1,866 matches
-
și distrugere, la planuri malefice și suferința provocată de întunericul apăsător și ascuns al lumii... mai trist este atunci când aud strigătele sufletelor nedreptățite care-mi cer eliberarea de întuneric, malefic și minciună... de aceea sunt aici, ca să luminez drumul cu făclia mea și să arăt oamenilor o speranță de mai bine... să le arăt că există adevăr, dreptate și eliberare spre infinitul absolut pozitiv... și poate când va veni o zi să devină lumea mai bună, eu mă voi afla aici
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să depășească resursele mele de energie în acel moment. Simțind că nu mă susțineam îndeajuns, m-am așezat înapoi. E prea dificil..., am zis privind în ochii ei și așteptând un răspuns. Atunci, am văzut că ținea în mână o făclie arzătoare care lumina până undeva în înălțimi infinite. În jurul capului îi apăruse o coroană de raze și avea o carte în cealaltă mână, paginile deschizându-se la întâmplare, aruncând sclipiri în jur. Am privit-o cu fascinație, aproape nevenindu-mi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
vreodată, mi-a răspuns ea cu înțelepciunea ei inconfundabilă. Iar tu vei merge înainte și vei ști că eu mă aflu întotdeauna alături de tine. Acesta e adevărul adevărat. Și s-a aplecat spre mine din înălțimile ei, aducând mai aproape făclia care acum se transformase într-un ulcior de sticlă, luminos... mi-a întins ulciorul care părea să conțină apă limpede și, fără să stau pe gânduri, am băut din lichidul ce iradia intens ca o sursă de energie. Imediat, am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
am oprit în fața primei ferestre, privind în geamul transparent... numai că geamul nu era transparent. Rama subțire și aurie încadra ieșirea spre o imagine din altă lume, din alt timp, din alt înțeles... însă eu am recunoscut coroana Libertății și făclia aprinsă, pâlpâind ca din depărtare. M-am bucurat pe moment, apoi mi-am dat seama că imaginea Libertății nu era exact la fel, nu era întocmai cu ceea ce știam eu. Semăna, însă ceva era altfel. Am trecut la alt stâlp
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu era exact la fel, nu era întocmai cu ceea ce știam eu. Semăna, însă ceva era altfel. Am trecut la alt stâlp și altă fereastră: același rezultat. Se vedea Libertatea, însă nu era chiar ea. Ceva lipsea. Ori cartea, ori făclia, ori chiar coroana... Am verificat altă fereastră, și încă una, apoi o alta... Lumina soarelui ce trecea printre nori se reflecta în geamurile rotunde ale ferestrelor, aruncând în jur raze de o căldură cunoscută, însă incompletă și aparentă. M-am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acestei lumi amestecate, o condiție a descoperirii vieții universului și a aflării adevărului. Nu poți înțelege lumina infinită dacă nu înveți s-o separi de întuneric. Iar flacăra ta se poate intensifica și poate deveni nesfârșită dacă o aprinzi de la făclia libertății, de la sursa izvorului, de la fluviul universal al luminii... Unde-i libertatea asta despre care vorbești și cum să găsesc fluviul luminii? Și tu de unde știi lucrurile astea? Am ridicat din umeri. Am aflat și eu, în drumul meu... E
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
s-o las afară din felinar?... Ba da, dar ar fi trebuit să zbori mai sus ca ea... Altfel, ajungi aici. Bine, și acum ce e de făcut? Cum să plec de lângă clepsidra asta? Libertatea a plutit pe deasupra filtrului îndreptând făclia sa prin aer, undeva deasupra mea, și razele ireale au devenit imediat un contur clar. Ridicând mâna, a desenat în aer cadrul unei uși. Era doar o impresie, însă era ceva mai mult decât nimic. Ieși pe-aici. Asta e
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Am aripi, dar am uitat să le folosesc demult. Nu-mi mai amintesc dacă alergasem sau zburasem... ce importanță mai are acum?... Iar luna pe care ai văzut-o n-avea cumva și o coadă?... Nu era de fapt o făclie aprinsă? Asta nu știu sigur..., a ridicat el din umeri. Poate să fi fost orice. Impresia poate fi materia și conturul, sau imaginea poate fi mai mult, poate însemna ceea ce este dincolo de aparențe... ce este de fapt ceea ce vedem? Esența
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de idealul acesta. Libertatea a întins o mână de dincolo de perdea. În palma ei era o medalie aurie, legată cu un lanț. Vezi? Acesta e un simbol al perfecțiunii... e asemenea soarelui. În clipa următoare, a trecut medalia prin dreptul făcliei și o lumină orbitoare a inundat încăperea fără ziduri... rotundul medaliei s-a secționat fulgerător în două jumătăți, de parcă ar fi fost întotdeauna așa, de fapt, iar întregul apăruse doar ca o iluzie de un moment. De ce-ai împărțit
