului, brațul gurii de hidrogen gazos s-a retras de la rezervorul extern dar nu a reușit să revină. Filmul camerelor de pe structura de serviciu arată că brațul nu
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
podurile peste Dunăre. Și aceasta deoarece una dintre problemele majore cu care francezii s-au confruntat în precedenta bătălie de la Aspern-Essling a fost că austriecii au reușit de mai multe ori să distrugă podurile construite de francezi, lansând barje cu explozibil în aval și izolând astfel trupele franceze ce apucaseră să treacă fluviul de grosul armatei. Regrupați în jurul Vienei și pe insula Lobau, francezii primesc întăriri consistente și astfel, pe 4 iulie, lansează o nouă ofensivă, avându-l ca vârf de
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
angajat la National Gallery, Londra. În Vacanța lui Mr. Bean, pe pașaport este trecut ca „Rowan”. Mr. Bean pare a nu cunoaște aspecte fundamentale despre cum este lumea, în serial folosindu-se de un televizor pentru a înota, redecorează neobișnuit (explozibil în vopsea) și deranjează lumea din biserică. Umorul vine din soluțiile originale (și uneori absurde) la care recurge pentru a rezolva problemele, refuzând să fie ajutat, fiind meschin și uneori invidios. La începutul episodului al doilea, Mr. Bean cade din
Mr. Bean () [Corola-website/Science/315848_a_317177]
-
527 tdw. XMAS a folosit două tipuri de ambarcațiuni pentru aceste acțiuni („siluro a lenta corsa”), un minisubmarin cu doi scafandri la bord și MTM („motoscafo da turismo modificato”), o barcă de asalt condusă de un singur pilot, umplută cu explozibil. După scufundarea celor două cuirasate menționate mai sus, părea că obiectivul dominației italiene a Mediteranei este realizabil. Acțiunile de contracarare ale aliaților, și anume aprovizionarea insulei Malta, (e adevărat, cu mari piederi umane și materiale) și Operațiunea Torța (debarcările din
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
pe miresele care-i urmăreau. În timp ce treceau Munții Carpați, miresele și Velkan îi atacă. Trăsura se prăbușește o prăpastie și Verona încearcă să-l salveze pe monstru, dar deschizând ușa vede că aceasta era o momeală care conținea țăruși și explozibili; Verona este ucisă de un țăruș atunci când trăsuta explodează. Trăsură adevărată este atacată și Van Helsing îl împușcă pe Velkan, dar nu înainte ca Van Helsing să fie mușcat de el; când va avea loc următoarea lună plină, Van Helsing
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
au creat, în special pentru prieteni. Harris avea și un blog pe site, unde erau glume și un mic jurnal despre părinți, școală și prieteni. Până la sfârșitul anului, site-ul conținea instrucțiuni despre cum să faci necazuri, cum să faci explozibil, și activitățile pe care el și Klebold le cauzau. Începând cu anul 1997, postările de pe blog arătau primele semne despre furia lui Harris împotriva societății ce tot creștea. Site-ul acestuia a avut vizitatori și nu a cauzat probleme până în
Masacrul de la liceul Columbine () [Corola-website/Science/320178_a_321507]
-
ale progreselor lor de după arestare. Cei doi și-au documentat arsenalul prin casete video care erau ținute secrete. Jurnalele au dezvălui că aceștia au elaborat un plan de bombardare asemenea celui din orașul Oklahoma. Cei doi mai dețineau documentări despre explozibili, muniție și arme pe care le-au dobândit ilegal. În aceste video-uri au dezvăluit cum au elaborat și creat moduri prin care să-și ascundă arsenalul în propriile case. Pe 20 aprilie, la aproximativ 30 de minute înainte de atac
Masacrul de la liceul Columbine () [Corola-website/Science/320178_a_321507]
-
după debarcare, Divizia 5 Pușcași Marini a continuat să se confrunte cu fortăreața lui Kuribayashi într-un deal de în capătul nord-vestic al insulei. La 21 martie, pușcașii marini au distrus postul de comandă din deal cu patru tone de explozibil și la 24 martie, ei au închis peșterile rămase în capul de nord al insulei. În noaptea de 25 martie, însă, o forță de 300 de japonezi a lansat un contraatac final în apropiere de aerodromul nr. 2. Piloți ai
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
pună în practică planul, în pofida dezaprobării Cominternului. Conducerea OM a însărcinat cu aplicarea planului un grup condus de Petăr Abadjiev, care îl recrutase pe paracliserul Petăr Zadgorski. Cu ajutorul acestuia, Abadjiev și Asen Pavlov au dus în total 25 kg de explozibili în podul bisericii Sf. Nedelia de-a lungul a două săptămâni. Explozibilii erau fixați într-un pachet deasupra uneia dintre coloanele domului principal, situată lângă intrarea dinspre sud a clădirii. Planul era ca ele să fie detonate cu un fitil
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
La scurt timp după aceasta, un alt proiectil a lovit niște containere de gaz lacrimogen CS, care a saturat întreaga zonă. La câteva ore după încetarea bombardamentului, baza era încă în pericol. La orele 10:00, o mare cantitate de explozibil C-4 a luat foc, eveniment soldat cu o nouă serie de explozii. Forțele APV nu au profitat, însă, de ocazia de a lansa un atac terestru. Simultan cu bombardmentul bazei, a fost lansat un atac împotriva cartierului general al
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
