1,468 matches
-
6 și care antrenează schimbarea unor aminoacizi în domeniile extracelulare 1, 3 și 5 [98]. Aceste substituții de aminoacizi (care ar putea determina modificări conformaționale ale moleculei ICAM-1) sunt presupuse a avea efecte funcționale deoarece primul și al doilea domeniu extracelular al ICAM-1 formează situsul de legare al LFA-1, al treilea domeniu extracelular reprezintă situsul de legare al Mac-1 iar modificări ale domeniilor 4 și 5 duc la scăderea afinității ICAM-1 pentru LFA-1 de câteva ori [86,98]. Polimorfismul din exonul
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
și 5 [98]. Aceste substituții de aminoacizi (care ar putea determina modificări conformaționale ale moleculei ICAM-1) sunt presupuse a avea efecte funcționale deoarece primul și al doilea domeniu extracelular al ICAM-1 formează situsul de legare al LFA-1, al treilea domeniu extracelular reprezintă situsul de legare al Mac-1 iar modificări ale domeniilor 4 și 5 duc la scăderea afinității ICAM-1 pentru LFA-1 de câteva ori [86,98]. Polimorfismul din exonul 4 constă din substituția A/G în poziția 657 care determină modificarea
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
ateroscleroză, anevrismul aortic abdominal și arterită. Câteva observații sugerează că un mecanism asemănător ar putea fi implicat în patogeneza anevrismelor intracraniene. Pierderea echilibrului dintre proteaze și antiproteaze este un posibil factor de risc pentru dezvoltarea anevrismelor intracraniene. Degradarea proteinelor matricei extracelulare de către enzimele proteolitice (proteaze) este reglată de inhibitorii de proteaze (antiproteaze). Un defect al matricei extracelulare a peretelui arterial, cea care asigură rezistența arterelor intracraniene, joacă foarte 388 probabil un rol în fiziopatologia anevrismelor intracraniene. Fibrele de elastină care se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
implicat în patogeneza anevrismelor intracraniene. Pierderea echilibrului dintre proteaze și antiproteaze este un posibil factor de risc pentru dezvoltarea anevrismelor intracraniene. Degradarea proteinelor matricei extracelulare de către enzimele proteolitice (proteaze) este reglată de inhibitorii de proteaze (antiproteaze). Un defect al matricei extracelulare a peretelui arterial, cea care asigură rezistența arterelor intracraniene, joacă foarte 388 probabil un rol în fiziopatologia anevrismelor intracraniene. Fibrele de elastină care se găsesc cu precădere în lamina elastică internă, sunt principalele elemente de rezistență și sunt responsabile de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
anevrisme intracraniene. În cele mai multe cazuri de anevrisme familiale acest model este neclar. Patru studii de tipare genetică au identificat locații genetice asociate cu anevrismele intracraniene. Trei dintre aceste locații includ gene funcționale candidate pentru codarea proteinelor structurale, componente ale matricei extracelulare: elastina și colagenul de tip 1A2 fiind cei mai promițători candidați deoarece, în cazul lor, s-a pus în evidență și asocierea alelică cu anevrismele intracraniene. Totuși, variațiile acestor gene explică doar o mică parte din factorii genetici implicați în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
Pe examinarea RMN, leziunile de tip MAV apar ca o zonă inomogenă de hiposemnal, cu aspect de „fagure de miere”, observându-se conexiunile cu vasele eferente și aferente tributare acesteia (fig. 5.39). În jurul leziunii se poate observa ocazional hemoglobina extracelulară în hiposemnal, aceasta fiind un indicator al unor hemoragii în antecedente, simptomatice sau asimptomatice. Asocierea cu studiul angio (angioRMN), completează datele anatomice și orientează asupra căilor de abord și a elementelor de risc în tratamentul MAV [1]. Studiile retrospective au
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
