3,552 matches
-
dar nu-l reproduc niciodată Întocmai. Liniștește-te, nu sunt sadică, m-am gândit bine la toate Înainte de a-ți cere să faci ce ți-am cerut. Nu țin neapărat să-ți fiu Îndatorată: dacă exista altă rezolvare, recurgeam fără ezitări la ea. Avea dreptate, cred. În orice caz, vorbea ca și când ar fi avut. În ceea ce mă privește, plaja de opțiuni individuale se Îngustase până la reiterarea șanselor omologului meu biblic căruia Dumnezeu i-a spus: Adame, alege-ți o nevastă. Intrasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zgomot ușor, imperceptibil aproape, și poarta a Început să alunece silențios spre dreapta. Am avut impresia că durează o eternitate până când s-a retras cu totul. Lucrul ăsta a avut și o parte bună: am avut timp să-mi Înving ezitarea care mă chinuia - să pășesc Înăuntru sau să fac eroic cale-ntoarsă? Venisem hotărât să intru, așa e, dar acum, când faptul devenea posibil, era puțin altceva. Mi-am luat inima În dinți, și animat de fatalist-mobilizatorul „fie ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că vrea, prelungindu-mi așteptarea, să Încarce momentul cu tensiune și suspans. În cele din urmă, și-a desfăcut larg mâinile, Într-un gest de acceptare fatalistă a hotărârii pe care sugera astfel că o lua la capătul unei dilematice ezitări, și a așezat plicul alături de celelalte hârtii despre care Îmi precizase că le rezervase pentru mine. - N-o să rostesc numele orașului; el se găsește În acest plic. Îți cer să nu-l deschizi Înainte de a părăsi sanatoriul. Poți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spate se deschise complet și aparatul începu să se deplaseze pe o traiectorie circulară cam de douăzeci de kilometri diametru, profitară ca să arunce în gol, în primul rând, trei mari bidoane cu apă. Aproape imediat, șaisprezece oameni le urmară fără ezitare și la un interval de circa cincisprezece secunde, nu mai mult, astfel că în aer formară un cerc al cărui centru era vârful cel mai înalt. Erau excelenți profesioniști, nu încăpea nici cea mai mică îndoială în această privință, specialiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
găsește acum o perfectă motivație În definirea acestei cărți pe care o scriu. Bătăi scurte, timide, În ușa de la intrare. Cine-o mai fi? Probabil că iar a confundat cineva scara. — Pe cine căutați, Întreb fără să deschid. După cîteva ezitări Îmi răspunde o voce de copil. — Coana Aneta a spus să veniți repede că v-a ținut rînd la carne. În spatele alimentarei, despărțită printr-o curte interioară de restaurantul Alba, se vînd produsele rare. Ca să se evite aglomerația În incinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pacienți În pijamale vărgate, unii erau În halatele șifonate ale spitalului, cîțiva jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Spune, ce te frământă? Domnule inspector, eu rămân la părerea mea că șoferul a plecat spre oraș, nu înapoi spre munte. Orice om cu scaun la cap așa ar fi procedat. Eu unul, dacă eram în locul lui, porneam fără nici o ezitare spre casă. Absolut de acord cu tine și eu aș fi făcut la fel. Și atunci, ce căutăm în parchet? se arătă mirat Vasilică. Încercăm să aflăm ce a făcut înainte de a pleca încoace. Nu uita că am declanșat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un țigan înalt și subțire, cu plete negre și mustața subțire îl privea întrebător cu mâinile în șolduri. Imediat, femeile se apropiară și ele în fugă strigând aceeași întrebare. De aia și venirăm, interveni Pohoață, observând că Toma are o ezitare. După un moment de tăcere, în care toată lumea făcu liniște așteptând să audă ce are de spus inspectorul, ploaia de întrebări se abătu din nou asupra lor. Unii vorbeau românește, alții țigănește, era un adevărat vacarm. Gata! strigă Cristi ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doi pași în față. Siluetele trunchiurilor copacilor îi apăreau din ceață dintr-o dată în fața ochilor, abia având timp să le evite. Strângea cu putere