adăpostit de bombardamente în stațiile metroului. Cele mai multe bombardamente au fost între 7 septembrie 1940 și 10 mai 1941. În această perioadă, Londra a fost atacată de 71 de raiduri aeriene care au aruncat asupra ei 18,000 de tone de explozibil. O fotografie care înfățișează Catedrala Saint Paul înconjurată de fum gros a fost cea mai celebră imagine a celor timpuri. Bombardamente care au urmat au fost mai ușoare, deoarece Hitler s-a concentrat asupra frontului de est. Spre sfârșitul războiului
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
din metal (cu o grosime de 0,25 mm) pliate. Acestea se îndreptau automat în momentul în care proiectilul părăsea țeava. Focosul consta într-un amestec de TNT și hexogen și era capabil să perforeze majoritatea tancurilor folosite de către Aliați. Explozibilul era amplasat în spatele unui con metalic. În momentul impactului, la baza conul era concentrată toată puterea explozivă. Jetul de plasmă care rezulta în urma vaporizării conului metalic era capabil să perforeze turela unui tanc Sherman și să iasă prin partea cealaltă
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
blindaj înclinat. Primele versiuni nu aveau un sistem de ochire, iar modelele ulterioare aveau un simplu înălțător mecanic cu distanțe prestabilite. Poziția de tragere era atipică: arma trebuia ținută ferm la subraț. Norul de praf și fum rezultat în urma arderii explozibilului propulsiv deconspira poziția trăgătorului. Acesta trebuia să se adăpostească imediat. Jetul de foc care ieșea prin spatele tubului de metal era periculos. Manualele (deseori o simplă foaie cu instrucțiuni și ilustrații) recomandau menținerea unei distanțe sigure de cel puțin 10
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
pregătirile pentru apărarea insulei. Celebrele tunuri de coastă de mare calibru din Singapore - inclusiv o baterie de trei tunuri cu calibrul de 15 țoli () și una cu două astfel de tunuri - au primit mai ales proiectile anti-blindaj și câteva cu explozibil puternic. Proiectilele anti-blindaj erau proiectate să penetreze carena navelor de război blindate și nu erau eficiente împotriva persoanelor. Deși plasate pentru a trage asupra navelor inamice spre sud, majoritatea tunurilor puteau fi întoarse spre nord și au și tras asupra
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
mi-a dat.” Misiunea de bombardament din dimineața zilei de 15 februarie 1944 a implicat 142 de bombardiere B-17 Flying Fortress, 47 B-25 Mitchell și 40 de bombardiere medii B-26 Marauder. În total, ele au lansat 1.150 tone de explozibili și bombe incendiare asupra abației, transformând vârful Monte Cassino într-un maldăr de moloz. Între bombardamente, artileria Corpului II a lovit și ea muntele. Numeroși soldați și corespondenți de presă aliați s-au bucurat observând operațiunea. Eaker și Devers s-
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
au avut dreptate. După mai mulți ani de ocupație în Irak nu au fost găsite armele de distrugere în masă căutate. În octombrie 2004, cu puțin timp înaintea alegerilor prezidențiale din America, trupele americane pierd în Irak 377 tone de explozibil păstrat încă de la începutul ostilităților într-un complex militar situat la câteva zeci de kilometri sud de Bagdad. Această informație va fi folosită de candidatul democrat John Kerry împotriva democratului George W. Bush în campania din 2004. Casa Albă va
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
W. Bush în campania din 2004. Casa Albă va suspecta AIEA considerând că informațiile au fost făcute publice în mod deliberat, pentru a împiedica realegerea lui George W. Bush. Drept urmare, americanii vor acuza serviciile speciale ruse de dispariția și transportarea explozibilului în Siria. Mohamed El Baradei a anunțat că din Irak au dispărut și echipamente nucleare importante, manifestându-și totodată neliniștea cu privire la folosirea acestora pentru crearea armelor de distrugere în masă. Mai târziu, SUA va refuza experților AIEA cererea de inspectare
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
ajutorul. În timp ce el aștepta răspuns, flota engleză a schimbat tactica. Howard a făcut joncțiunea cu escadra lui Seymour și englezii au trecut la atac. Urmând sfaturile lui Drake, vechi lup de mare călit în asemenea confruntări, englezii au încărcat cu explozibil opt nave mici, le-au dat foc și le-au îndreptat, ajutați de flux și de vântul favorabil, către imensa flotă spaniolă, masată în port, într-un spațiu relativ restrâns. Cuprinși de panică, spaniolii au încercat să evite un dezastru
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
autobuze, au fost asigurate de transportoarele blindate din partea trupelor suedeze din cadrul forțelor de menținere a păcii KFOR. Cele cinci autobuze erau plecate din orașul Niš și transportau 250 de persoane. Potrivit comandatului regional KFOR, bomba conținea între 45-90 kg de explozibil, detonată cu un fir de comandă. Douăsprezece persoane din cele 56 au murit iar restul au fost grav rănite inclusiv trecătorii și pasagerii din celelalte autobuze care au fost loviți de șrapnelul exploziei. Estimarea finală a celor morți a durat
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
în Germania și topite în uzinele Krupp. Nici un francez sau englez n'au reușit să vază tunul gigantic. Abia în 1925 planurile de construcție ale tunului au fost publicate, dar unele detalii de construcție, și mai ales formula chimică a explozibilului întrebuințat, au rămas secrete până în zilele noastre.
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]