1,458 matches
-
poate fi produsă prin diaree, vărsături, transpirație excesivă în condiții de supraîncălzire a organismului, prin temperatură crescută a mediului ambiant sau/și efort fizic intens) au loc pierderi mari de apă și relativ mici de sodiu. Manifestările clinice ale deshidratării extracelulare constau în puls filiform, tegumente uscate, hipotensiune arterială, oligurie, astenie, amețeli cu tendință la lipotimie, cefalee, iar în formele grave se poate ajunge la delir, convulsii, comă. Dacă pierderile hidrice au loc în condițiile unui aport crescut de sodiu apa
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
hipotensiune arterială, oligurie, astenie, amețeli cu tendință la lipotimie, cefalee, iar în formele grave se poate ajunge la delir, convulsii, comă. Dacă pierderile hidrice au loc în condițiile unui aport crescut de sodiu apa este atrasă din celule în spațiul extracelular prin procesul de osmoză și se constituie deshidratarea intracelulară, ale cărei manifestări clinice sunt anorexie cu sete puternică, febră, uscarea tegumentelor și mucoaselor. În cazul în care în continuare se pierde apă și din sectorul extracelular se ajunge la deshidratare
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
din celule în spațiul extracelular prin procesul de osmoză și se constituie deshidratarea intracelulară, ale cărei manifestări clinice sunt anorexie cu sete puternică, febră, uscarea tegumentelor și mucoaselor. În cazul în care în continuare se pierde apă și din sectorul extracelular se ajunge la deshidratare mixtă. Consecințele deshidratării asupra performanțelor fizice sunt în funcție de procentul de apa pierdută în raport cu greutatea corporală. Astfel, la pierderi hidrice de 0,5% din greutatea corporală compensarea circulatorie se realizează prin creșterea debitului cardiac, la 1% are
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
formează mai mult acid carbonic în sânge. Acesta disociază rezultând protoni, ceea ce duce la creșterea acidității sângelui. Acidoza respiratorie acută poate provoca decesul. Alcaloza metabolică apare ca rezultat al acumulării ionilor bicarbonici sau al pierderii acizilor nevolatili din compartimentul lichidian extracelular (de obicei HCl prin vomismente). Tulburarea este de multe ori consecutiva incapacității rinichilor de a excreta o cantitate adecvată de ioni bicarbonici din cauza afectării filtrării glomerulare, a unei hipovolemii, a unei depleții de clor sau potasiu (consecința frecventă a efortului
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
tiroidieni, vitamina D3 și unii receptori orfani [1]. Receptorul androgenic mediază efectele celulare ale testosteronului și dihidrotestosteronului (DHT). Cuplarea acestor liganzi hidrofobi determină o modificare conformațională a receptorului care duce la activarea (sau inhibarea) transcripției genice și permite transformarea semnalelor extracelulare în răspunsuri intracelulare [2]. Gena receptorului androgenic este localizată la nivelul cromozomului X în regiunea q11-q12 și are o lungime de aproximativ 90 kilobaze (kb). Regiunea codantă conține 8 exoni. Au fost descrise mai multe subtipuri de ARN pentru receptorul
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
ar fi expresia genică, proliferarea și supraviețuirea celulară [19]. MAPK sunt organizate în module formate din trei etape, în cadrul cărora o kinază din amonte fosforilează și activează MAPK din aval [37]. Sunt descrise trei cascade principale: kinaza reglată de semnale extracelulare 1/2 (ERK - extracellular signal-regulated kinase), kinaza p38 și protein kinaza activată de stress (SAPK - stress-activated protein kinase) sau kinaza c-Jun NH2-terminală (JNK). Interrelațiile dintre receptorii hormonilor sexuali și protein kinaze presupun două nivele de complexitate. Pe de o parte
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
40oC aproximativ 50% din legăturile de H sunt distruse. 3. Apa gazoasa: moleculele devin libere și izolate. I.3.4. Distribuția apei în compartimentele organismului viu. a) După locul unde se află în raport cu celulele, apa poate fi: • intracelulară sau citoplasmatica • extracelulară La om apa intracelulară reprezintă aproximativ 55% din totalul apei organismului, iar cea extracelulară aproximativ 45%. In cazul celulei vegetale, apa în stare lichidă este prezentă în toate părțile componente. Cea mai mare cantitate de apă se afla în vacuole
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
libere și izolate. I.3.4. Distribuția apei în compartimentele organismului viu. a) După locul unde se află în raport cu celulele, apa poate fi: • intracelulară sau citoplasmatica • extracelulară La om apa intracelulară reprezintă aproximativ 55% din totalul apei organismului, iar cea extracelulară aproximativ 45%. In cazul celulei vegetale, apa în stare lichidă este prezentă în toate părțile componente. Cea mai mare cantitate de apă se afla în vacuole (75% din toată apa celulară). b) Din punct de vedere al distribuției in tesuturi
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
