2,100 matches
-
a secțiunilor constitutive ale structurii macro formale, producând contrastul atât în plan tematic, cât și în cel dinamic ( f - cresc./ pp). „Surpriza” o reprezintă revenirea materialului secund, într-o ipostază sonoră redimensionată, datorată modulației la nuanța tonală îndepărtată a lui fa# major. Acesta apare în juxtapunere cu frânturi ale versiunii sale inițiale (expusă în tonalitatea de sol major), dar și în asociere cu expresia unei noi articulații tematice. Dispunând de o configurație predominant acordică, generată de înlănțuirea mixturală a acordurilor perfecte
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
viață din rezonanțele eterice ale acordurilor finale ce așternuseră odinioară Cețurile. Apăsarea se prelungește, îmbrăcând doar o nouă înfățișare. Corespondențele de imagini se oglindesc într-o afinitate sonoră elocventă încă de la primele rezonanțe ale preludiului. Astfel, proiecția sunetelor sol și fa din vârful ultimelor acorduri ale Cețurilor o descoperim reflectată „în oglindă”, la baza ecourilor amplificate și rafinat îmbogățite ale sonorităților ce le succed. Acest aspect subtil al viziunii conceptuale va fi evidențiat cu claritate de o interpretare înlănțuită a preludiilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Geniul debussyst știe să afle calea evadării pentru emanațiile inovatoare ale spiritului său, ce vin de această dată să estompeze, dar nu să contrazică cu desăvîrșire principiile armoniei funcționale. Astfel, debutul motivului tematic principal afirmă acordurile subdominantei majore și relativei (fa# major și mi major) cu septimă mică și nonă mică, la care se adaugă sexta mare conținută în planul inferior al discursului. Aspectul subtil care elimină posibilitatea conturării evidente a efectului sonor este tocmai acea îndrăzneață plasare a nonei la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de-a treia pedală a pianelor moderne) după rezonarea acordului de , menținându-l astfel în exclusivitate pe parcursul motivului cromatic descendent ce își va conserva în acest fel transparența sonoră. Finalul surprinzător al tonului major (do# major) necesită evitarea mixării sunetelor fa# și mi# ale măsurii 51. Distincția acustică a acestora se va realiza prin întârzierea celui de-al doilea sunet, precum și diferențierea efectelor de rezonanță. De asemenea, succedarea ultimului acord printr-un tremolo al pedalei va genera rezonarea exclusivă a tonului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prezența unui nivel de dinamică evident amplificat p cresc.mf în măsura 24; configurația armonică a evoluției sonore îmbogățite prin juxtapunerea unor agregate armonice diferite: structura inițial pentatonică de (măsura 24), ce avansează ulterior spre (datorită apariției sunetelor do și fa din măsura 25) și apoi, spre înlănțuirea unor acorduri micșorate cu septimă mică (în cazul primului acord de , intervalul de cvintă micșorată și cel de septimă micșorată, ce apare ulterior, vor fi ortografiate enarmonic și respectiv, ). Exemplu edificator al influenței
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
exemplul 179) va explora aceeași concepție componistică de anexare sau suprapunere de agregate sonore distincte. Astfel, linia ascendentă a planului inferior se va construi prin juxtapunerea elementului cromatic cu scriitura în tonuri și o configurație de scară pentatonică (si - re - fa - sol - la), căreia i se va adiționa ulterior sunetul do ca notă de pasaj (măsurile 30 - 31). Peste această mixtură de culori armonice se vor suprapune parafoniile de acorduri minore în stare directă, înlănțuite prin mers cromatic descendent. Pedala de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
punte de legătură spre revenirea ulterioară a motivului generator (măsura 101). Aspectul quasi static al planurilor exterioare va fi echilibrat de apariția unei melodii interioare, ce debutează cu înlănțuirea cromatică descendentă a unor acorduri minore cu nonă mică (fa# minor, fa minor, mi minor), înscrise într-un cadru tonal de do major afirmat de noua armură. Linia melodică ce evoluează prin repetiția frecventă a unei celule de dimensiuni reduse reprezintă o reminiscență a motivului afirmat în măsurile 11-14, într-o versiune
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
melodice extrase din micro unitatea a’ (fa, sol, la), inserând pentru prima dată intervalul de semiton (). Micro-unitatea g’ continuă mersul cromatic inițiat anterior, evoluând în exclusivitate prin semitonuri descendente. Secvențarea motivului și cromatizarea succesivă conduc la extinderea cadrului tonal inițial (fa major) prin inflexiuni modulatorii succesive () ce desfășoară o înlănțuire de armonii cu septime. Printr o repetiție insistentă a micro-unității anterioare, discursul măsurii 26 (microunitatea h’ ) va realiza o tranziție fluentă spre episodul următor ce debutează cu o linie cromatică sinuoasă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