în mâna dreaptă bâta pe care o găsise mai devreme, hotărât să o folosească fără nici o ezitare în cazul în care dădea peste cineva în pădure. Era cumplit de speriat și în ciuda tuturor eforturilor sale de a se liniști, inima i se zbătea nebună în coșul pieptului. Nu mai era dispus să riște nimic, drept pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și bolovanii rezultați din lucrările de construcții fuseseră împinși de-a valma în lături, de unde se apoi prăbușiseră pe versant, făcând accesul aproape imposibil. După câteva clipe de ezitare, se hotărî totuși să meargă pe acolo. Era puțin probabil să se întâlnească cu vreo persoană coborând la vale, nu credea că rămăsese cineva peste noapte în pădure. Mai degrabă se temea să nu-l ajungă din urmă vreo mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făgaș normal, iar activitatea lor, legală ori nu, s-ar fi desfășurat mult mai ușor. Cu o zi mai devreme dacă Vlad i-ar fi ordonat să se ocupe de bătrân, ar fi purces la treabă fără cea mai mică ezitare. Boris Godunov era un tip pragmatic, el vedea situația din punct de vedere tehnic, ca să spunem așa. Ordinul primit de la șef era foarte clar, iar el trebuia să-l ducă la bun sfârșit. În mod normal, eliminarea unui om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alte considerente nu dorește să se despartă de acele prețioase documente“. Atunci, la conferință, nu mi-a trecut prin cap să vă pun o Întrebare: de unde, brusc, această certitudine, cînd doar cu doi ani În urmă n-ați avut nici o ezitare, scriind prefața Opere complete - așadar, de unde atîta siguranță Încît să declarați: „După toate aparențele, se pare că există o persoană care, dacă sorții vor fi de partea noastră, mai trăiește undeva la Berlin, Paris sau New York!“. Fără Îndoială, domnule, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
psihologică la care erau deja supuși. Așa cum ne învățase de-a lungul secolelor vechea zicală, Nu da cinci sute de vrăbii din mână pe cinci sute de ciori de pe gard. Confirmarea nu întârzie. Când, după multă abilitate diplomatică, după multe ezitări și multe tatonări, agentul care lucra pe teren, adică, în oraș, reușea să pună prima întrebare, Vreți să-mi spuneți, vă rog, cu cine ați votat, răspunsul pe care i-l dădeau, ca un mesaj bine învățat, era, cuvânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
panoramică rapidă pentru a surprinde orice discrepanță sau vreun entuziasm diminuat. Prim-ministrul continuă, Din nefericire, experiența ne-a învățat și că până și cele mai perfecte și finisate idei pot eșua când vine momentul executării lor, fie din cauza unor ezitări de ultim moment, fie din cauza unei nepotriviri între ceea ce se spera și ceea ce s-a obținut efectiv, fie pentru că s-a scăpat din mână situația într-un moment critic, fie din cauza unei serii de o mie de alte motive posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vină aici și să se uite la tablourile mele. Ei bine, a venit, i-am arătat tot ce făcusem. (Stroeve șovăi o clipă jenat. Nu știu de ce începuse povestea aceea care nu-i era deloc favorabilă. Acum simțea o oarecare ezitare s-o mai continue. Totuși o reluă.) S-a uitat la... la tablourile mele și n-a zis nimic. Am crezut că-și amână judecata până la sfârșit. În cele din urmă i-am zis: „Ei, astea sunt toate!“, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe Strickland. Însă trebuia să meargă pe jos, iar lui îi era imposibil să bată atâta drum și tocmai de aceea ei o îndepărtaseră pe fetiță. — Trebuie să vă mărturisesc, spuse doctorul întorcându-se către mine, că am avut o ezitare. Nu mă prea încântau paisprezece kilometri parcurși pe o potecă proastă și n-aș fi avut nici o șansă de a mă întoarce în aceeași seară până la Papeete. Și pe urmă Strickland nu era deloc simpatic. Era un ticălos leneș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui Într-un mod neașteptat, semn că lada nu era un simplu adăpost, ci era cu siguranță Întărită. În cele