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ale Veneției și ale Romei, ba chiar ajunsese, pe drumurile mediteraneene de negoț, până În Îndepărtata Spanie. Acum Însă, nici Pietro nu sosise la conacul căpitanului Oană din Albești. Nici un chip cunoscut nu se ivea În lumina aspră și tremurătoare a făcliilor. Douăzeci de oșteni necunoscuți intraseră În curte după un galop istovitor, cum se vedea din gâfâitul cailor. „Nu, țipase contesa, nu, nu-mi trebuie nici o protecție, nu-mi trebuie nimic, assolutamente niente di questa maledetta paese, vreau doar să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
clipe, atât cât să străbată din neguri un tropot de cai bine struniți și strigătul de luptă al Celor o mie. Moldovenii se prăvăliseră ca un val, spărgând totul, tăind totul, călcând În copitele cailor orice Împotrivire. Descălecară la lumina făcliilor, iar căpetenia lor alergă la trăsură. Un chip obosit și senin se ivi În cadrul ușii, și o voce cunoscută murmură: - Contessina! Alexandru Îl recunoscu imediat. Pietro. Bunul prieten al tatălui său, unul dintre căpitanii de steag ai Celor o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
neașteptat, Într-adevăr. - La o asemenea distanță de țările transalpine? Non e possibile... - Și totuși. Voi avea suficient răgaz pentru a vă istorisi cele Întâmplate, dar... - Iertare. Până la căderea nopții vom fi pe Ponte Rialto, unde, veți vedea, neguțătorii aprind făclii și continuă comerțul până și noaptea... O priveliște magnifică de la ferestrele palatului Frassetti. Pe cai! Grupul porni din nou, iar Alexandru privi pe fereastra trăsurii cum armurile cavalerilor Își schimbă culoarea, devenind aurii și apoi puțin roșietice, reflectând razele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cozi de veveriță și primii călăreți duceau tuiurile din păr de cal ale mârzacilor. Aveau Între ei un prizonier cu mantie albă, care nu Înceta să se zbată pe cal. Kubilai ieși În Întâmpinarea ceamburului, Însoțit de cinci războinici cu făclii. - Bine ați venit, viteji ai stepelor! Aduceți prizonierul În cort! Primii călăreți se apropiară și, la lumina făcliilor, Kubilai văzu, cu mirare, că de sub tuiul cu Însemnele noyonului Ogodai Îl privesc doi ochi albaștri. Duse mâna la sabie, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prizonier cu mantie albă, care nu Înceta să se zbată pe cal. Kubilai ieși În Întâmpinarea ceamburului, Însoțit de cinci războinici cu făclii. - Bine ați venit, viteji ai stepelor! Aduceți prizonierul În cort! Primii călăreți se apropiară și, la lumina făcliilor, Kubilai văzu, cu mirare, că de sub tuiul cu Însemnele noyonului Ogodai Îl privesc doi ochi albaștri. Duse mâna la sabie, dar era prea târziu. Căpitanul Oană dăduse deja pinteni, calul se cabră și făcu un salt, tăișul sabiei străluci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doi ochi albaștri. Duse mâna la sabie, dar era prea târziu. Căpitanul Oană dăduse deja pinteni, calul se cabră și făcu un salt, tăișul sabiei străluci o clipă, iar capul căpeteniei tătare se rostogoli În fața cortului. Cei cinci luptători cu făclii nu avură nici ei timp să Înțeleagă ce se Întâmplă. Fură străpunși de săgeți În același timp, prăbușindu-se fără să mai apuce să dea alarma. Din marginea taberei, legat de roata căruței, Ștefănel nu văzu cum călăreții Își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
toate aceste Întâmplări, căpitanul Oană nu putea desprinde, totuși, firul unei răzbunări care să ducă până la el. Deocamdată, nici nu mai avea timp de asemenea deslușiri. Seara cobora pe nesimțite deasupra munților Transilvaniei, iar la crenelurile Castelului Bran se aprindeau făclii. Oană se ridică, puse șaua pe cal și se Îndreptă, pe drumul care venea dinspre cetatea Râșnovului, spre porțile castelului. Nu era singur. Doisprezece cavaleri cu mantii albe, purtând semnul scutului și al spadei, călăreau Încet spre aceeași poartă. Adunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