facilitează intenția de amplificare majoră a nivelului dinamic, atitudine proiectată în finalul preludiului. Debussy apelează la expresia puternic conturată a cadenței perfecte asociată planului dinamic ff, acordurilor sincopate larg desfășurate, apelului energic al tobelor, precum și revenirii abrupte a tonului de fa major pentru a impune o imagine finală lipsită de echivoc. Departe de risipirea diafană a unor sunete ce par să atingă adesea pragul unei lumi imateriale, o modalitate de finalizare devenită, de altfel, tradițională în limbajul debussyst, „epilogul” fără tentă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
enarmonică a cvintei și septimei, si minor, mi major și sol major cu treapta a IV-a urcată). În mod exclusiv, ipostaza stării directe a acordului de si major cu septimă mare dă curs unei aluzii fugitive la armonia de fa# major (declarată de armură), aspect evidențiat, de altfel, și prin plasarea strategică a terței fa# la# în prim-planul acordului respectiv. Prezența ultimelor două acorduri cu septimă în poziția răsturnării întâi, cu implicita disonanță a secundelor proiectată în vârful acestora
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
IV-a urcată). În mod exclusiv, ipostaza stării directe a acordului de si major cu septimă mare dă curs unei aluzii fugitive la armonia de fa# major (declarată de armură), aspect evidențiat, de altfel, și prin plasarea strategică a terței fa# la# în prim-planul acordului respectiv. Prezența ultimelor două acorduri cu septimă în poziția răsturnării întâi, cu implicita disonanță a secundelor proiectată în vârful acestora, amplifică aspectul enigmatic al imaginii sonore evocate. Această impresie devine unanim resimțită o dată cu apariția ulterioară
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
expus anterior și rezultând astfel din punct de vedere acustic, rezonanța unui acord de do# major cu septimă mică, nonă mică și treapta a VI-a adăugată (ortografierea enarmonică determinând omologarea intervalelor compuse constitutive). Ultimele două acorduri (fa# major și fa major) vor fi marcate cu efecte distincte ale pedalei de rezonanță, eventuala combinație a acestora fiind privată de un rezultat sonor similar celui anterior. Redarea interpretativă a indicațiilor dinamice ce vizează intensificarea sonoră (marcată cu pp succedat de cresc.) va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
amplificarea implicită a sonorității de discurs generată de aglomerarea țesăturii (dublarea acordurilor). Reeditarea unității tematice conservă structura anacruzică a motivelor, juxtapuse de această dată unei pedale armonice inițiale de do# major cu septimă mică. Paul Roberts indica înlocuirea penultimului sunet - fa# -, conținut de linia melodică a arabescului măsurii 6, cu , argumentând modificarea solicitată cu mărturia unei copii a primei ediții de preludii ce aparținuse compozitorului, în care această rectificare ulterioară apare marcată de însuși Debussy. Analiza comparată a celor două ediții
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a arabescului măsurii 6, cu , argumentând modificarea solicitată cu mărturia unei copii a primei ediții de preludii ce aparținuse compozitorului, în care această rectificare ulterioară apare marcată de însuși Debussy. Analiza comparată a celor două ediții utilizate, evidențiază menținerea sunetului fa# în Durand, în timp ce versiunea oferită de Peters recomandă în nota observației de final varianta interpretării motivului cu același sunet . Viziunea conceptuală recurge la o inversare a ordinii de apariție a motivelor expuse inițial, proiectând afirmația acordică introductivă în finalul celei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sau de transă?) ce nu se mai supune controlului dictat de vigilența conștiinței. Motivul tematic de factură cromatică expus în octave și dublat de „comentariul” imaginii sale în „oglindă” asigură dinamismul avansării într-o revenire la același cadru tonal de fa# major, asociat indicației au mouvement (adesea, redată în mod eronat printr-o interpretare nepotrivit de precipitată) ce proiectează, de fapt, revenirea tempo-ului lent al introducerii. Țesătura sonoră a măsurilor 16 - 18 desfășoară simultan șapte planuri de evoluție, ce îndeplinesc
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a preludiului debutează cu scurte intervenții ale arabescului melodic introductiv, apelând inițial la o retimbralizare a sonorității sale prin schimbarea de registru. Coda (Plus lent) readuce în prim-plan motivul acordic introductiv, proiectat pentru prima dată în tonalitatea de bază fa# major. Ulterior, ipostaza răsturnării I a articulației motivice apare reeditată într-o parafonie de acorduri perfecte ce înlănțuie armonii de și cu treapta a IV-a urcată. Plasat în registrul acut, sunetul do#, corespondent unei rezonanțe de clopot, va deveni
