1,796 matches
-
Ce scaldă sfănt fiorul. El s-a dus, lacrima spune Mult mai mult ca un cuvânt: Viața toată îți impune Drum deschis către mormânt. 6 iulie 2004 VĂD SEMENI CARE UMBLĂ ZIUA Văd semeni care ziua umblă Nu c-o făclie, ci cu șapte, Căci omul a căzut în umbră De când și mintea i-i în noapte. Ei caută ca Diogene În suflete parfum și cinste, Dar florile aborigene S-au ofilit pe false piste. Ici-colo bunul simț tronează În sfera
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
convertiții". Republica se naște sub semnul retoricii, căci la înmormîntarea amiralului Reis, - șef de insurecție care-și găsise moartea într-un chip misterios în noaptea de 3 spre 4 octombrie -, discursurile încep în plină amiază și se continuă la lumina făcliilor. Apar, apoi, martirii revoluției. Toți se bătuseră la "Rotondă", toți complotaseră, toți fuseseră persecutați - și toți cereau acum, în ziua biruinții, posturi și măriri. Sunt trimiși în străinătate - miniștri și însărcinați cu afaceri - gazetarii, pamfletarii și scriitorii revoluționari; Joîo Chagas
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fericite Cu noi alăturea va merge. EMINESCIANĂ Hai iubire lângă mine În pădurea tremurândă Crengile-aplecate, pline Încerca-vor să ne-ascundă. Și cădea-vor dintre toate Numai frunzele uscate, Somnul nu ne va mai prinde, Dragostea se va aprinde. Ca făclii slab luminate, Licuricii-lumânări Ne vor arăta în noapte Dulci-a dorului cărări. Când pe cer luna coboară, Te voi strânge-ncet la piept, Am să-întreb, dulce comoară Dacă te iubesc, e drept? Astrul nopții-înfiorat Va răspunde la- întrebare: Pare mică
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pică Dă-mi Doamne femeia Care să mă întărească În ispită Să mă scape de scârba De a fi viu. Elena MITITELU <biography> Semnătură de autor: Elena Mititelu Data și locul nașterii: 25 Septembrie 1950, Oșești, Vaslui, Colaborări la reviste: „Făclia”, „Meridianul”, „Învățătorul vasluian”, „Ecouri literare”, „Floare albastră” - Vaslui, „Românașul” - Iași; Debut literar: În revista Liceului Pedagogic „Al. Vlahuță”, Bârlad - „Făclia” nr. 6 -1977; Debut editorial: „Cuvinte spre cer” - Editura „Tiparul”, Bârlad - 2006; Volume publicate: „Cuvinte spre cer”; „Ferestre deschise” - Editura
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Elena MITITELU <biography> Semnătură de autor: Elena Mititelu Data și locul nașterii: 25 Septembrie 1950, Oșești, Vaslui, Colaborări la reviste: „Făclia”, „Meridianul”, „Învățătorul vasluian”, „Ecouri literare”, „Floare albastră” - Vaslui, „Românașul” - Iași; Debut literar: În revista Liceului Pedagogic „Al. Vlahuță”, Bârlad - „Făclia” nr. 6 -1977; Debut editorial: „Cuvinte spre cer” - Editura „Tiparul”, Bârlad - 2006; Volume publicate: „Cuvinte spre cer”; „Ferestre deschise” - Editura „Pim”, Iași - 2009; „Floare albastră” - Volum colectiv, omagiu lui Mihai Eminescu, Editura “Top Lux”, Iași 2006, ediția a II-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Și era o lună plină și o lumină dulce în văzduh, în sat, pe iaz, pe dealuri, și liniștea stăpânea toate făpturile, iar în hanul mohorât și întunecos mortul străin se odihnea cu fața alinată, sub mângâierile tremurătoare ale unei făclii. Singura ferestruică luminată a rateșului veghea în umbra streșinei, ca un ochi neadormit. Mortul a fost îngropat după trei zile. I s-au făcut pomeni frumoase, praznic bun... Popa a mâncat și a băut la praznic, a luat pomenile; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cruce, tocmai pe la sfârșitul toamnei; așadar a cinstit, la rateșul lui Petrache, pe doi români și le-a spus ce-l doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și frumos; avea un păr negru... — Nu, răspunse celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintre scriitorii români, cei care l-au influențat cel mai mult pe Sadoveanu au fost Caragiale și Vlahuță. La moartea lui Caragiale, Sadoveanu a scris un emoționant articol în care a vorbit despre „minunatele schițe“ din Momente, nuvelele Păcat și Făclia de Paște fiind apreciate drept „povestiri zdrobitoare“. În antologia Istorisiri vechi și nouă, volum de propagandă comunistă publicat în 1954 la Editura Tineretului a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, această schiță era subînțeleasă ca o metaforă a „relației dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cel bun de oprire și așteptare, de unde dintrodată puteau ieși la pătul, s-au oprit, așteptând ziua. Vântul dinaintea zorilor se strecura tot mai des în somnia pădurii, risipind visurile ei neguroase. Deasupra, în creștetul catapitesmei, rămâneau tot mai puține făclii. Apoi începu a se prevedea bruma, în poiana din față. Culi ofta, din vreme în vreme; totuși, văzând pe Vidra liniștită, avea nădejde că nu vor da peste năcaz. Acelei cățelușe îi veneau de departe, în nări, toate înștiințările. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor, Căci lumina făcliei crește atunci când îi tai moțul. Recitate și cântate pe toate tonurile de către bărbier în persoană, aceste stihuri ale unui bătrân poet din Saragosa au marcat sfârșitul ospățului și începutul ceremoniei propriu-zise. Tatăl meu a urcat la catul de sus pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în purtarea pe care a avut-o față de tine și ar fi dornic să nu-și atragă dojenile tale. Nu a știut să țină piept unui impuls urât. În aceeași zi, starostele negustorilor coborâse din fortăreață, precedat de purtători de făclii care se împrăștiară prin oraș pentru a vesti: „Potrivit unui decret al Maiestății Sale Regale sultanul, sunt desființate taxele lunare și săptămânale și toate dările indirecte fără excepție, incluzându-se și drepturile asupra morilor din Cairo“. Sultanul era decis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acest lucru cu stăpânul lui. N-a fost nevoie să aștept prea mult pentru a-mi da seama de motivul unei asemenea agitații. Dinspre strada Saliba sosea într-adevăr un detașament de soldați, precedat de toboșari și de purtători de făclii. În mijlocul trupei se târa un individ cu bustul gol, cu mâinile întinse în față, legate cu o funie de care trăgea un om călare. Cineva citea o proclamație care spunea că omul, un servitor acuzat că fura turbane din suk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aproape de a ei, încă și mai strâmtă. — Nu e palat, dar aici o să fiți la adăpost și n-o să vă trezească nimeni. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă pe fereastră. Nu era decât o încăpere dreptunghiulară, luminată de o făclie gata să se stingă. O ușoară aromă de tămâie stăruia în jurul nostru. Prin fereastra fără oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împotriva lui Adrian și a viselor lui de cruciadă. Iar când, în cursul lunilor următoare, detenția s-a înăsprit, când n-am mai avut nimic de citit, nimic pentru a putea scrie, nici pană, nici cerneală, nici hârtie, nici măcar o făclie ca să risipesc bezna care se instala încă de după-amiază, când nu mai aveam nici o legătură cu exteriorul, când temnicerul meu se făcea că nu pricepe nici o limbă, în afară de un vag dialect germanic, am început să mă uit la scrisoarea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Uitasem că toamna venea. Singur Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere; Pe masă arde o făclie. - Odaie, plină de ecouri, Când plînsu-ncepe să mă prindă, Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. Odaia mea mă înspăimîntă... Aici n-ar sta nici o iubită, - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Amurg Crai-nou verde-pal, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de mistere, În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere; Pe masă arde o făclie. - Odaie, plină de ecouri, Când plînsu-ncepe să mă prindă, Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. Odaia mea mă înspăimîntă... Aici n-ar sta nici o iubită, - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Amurg Crai-nou verde-pal, și eu singur Prin crengile cu sunet de schelet, - Învinețit ca un cadavru... - Vino-n
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu. Un larg și gol salon vedeam prin draperii, Iar la clavir o brună despletită Cânta purtând o mantie cernită, Și trist cânta, gemând între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra melodie, Iar vântul fluiera ca țipătul de tren. Apoi, veni și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și Sfânt, codri care îi erau atât de dragi! Păstrează astăzi în amintire chipul său zugrăvit pe o fotografie ștearsă de vreme. Singura mângâiere îi este aceea de a putea aduce drept omagiu pentru acest suflet blând și iubitor, o făclie aprinsă, acolo unde îi sunt îngropate rămășițele pământești, în timp ce sufletul străbate liber la adăpostul codrilor seculari. Hărnicuța Fetița clipi de câteva ori, apoi deschise ochii și privi în jur; era dimineață, soarele se ridicase deja pe cer. Se întinse alene
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
sud. Cei treizeci de Apărători traversară șanțul de apărare pe podul de lemn și intrară În prima curte interioară. Străjerii se dădură la o parte la vederea mantiilor albe. În a doua curte interioară se opriră și descălecară. Sute de făclii luminau interiorul cetății, iar forfota nu părea să Înceteze prea curând. De pe scările donjonului din dreapta coborî un bărbat fără mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de pași. În cinci sute de pași se pot reflecta cinci sute de luptători. Care nu există. Negustorii priveau nedumeriți, dar fascinați. - Dar există cinci sute de oameni care par luptători. Reflectați În oglinzi, pe vreme de noapte, luminați de făclii, aceștia vor fi o mie de luptători. De două ori mai mulți decât bandiții Jian Shi. Pe măsură ce traducea, călugărul se lumina la față. Așadar, oaspetele templului Shaolin chiar era un om de excepție. Chiar avea simțul strategiei, dincolo de puterile oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rândurile răzeșilor se lăsă liniștea. Înțelegeau abia atunci că, totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]