drumului, lăsând În urmă o trâmbă de praf. - Noyonul Ogodai... spuse șeful călăreților, gânditor. Chemat grabnic la marele han... O să avem război. 9 septembrie 1458, seara, Castelul Bran Era singurul aflat În lumină. O lumină slabă, mișcătoare, roșiatică, o simplă făclie de rășină lăsată aprinsă Într-un suport de pe peretele Sălii Armelor. Ceilalți nu erau decât umbre conturate de un univers de stele abia bănuit În Întunericul de afară, din care nu sosea, În vasta Încăpere, decât răsuflarea răcoroasă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nu erau, În partea aceea, decât pante iuți, pe care caii n-ar fi putut coborî, iar jos, o vale prin care căruța abia dacă avea loc, prin albia unui pârâu Înghețat. Se Însera, dar cei doi luaseră cu ei făclii de rășină, cu care să poată găsi drumul Înapoi. Și abia atunci, pentru prima oară În acele pustietăți, Întâlniseră lupii. Se auziseră Întâi urletele sus, pe culmile albe, apoi le zăriseră siluetele mișcându-se iute printre brazi. Apoi răsărise luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
amândoi atenți, cu arcurile pregătite. Când zăriseră printre crengi ochii luminoși ai fiarelor, trăseseră. Nu aveau Însă timp să vadă dacă nimeriseră sau nu. Brusc, În fața lor se ivise un lup. Un singur lup, a cărui blană părea, la lumina făcliilor, aproape albastră. În spatele lor simțiseră apropierea altor lupi, care așteptau, poate, semnalul de atac al Lupului Albastru. Dar nu se Întâmplase nimic. Lupul stătuse neclintit clipe lungi, privindu-i. Apoi dispăruse În Întunericul pădurii. Odată cu el, plecase Întreaga haită, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dar știau toți trei că, În curând, se vor pregăti de drum. 25 februarie 1459, Veneția Cântecul se auzea, parcă, dinspre palatul Contarini. Alexandru deschise fereastra care dădea spre Gran Canale și privi forfota de gondole Împodobite și luminate cu făclii. Nu erau doar gondole, erau și bărci mai mari, cu pânze, toate pline cu tineri veseli, sau poate nu erau numai tineri, poate Întreaga Veneție ieșise În prima seară a carnavalului să sărbătorească apropiata sosire a primăverii. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arătând, cu un gest larg, Întreaga scenă care se deschidea privirilor din mijlocul lui Canal Grande. Pe ambele maluri, ferestrele palatelor erau luminate a giorno. Se vedeau, prin ferestre, candelabre bogate, cu opt sau douăsprezece brațe, la debarcadere zeci de făclii, iar În ambarcațiuni alte făclii. Erau mii de lumini fixe și plutitoare, și nu doar pe Canal Grande, ci și pe celelalte canale ale orașului. Noaptea parcă se ridicase mai sus, deasupra cupolelor Încă albe de zăpadă ale bazilicilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întreaga scenă care se deschidea privirilor din mijlocul lui Canal Grande. Pe ambele maluri, ferestrele palatelor erau luminate a giorno. Se vedeau, prin ferestre, candelabre bogate, cu opt sau douăsprezece brațe, la debarcadere zeci de făclii, iar În ambarcațiuni alte făclii. Erau mii de lumini fixe și plutitoare, și nu doar pe Canal Grande, ci și pe celelalte canale ale orașului. Noaptea parcă se ridicase mai sus, deasupra cupolelor Încă albe de zăpadă ale bazilicilor, iar orașul Își croise un univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu doar pe Canal Grande, ci și pe celelalte canale ale orașului. Noaptea parcă se ridicase mai sus, deasupra cupolelor Încă albe de zăpadă ale bazilicilor, iar orașul Își croise un univers al lui, În lumina vie și jucăușă a făcliilor, reflectată În strălucirile colorate ale măștilor. - Hai să ieșim În bazinul San Marco, spuse Giovanni. Știu o scurtătură din mici canale, o să fie distractiv! Gondola copiilor coti la stânga și intră pe un canal mai strâmt, care trecea pe sub trei poduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acești oameni. Poate Îi recunosc. - Prego... Îl invită șeful gărzii. Condotierul se aplecă asupra celor două cadavre. Le studie atent fețele, care nu Îi spuneau absolut nimic. Apoi scoase din gâtul unuia din ei pumnalul și Îl ridică În lumina făcliilor. Nu, nu se Înșelase. Pe mânerul lui erau incrustate două semne distincte: scutul și spada. În seara următoare, familia Frassetti participă la balul Signoriei, care aduna nobilimea Înaltă a Veneției În cele mai fastuoase costumații și cu cele mai elegante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tătari din Crimeea, ci aveau trăsături arabe. Erau Înfășurați În burnuzuri albe, pe cap aveau turbane galbene și purtau iatagane. Trupurile lor nu puteau fi lăsate acolo. Le traseră În interiorul monumentului, iar Nogodar spuse că, la noapte, cei ce aprind făcliile vor face restul. Porniră Înapoi, pe aceeași alee pe care veniseră. Pelerinii dispăruseră, căci se Însera, iar spiritele trebuiau lăsate În liniște. Se Întoarseră la han și se pregătiră de plecare. Amir și Nimeni se puteau odihni, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]