sănătoasă, provenită din cohorta Framingham, limitele superioare ale normalului pentru indexul masei VS sunt de 131 g/m2 pentru bărbați și 100 g/m2 pentru femei [LØvy et al., 1987]. Indicele de masă corporală calculat crește o dată cu expansiunea volumului lichidelor extracelulare. Acest indice scade în medie cu 26 g/m2 în cursul unei ședin]e de hemodializă, ca rezultat al îndepărtării lichidului excedentar prin ultrafiltrare [Harnett et al., 1993]. O consecință a acestei constatări o reprezintă necesitatea de a interpreta indicii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
medie cu 26 g/m2 în cursul unei ședin]e de hemodializă, ca rezultat al îndepărtării lichidului excedentar prin ultrafiltrare [Harnett et al., 1993]. O consecință a acestei constatări o reprezintă necesitatea de a interpreta indicii ecocardiografici în funcție de volumul lichidelor extracelulare la pacienții dializați și în relație cu momentul hemodializei: imediat pre, imediat post sau în perioada interdialitică. Studiile recente au determinat, arbitrar, parametrii ecocardiografici în condițiile unei abateri de la greutatea ideală (uscată) de maximum 1 kg, deci imediat postdialitic sau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
înregistrate obișnuit (clinic, office) [Appel et al., 1993; Bailey et al., 1993]. în plus, la pacientul dializat, aceste dificultăți sunt amplificate de fluctuațiile largi ale TA care apar atât intra-, cât și interdialitic, în condițiile variațiilor importante ale volumului lichidelor extracelulare consecutive procedurii hemodialitice [Cheigh et al., 1992]. În fapt, există încă multe incertitudini în legătură cu: a) metoda cea mai adecvată de măsurare a TA la pacienții hemodializați (măsurarea clinică sau automată ambulatorie); b) nivelurile TA care ar trebui considerate patologice; c
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hemodializați. Mai mult, diametrul atriului stâng, masa ventriculului stâng și necesarul de medicamente antihipertensive un element sugestiv pentru hipervolemie au fost de asemenea crescute la subiecții cu DPCA [Enia et al., 2001]. Analiza multivariată a evidențiat că gradul expansiunii volumului extracelular și suprasolicitarea de presiune sunt predictori independenți ai masei VS. Interesant în acest studiu a fost că nivelul albuminei serice s-a corelat de asemenea semnificativ cu HVS, în acord cu date anterioare care au sugerat rolul hipoalbuminemiei ca factor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cardiomiopatiei uremice. În consecință, s-au imaginat modalități neconvenționale de hemodializă: HD prelungită, HD zilnică (frecventă) și combinația celor două, HD nocturnă. Efectul hemodializei prelungite (18 ore pe săptămână), practicată la centrul de la Tassin (Franța), asupra controlului adecvat al volumului extracelular și deci al tensiunii arteriale la pacienții uremici este bine cunoscut [Charra et al., 1983]. Mortalitatea generală și cea cardiovasculară au fost, la pacienții supuși HD prelungite, semnificativ mai reduse decât la pacienții dializați după protocolul convențional. Efectul pozitiv în privința
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
stimulată, determinând o corecție a anemiei renale factor etiologic al HVS mai facilă [Casino et al., 1996; Buoncristiani et al., 1988; Buoncristiani et al., 1997]. Mai mult, creșterea frecvenței ședințelor de hemodializă determină reducerea incidenței hiperhidratării, a variațiilor de volum extracelular, tolerabilitate mai bună a ultrafiltrării și, ca urmare, un profil tensional mai favorabil [review la Kooistra, 2003]. Astfel, într-un studiu randomizat, de tip cross-over, subiecții dializați au fost evaluați din punctul de vedere al parametrilor cardiovasculari după 6 luni
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
tip cross-over, subiecții dializați au fost evaluați din punctul de vedere al parametrilor cardiovasculari după 6 luni de HD convențională și după 6 luni de HD zilnică. în cursul HD zilnice s-a înregistrat o scădere importantă a volumului apei extracelulare măsurat prin bioimpedanță (marker fidel al stării de hidratare), cu o reducere substanțială a TA determinate prin monitorizare Holter și a necesarului de antihipertensive, la aceeași eficiență calculată (exprimată prin Kt/V) și la același nivel al hemoglobinei serice. Indexul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