RMN au condus la concluzii mult mai rezervate și nuanțate decât simpla distincție între apa liberă și cea legată. Astfel se consideră că, în orice țesut există, în afara apei intercelulare, unul sau mai multe compartimente apoase intracelulare, atât în compartimentul extracelular, cât si în cele intracelulare existând o mică fracțiune de apă imobilizată în straturile de hidratare ale proteinelor și o proporție mare de apă obișnuită. între aceste fracțiuni are loc un schimb continuu de molecule. De data aceasta, prin apă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
compoziție chimică puțin diferită în interiorul celulei față de exteriorul său. Această funcție se realizează prin fenomene de transport ale substanțelor din interiorul celulei spre exterior și invers. O mare parte din moleculele și atomii ce intră în compoziția mediului intra și extracelular se află în stare ionizată, deci sunt cationi și anioni. Deși între lichidul intracelular și extracelular există numeroase asemănări, totuși există o deosebire esențială și anume existența unei concentrații ionice diferite. Dintre ionii ce se găsesc în mediul intra și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
transport ale substanțelor din interiorul celulei spre exterior și invers. O mare parte din moleculele și atomii ce intră în compoziția mediului intra și extracelular se află în stare ionizată, deci sunt cationi și anioni. Deși între lichidul intracelular și extracelular există numeroase asemănări, totuși există o deosebire esențială și anume existența unei concentrații ionice diferite. Dintre ionii ce se găsesc în mediul intra și extracelular, cei mai importanți sunt ionii anorganici de Na, K, Cl și Ca iar dintre cei
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se află în stare ionizată, deci sunt cationi și anioni. Deși între lichidul intracelular și extracelular există numeroase asemănări, totuși există o deosebire esențială și anume existența unei concentrații ionice diferite. Dintre ionii ce se găsesc în mediul intra și extracelular, cei mai importanți sunt ionii anorganici de Na, K, Cl și Ca iar dintre cei organici, proteinele și polipeptidele. Pentru ionii organici membrana celulară este impermeabilă și ei rămîn în general în interiorul celulei în care au luat naștere. Ionii de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se produce și o hidroliză a ATP-ului cu eliminarea de ADP în citoplasmă și menținerea pe subunitățile α a unui P anorganic. In urma hidrolizei ATP-ului rezultă energie ce asigură funcționarea pompei. In acest moment K din spațiu extracelular ajunge în apropierea celulelor existând posibilitatea ca doi ioni de K să se fixeze pe situsurile de K. Se produce apoi o defosforilare a subunităților α , fosforul abordând ADP-ul și resintetizând ATP-ul. Defosforilizarea unităților α produce o nouă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
formei eritrocitului. Funcționarea pompei de Ca intervine în mecanismul de maturare a hematiei umane. Conținutul în Ca în interiorul eritrocitelor este mic datorită permeabilității reduse a membranei pentru acest ion și datorită pompei de Ca ce transportă activ Ca în spațiul extracelular. Pompa de Ca este dependentă de prezența ionilor de Mg liberi și de pH. (Ca2+) ATP-aza prezintă două situsuri de legare pentru ATP, cu afinitate foarte diferită. Proteina pompă este fosforilată rapid și mai intens decât pompa de Na. Există
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
concentrațiile acestora. II.3. FENOMENE BIOELECTRICE CELULARE Bioelectrogeneza este fenomenul de producere de electricitate în organismele vii. Apariția fenomenelor electrice în țesuturile vii reprezintă una din caracteristicile fundamentale ale vieții celulelor. Prezența în citoplasma oricărei celule cât și în fluidele extracelulare a atomilor și moleculelor ionizate și faptul că activitatea metabolică menține diferența de concentrație a acestor ioni, face ca fenomenele electrice să fie proprii tuturor celulelor vegetale și animale. Bioelectrogeneza se manifestă prin existența unor fenomene electrice și comportă două
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
PR și metabolismul general există o legătură evidentă. De exemplu lipsa de oxigen sau scăderea temperaturii pot reduce PR pînă la valoarea 0. Această legătură se realizează prin intemediul menținerii (în cadrul metabolismului) a compoziției ionice diferite a citoplasmei față de lichidul extracelular. PR este expresia electrică a acestei asimetrii. Astfel, potasiul este de circa 30 de ori mai concentrat în interiorul celulei iar sodiul și clorul de peste 10 ori în exterior. Prin definiție s-a considerat că PR este potențialul de echilibru electrochimic
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
concentrația de potasiu în interiorul celulei. Deoarece, după cum am afirmat mai sus, concentrația de potasiu este mai mare în interiorul celulei, deoarece membrana celulară este permeabilă în special pentru potasiu, potențialul de repaos este negativ. Na ramîne mult mai abundent în spațiul extracelular decît în citoplasmă deși gradientul de concentrație tinde să-l introducă în interior. Concentrația sa rămîne constantă datorită unui proces de scoatere în afară, care este rezultatul unui proces de transport activ. Pentru acest transport este necesară, după cum am arătat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