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evocatoare la nivelul viziunii conceptuale. Iar, evoluția planurilor inferioare ce se suprapun acestei pedalei sonore oferă surpriza unei noi parafonii care alătură intervale de cvartă și cvintă perfecte într-un mod frigian, ce își află rezolvarea pe acordul final de fa# major. Transparența țesăturii finale se topește apoi în liniștea contemplării, aflându-și sensul emoției în puritatea tăcerii. Întoarcerea către Sine, tăinuită sub umbra misterului, (efectul de ușor dezacordaj produs de sunetul sol al apogiaturii) este ritualul comuniunii cu Natura, în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pp murmurando) inițial doar o simplă prefigurare a atmosferei sonore, ostinato ul devine o prezență constantă de-a lungul întregii secțiuni dezvoltătoare, proiectate într-un caracter liber Rubato, un peu au-dessous du mouvement (puțin sub tempo-ul mișcării). Secvențată de pe fa# și cu preponderență dublată la interval de terță mică (sau intervalul enarmonic), linia melodică a aceluiași motiv cu note repetate doucement marqué (marcat cu blândețe) plasată în prim-planul registrului acut, determină retragerea ostinato-ului într-un fundal sonor al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima reapariție tematică coincide cu debutul codei ce înlănțuie apoi văpăile strălucitoare ale spiritelor apei, semn al reîntoarcerii definitive a Ondinei în lumea sa acvatică. Arpegiul bitonal ce juxtapune culori armonice îndepărtate (re major și fa# major) suprapuse unei pedale a sunetului re plasat în registrul grav, nu mai devine pretextul unei efuziuni pline de optimism, în pofida unui final în ton major (re major). El se cufundă în pianissimo-ul adâncurilor, mascând dispariția Ondinei sub o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tonale: A (măsurile 1 - 20) - fa major cu frecvente „reflexe” de re minor; B (măsurile 21 - 40) - do major ce avansează spre ; A’ (măsurile 41 - 54) - re major (evitarea deliberată a sunetului sol împrumută discursului o vădită culoare pentatonică) și fa major. Explorarea abundentă a efectului sonor produs de relația tonică-dominantă constituie un mijloc inspirat de a sugera o parodie sonoră, o caricatură ce își propune ridiculizarea personajului dickensian. De altfel, acest detaliu de limbaj se înscrie printre modalitățile consacrate ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
însăși plasarea și utilizarea sa insistentă în momentele decisive ale construcției narative. Astfel, îl putem regăsi ca element vital în 266 demersul acumulării tensionale majore a punctului culminant (più f - ff - cresc.). Secțiunea finală debutează cu aceeași melodie amabilă în fa major, brusc întreruptă de expresia unei intervenții discrete, ce surprinde prin caracterul străveziu al discursului melodic expus în pp lointain et léger (îndepărtat și ușor). Tendința pentatonică a unui re major imprevizibil desconspiră autorul acestor imagini sonore, ce reușiseră printr-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave. Acestea preced afirmarea concluziei în ff pe un acord de fa major lipsit de echivoc, succedat de rezonanțele sale în p la cele două registre extreme ale claviaturii. Calitatea interpretării acestor pagini depinde de valoarea umorului pe care îl descoperim printre rândurile acestora, în jocul inspirat al juxtapunerii de contraste. Hommage
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
-Molto rubato) ce pare să-și fi propus relevarea dimensiunii poetice a evocării produce o nouă fracționare a fluidității de discurs, înainte de reluarea impulsivă a motivului tematic incisif et rapide ( f - più f - ff) ce revine, de această dată, în fa# major, conducând ulterior la o tratare quasi cadenza ce investighează rezonanțele suprapuse ale seriilor bitonale: fa - la - do și . Reinstalarea tonalității inițiale de fa major într-o mișcare lărgită (Mouvt élargi) indică debutul secțiunii de final a preludiului, fază apoteotică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fracționare a fluidității de discurs, înainte de reluarea impulsivă a motivului tematic incisif et rapide ( f - più f - ff) ce revine, de această dată, în fa# major, conducând ulterior la o tratare quasi cadenza ce investighează rezonanțele suprapuse ale seriilor bitonale: fa - la - do și . Reinstalarea tonalității inițiale de fa major într-o mișcare lărgită (Mouvt élargi) indică debutul secțiunii de final a preludiului, fază apoteotică ce culminează cu expunerea motivului tematic într-o ipostază amplificată, exuberantă (éclatant - strălucitor). Arpegiile prelungi ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a motivului tematic incisif et rapide ( f - più f - ff) ce revine, de această dată, în fa# major, conducând ulterior la o tratare quasi cadenza ce investighează rezonanțele suprapuse ale seriilor bitonale: fa - la - do și . Reinstalarea tonalității inițiale de fa major într-o mișcare lărgită (Mouvt élargi) indică debutul secțiunii de final a preludiului, fază apoteotică ce culminează cu expunerea motivului tematic într-o ipostază amplificată, exuberantă (éclatant - strălucitor). Arpegiile prelungi ce anticipează scriitura în octave a motivului, nivelul dinamic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]