compensatorii să fie mai mică. Aceste avantaje teoretice ar trebui să confere DPCA o superioritate netă asupra hemodializei cronice în prevenirea/limitarea manifestărilor cardiomiopatiei uremice. Studiile mai vechi evidențiau superioritatea DPCA asupra dializei în managementul hipertensiunii arteriale și al hiperhidratării extracelulare. Majoritatea acestor studii [Popovich et al., 1978; Young et al., 1984; Cannata et al., 1986] s-au efectuat la pacienți aflați în primii doi ani de terapie dialitică peritoneală, ca urmare având diureza restantă semnificativă). Studii mai recente, incluzând și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de investigația deja citată a lui Enia et al. [2001], în care s-a constatat prevalența ridicată a HVS la pacienții cu DPCA cu diureză restantă minimă/absentă și la care s-a evidențiat de asemenea un grad de hiperhidratare extracelulară important. Reversibilitatea HVS la pacienții cu dializă peritoneală Care este efectul pe termen îndelungat al DPCA? Deligiannis et al. [1985] au constatat primii existența unui efect favorabil, de reversibilitate a HVS și a dilatației ventriculare (după un timp mediu de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
modificări minore ale intervalului PR și QRS și modificări nespecifice de fază terminală, explicabile prin faptul că în timpul ședințelor de hemodializă au loc modificări importante ale sodemiei, potasemiei și magnezemiei. Hemodializa în sine modifică amplitudinea complexelor QRS din cauza reducerii volumului extracelular [Ojanen et al., 1999]. Prevalența mare a HVS la pacienții uremici modifică de asemenea aspectul ECG-ul de repaus, ca și pe cel de efort. în infarctul miocardic acut, modificările ECG la pacientul uremic nu diferă de cele clasice, bine
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și anomaliile de repolarizare, în timp ce incidența aritmiilor ventriculare maligne este de asemenea ridicată [Tamura et al., 1998; De Lima et al., 1999]. La pacientul dializat, o atenție deosebită trebuie acordată stabilizării TA evitarea hipotensiunii arteriale intradialitice, controlul HTA severe. Volumul extracelular poate fi reglat de regulă cu ușurință prin ultrafiltrarea controlată din cursul ședințelor de hemodializă. Același lucru este valabil și pentru dializa peritoneală, prin utilizarea unui lichid de dializă hiperton. Precauții obligatorii la pacientul uremic cu IMA (când riscul de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
special la cei hemodializați, la care pe lângă cauzele generale de anomalii ale ritmului cardiac se adaugă și condițiile date de către ședința de hemodializă, caracterizată prin variații semnificative ale principalilor ioni între diversele compartimente ale organismului (intracelular, interstițial, intravascular) și compartimentul extracelular (lichidul de dializă). Există o relație evidentă între prezența cardiopatiei ischemice și aritmiile ventriculare: astfel, 9 din 10 pacienți cu cardiopatie ischemică documentată angiografic au prezentat extrasistolie ventriculară din clasele III și IV Lown [Wizeman et al., 1986]. Aritmiile cardiace
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
telediastolic al ventriculului stâng (VS) crescut. Reducerea volumului intravascular și a dimensiunilor VS în cursul ședințelor de hemodializă influențează și parametrii decelabili prin SA-ECG [Meier et al., 1999]. Alți factori implicați în geneza aritmiilor sunt reprezentați de reducerea volumului lichidului extracelular, corecția rapidă a acidozei metabolice, creșterea nivelului plasmatic al acizilor grași liberi și tulburări ale metabolismului magneziului [Meier et al., 2001]. B. Fibrilația atrială la pacientul renal în populația generală, fibrilația atrială (FA) prezintă o incidență de la 0,5% (la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și (5) scăderea duratei diastolei, din cauza prelungirii perioadei de ejecție a VS. Miocardul subendocardic, unde rezistența la flux este mai ridicată și necesitățile metabolice mai mari, este mai susceptibil la ischemie decât miocardul subepicardic. Acumularea de colagen și de matrice extracelulară în miocard afectează complianța și umplerea VS. în fine, postdepolarizarea tardivă ca și tulburările de conducere intramiocardice legate de fibroză și de hipertrofie favorizează aritmiile. La bolnavii cu IRCT, simptomele și semnele SA sunt similare cu cele întâlnite la non-uremici
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hiperactivității simpatice sunt însă negative, cuprinzând: hipertrofia miocardică; fibroza miocardică; scăderea numărului de receptori beta-adrenergici; un status proaritmogen; tulburarea funcției baroreceptorilor; disfuncția endotelială. Asemenea noradrenalinei, angiotensina este secretată în cantități crescute în insuficiența cardiacă, rezultând vasoconstricție sistemică și expansiunea volumului extracelular. La nivelul miocardului, angiotensina determină hipertrofie și fibroză. în timp ce vasoconstricția sistemică și retenția hidrosalină contribuie la progresia insuficienței ventriculare stângi, creșterea tonusului vasculaturii pulmonare contribuie la insuficiența ventriculară dreaptă și la scăderea toleranței la efort. Endotelina-1 (ET-1) reprezintă un puternic
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mai bine a fost descris rolul TNF-alfa (34). Alte alterări metabolice celulare includ stresul oxidativ crescut, anomaliile reglatorii ale fluxului de calciu, precum și numeroase anomalii ale semnalelor tisulare, toate traduse prin alterări histopatologice caracteristice. Astfel, apar depuneri de material matricial extracelular, se activează o serie de metaloproteinaze care degradează colagenul, are loc o hipertrofie a miocitelor și se amorsează apoptoza celulară. Disfuncția endotelială asociată diferitelor structuri vasculare conduce în plus la agravarea disfuncției miocardice și la progresia tulburărilor până la constituirea tabloului
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
pe zi de calciu (în acest caz calciu în exces în lumenul intestinal explică o creștere a absorbției intestinale); b) de sodiu (peste 6-8 g pe zi - sau 150-200 mmoli), care scade reabsorbția tubulară renală de calciu prin intermediul expansiunii volumului extracelular; c) de proteine - de peste 1 g pe zi pe kgcorp - (prin încărcarea acidă, scădere a reabsorbției tubulare renale a calciului și o eliberare a calciului osos, care este eliminat în urină). În plus, o alimentație cu proteine în exces produce
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
legat de cel al magneziului (Mg) și al potasiului (K). Metabolismul magneziului este esențial reglat de parathormon, vitamina D și calcitonină. Pentru magneziu scheletul este principala rezervă a organismului, 65% din magneziul total, în timp ce compartimentul intracelular conține 34%, iar lichidele extracelulare 1%; de aceea concentrația sa plasmatică nu este un indicator fidel. Ca și calciul, magneziul există în formă liberă ionizată (60%), formă legată de proteine (35%) și formă complexă (5%); forma ionizată este singura biologic activă. Nivelul normal al magneziului
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
intestinală a calciului. În acest tip de hipercalciurie, s-a constatat și creșterea hidroxiprolinuriei (ca urmare a distrucției osoase). Un aport de calciu (oral sau parenteral) sau oprirea medicamentoasă (prin diuretice tiazidice) a fugii renale de calciu, crește calciul ionizat extracelular și frânează secreția de parathormon (în caz de hiperparatiroidie autonomă, aportul de calciu crește calcemia fără a frâna secreția de parathormon). -Hipercalciuria renală idiopatică (Bénévent D. și colab. Alte cauze de hipercalciurie renală: -Maladia lui Butler-Allbricht, sau acidoza tubulară distală
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]