din aproape în aproape cu viteze relativ mici. Viteza de propagare a influxului nervos în fibrele nemielinizate este, de exemplu, la pisică de circa 0,72,3 m/s. Acești curenți se numesc curenți Hermann. Mielina izolează axonul de lichidul extracelular, contactul fiind numai în nodurile Ranvier, unde teaca se îngustează. Mielina acționează ca izolator electric, deci curenții nu pot traversa membrana. Curenții nu mai traversează toată membrana, ci “sar” de la un nod Ranvier la altul, închizându-se prin axoplasmă și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fiind numai în nodurile Ranvier, unde teaca se îngustează. Mielina acționează ca izolator electric, deci curenții nu pot traversa membrana. Curenții nu mai traversează toată membrana, ci “sar” de la un nod Ranvier la altul, închizându-se prin axoplasmă și lichidul extracelular. Acești curenți se numesc curenți Stampfli (Fig.II.19) și se deplasează cu viteze de până la 100m/ s. Dovada acestei propagări o constituie faptul că narcotizarea locală a internodului, nu blochează propagarea PA, pe cînd cea a nodurilor, o blochează
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
celulei variază în diferitele etape ale diviziunii celulare. In sfârșit, la doze mari de radiații, apare moartea celulară imediată sau întârziată. Dozele puternice de radiații produc la om și la mamifere edeme tisulare care apar datorită acumulării apei în spațiul extracelular. De asemenea se produc leziuni capilare datorită scăderii volumului plasmei ca urmare a creșterii permeabilității vaselor sangvine. V.2.8. Efectul radiațiilor ionizante asupra diferitelor organe Inima și vasele mari de sânge sunt rezistente la radiații, atât funcțional cât și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cantități reduse în organismul uman și, intervine ca (Banu, 2004235: 233 Rolul elementelor minerale în nutriție este binecunoscut. Macroelementele joacă un rol activ în transportul de membrană (pompe ionice, K și Na), iar clorul (Cl) este un anion intra și extracelular și contraion al hidrogenului în producerea de HC1 în stomac. Calciul este component structural al scheletului și joacă un rol important în procesul de contracție musculară. Magneziul este necesar pentru activitatea multor enzime, precum și în formarea țesutului osos. Microelementele sau
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
fiecare al treilea rest fiind glicină [1], conține 21% prolină și aminoacizii necodificați hidroxiprolină și hidroxilizină [1], unitatea structurală este tropocolagenul, proteină oligomer alcătuită din trei lanțuri polipentidice ce formează o triplă elice [1], sinteza începe intracelular și se termină extracelular [1], etapele intracelulare sunt [1] formarea precolagenului lanț α, formarea procolagenului lanț α, hidroxilarea resturilor de prolil și lizil, glicozilarea unui număr de resturi hidroxil și secreția extracelulară, etapele extracelulare sunt [1] îndepărtarea fragmentelor polipeptidice carboxi și amino terminale, formarea
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
ce formează o triplă elice [1], sinteza începe intracelular și se termină extracelular [1], etapele intracelulare sunt [1] formarea precolagenului lanț α, formarea procolagenului lanț α, hidroxilarea resturilor de prolil și lizil, glicozilarea unui număr de resturi hidroxil și secreția extracelulară, etapele extracelulare sunt [1] îndepărtarea fragmentelor polipeptidice carboxi și amino terminale, formarea tropocolagenului și ulterior a colagenului matur insolubil, colagenul din oase și piele este metabolic stabil [1], colagenul din ficat are o rată mare de metabolizare [1], este codificat
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
o triplă elice [1], sinteza începe intracelular și se termină extracelular [1], etapele intracelulare sunt [1] formarea precolagenului lanț α, formarea procolagenului lanț α, hidroxilarea resturilor de prolil și lizil, glicozilarea unui număr de resturi hidroxil și secreția extracelulară, etapele extracelulare sunt [1] îndepărtarea fragmentelor polipeptidice carboxi și amino terminale, formarea tropocolagenului și ulterior a colagenului matur insolubil, colagenul din oase și piele este metabolic stabil [1], colagenul din ficat are o rată mare de metabolizare [1], este codificat de o
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
nervos) prezintă un procent ridicat (70-80%) în apă comparativ cu țesuturile de rezervă, cum ar fi țesutul adipos (20%). -conținutul în apă al organismului tânăr este semnificativ mai mare comparativ cu organismul în vârstă. Repartiția apei în organismul animal: -compartimentul extracelular cuprinde “apa liberă” existentă în circulația intravasculară (sânge, limfă) precum și “apa lacunară” din spațiile interstițiale; compartimentul intracelular cuprinde apa de constituție sau “apa legată" care participă la alcătuirea structurii celulare și a mediului celular, la imbibiția sistemelor coloidale și la
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]