din urmă, cu un pocnet, una din verigi cedă. Priorul scoase lanțul cu repeziciune și apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înaintând alarmați, cu lăncile Întinse spre dânșii. - Sunt priorul Comunei, zise Dante pe un ton sec, arătându-se În lumina torței pe care unul din cei doi o strângea În mână. Dați-vă la o parte! După un moment de ezitare, oamenii se dădură În lături. Poetul surprinse clar privirea ironică cu care se zgâiseră la femeia care Îl urma. Dar nu păreau prea surprinși, ca dovadă a cât de temeinic se Împământenise obiceiul de a introduce femei În Priorat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
părea să fie o piatră funerară. Se auzi o pocnitură, apoi, cu un efort considerabil, Cecco urni piatra, scoțând la iveală Începutul unei scări care se afunda spre subsol. - E vechea criptă. Aici... Se Întrerupse. Apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
motivele sale să pună întreaga poveste în cârca tânărului, așa cum și jigodiile de Mierck și Matziev le avuseseră pe ale lor. De unde să știu? De asemenea, e straniu că mă obișnuisem să trăiesc în mister, în îndoială, în penumbră, în ezitare, în absența răspunsurilor și a certitudinilor. A-i răspunde lui Vignot ar fi însemnat dispariția acestui trai: s-ar fi făcut dintr-odată lumină, una care îl făcea nevinovat pe Destinat și îl arunca pe micul breton în întuneric. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
asigurând aerisirea, drenarea și circularea apei, căci apa, ca povestea. Apele care știu. Apele care comunică unele cu altele, în niște moduri vizibile sau mai puțin vizibile, numai de ele stăpânite. Prin șovăieli, prin calm sau izbucniri nervoase, prin scepticism, ezitări infinitezimale, concentrare, prin revenirile lor ciudate, cu atenții de observator, prin dezbateri cu lumea aceasta și cu lumea cealaltă. Emoțiile lor sunt atât de vizibile, așteptările și asimilările de povești atât de mari, încât pânze freatice, oceane și mări, râuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
frică de tine. Întotdeauna Îmi e frică de o fată până o sărut. EA (didactic): Dragă băiete, războiul s-a sfârșit. EL: Prin urmare Îmi va fi mereu frică de tine. EA (destul de Întristată): Presupun că așa e. (O ușoare ezitare de ambele părți.) EL (după ce s-a gândit bine): Ascultă. Am să-ți fac o rugăminte cam deplasată. EA (știind ce urmează): După numai cinci minute. EL: Dar... vrei să mă săruți? Sau te temi? EA: Nu mă tem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a mulțumit să Încremenească și să asculte, iar cuvintele Îi pătrundeau Încet În conștiință: „Les sanglots longs Des violons De l’automne Blessent mon coeur D’une langueur Monotone.“ Un fulger a despicat cerul, dar cântecul a continuat fără ezitare. Era evident că fata se găsea pe câmp și vocea dădea impresia vagă că ar veni dinspre un stog de fân aflat cam la șapte metri În fața lui Amory. Pe urmă cântecul s-a oprit; s-a oprit ca să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai sus de unde poate urmări mai bine groaznica întâmplare. Așa s‑au obișnuit în copilărie Anna și Rainer, iar acum cred că sunt încă undeva deasupra și‑i pot privi pe alții de sus. Fizic se dezvoltă greu și cu ezitări. Și‑au păstrat însă simțul pentru lucrurile elevate. În capete se acumulează ceva care va produce mai târziu o explozie de lumină portocalie. Acum a sosit timpul când gemenii l‑au întrecut pe tată din punctul strict de vedere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se află și acum tot acolo. — A, da? Cât de ciudat! El era totuși un om pe care nu-l interesa câtuși de puțin acel loc. Și ce făcea acolo? — E un vagabond printre atâția alții, am răspuns eu fără ezitare. De data asta, femeia rămase fără grai; am auzit-o scoțând un oftat lung. Ce spuneți? Ce nenorocire! Am impresia că asta murmura, pentru că nu am auzit-o clar. Apoi se puse pe plâns și Îngână Între două reprize de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]