2,882 matches
-
paradis, 1957, Băiețașul din stele, 1958 ș.a.), multe apărute în colecția „Înșir’te mărgărite. Cartea școlarilor mici”, unele traduse în germană și maghiară, îmbinând sfaturi utile cu moralizarea specifică anilor de avânt stalinisto-dejist, L. ajunge la „pădurea de povești și fabule” din Biblioteca fantastică (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), proză influențată de literatura lui Borges, pentru a se defini ca romancier de „saga familială” în romanul Bietele corpuri (1986). Nu au fost puțini cei care au citit în Bietele corpuri povestea „ființei
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
1961; Continentul colorat sau Prima călătorie a lui Aurel Pistrui, București, 1964; Biblioteca fantastică, București, 1976; Bietele corpuri, București, 1986. Repere bibliografice: Ion Vitner, Vieți paralele, GL, 1958, 33; Claudia Samoilă, „Continentul colorat...”, CNT, 1965, 4; Valeriu Cristea, Lumea de fabule, RL, 1976, 27; Florin Manolescu, „Biblioteca fantastică”, FLC, 1976, 30; Dumitru Micu, Literatură animalieră, CNT, 1976, 38; Titel, Cehov, 185-187; Tania Radu, „Bietele corpuri”, FLC, 1986, 24; Valeriu Cristea, O carte neobișnuită, RL, 1986, 27; Al. Călinescu, Jurnale și cronici
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
moarte a cuvintelor, /de care, adesea, răspunzător e doar scribul, / nu tribul!” (Cuvintele tribului, în volumul Hotarul de hârtie, 1988). S-a remarcat derutanta pendulare între tonul didactic și cel parodic (Eugen Simion) în construcțiile ce amintesc specii vechi, precum fabula ori proverbul, întoarse ludic, după modelul suprarealist, către rețeta umorului absurd (Întâmplări din irealitatea imediată sau Proverbe inutile, din același volum). Traducător din vocație, S. a dat versiuni mai cu seamă din literaturile de limbă engleză. A transpus în românește
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
narațiunii romanești - intriga amoroasă - rămâne neschimbată în Vară târzie (1985), un text „despre iubiri în vremuri de pace și război”, dar subiectul se desfășoară acum pe mai multe paliere temporale și scripturale. Scoțând la înaintare artileria grea a textualismului - distorsionarea fabulei, metatextul, punerea în abis, proliferarea centripetă a semnificațiilor etc.-, S. compune o epică arborescentă în care geometria discursului își subordonează iarăși anarhia vieții. Deși relevă o modificare a perspectivei, cărțile de după 1989 rămân ancorate în același univers al comunismului acaparant
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
critică de artă. Colaborează la „Contemporanul”, „Scânteia”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Este membră a Asociației de Studii Orientale (1970-1989) și a Asociației de Prietenie România-Japonia. A semnat și Nina Stănculescu-Zamfirescu. S. debutează ca prozatoare pentru copii cu mica fabulă poetică în stil popular Cuibul câneparilor (1954), tradusă în engleză și difuzată la BBC în 1959. Urmează romanul Ionica (1961), apoi culegerea de povestiri Gâze, flori și mulți copii (1963), în care se regăsește și textul de debut, alte câteva
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
Fete de azi (I-II, 1908), Sar și Ionel (1920), Mă-nșală (1921) ș.a. Productiv, a întreprins și cercetări asupra lui Antioh Cantemir, Ienăchiță Văcărescu, Veniamin Costache, Anton Pann și Costache Negruzzi, adunate în Scriitori vechi (1909), și a teoretizat asupra fabulei într-o prezentare asupra evoluției genului la noi - Fabula în genere și fabuliștii români în specie (1892) și asupra originii versificației române - Versificațiunea română și originea ei (1906). A avut și preocupări de teoretician al folclorului. Lucrările Introducere în literatura
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
1920), Mă-nșală (1921) ș.a. Productiv, a întreprins și cercetări asupra lui Antioh Cantemir, Ienăchiță Văcărescu, Veniamin Costache, Anton Pann și Costache Negruzzi, adunate în Scriitori vechi (1909), și a teoretizat asupra fabulei într-o prezentare asupra evoluției genului la noi - Fabula în genere și fabuliștii români în specie (1892) și asupra originii versificației române - Versificațiunea română și originea ei (1906). A avut și preocupări de teoretician al folclorului. Lucrările Introducere în literatura populară română (1904), Lămuriri asupra literaturii române culte și
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
ai activității sale. În manuscris s-a păstrat, la Biblioteca Academiei Române, lucrarea Folklor și etnografie. Intenționa realizarea unei colecții cuprinzătoare de anecdote populare și a unui studiu extins despre valorile noastre spirituale. SCRIERI: Anecdote populare, I-III, București, [1888]-1893; Fabula în genere și fabuliștii români în specie, București, 1892; Omer întinerit, București, 1893; Proza, I-II, București, 1893-1894; Vorba de acasă, București, 1893; Teatru, I, București, 1894; Anecdote afumate, București, 1898; Predoslavia lui Ureche, București, 1898; Icoane vii, București, [1898
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
engleze), București, 1962; Massaro cel Drept (Povești populare italiene, după Italo Calvino), București, 1963; Basme satirice rusești, îngr. și pref. Mihai Pop, București, 1964 (în colaborare cu M. Protopopov); Viezurele și vulpea (Povești populare iugoslave), București, 1964; Victor Sivetidis, Cu fabula la drum, București, 1964; Povestea cu leul și taurul (Basme populare africane), București, 1965 (în colaborare cu C. Ianculescu); Branko Ćopić, Peripețiile lui Nikoletina Bursać, București, 1965 (în colaborare cu Victor Vescu), A opta ofensivă, București, 1966 (în colaborare cu
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Bordeiul de la Poarta Albă, București, 1952; Jurnalul cu file violete, București, 1955; O femeie aprigă, București, 1955; Din fotoliul spectatorului. Însemnări teatrale dintr-o călătorie în URSS, București, 1956; Teatrul Național „I. L. Caragiale” la Paris, București, 1957; Necazurile lui Șurubel (fabulă veselă pentru păpuși, în cinci întâmplări), București, 1959; Mâniosul, București, 1961; Întoarcerea Zânei Minunilor pe Pământ, București, 1962; Jules Cazaban, București, 1964; Suferințele Haralambinei, București, 1964; Glastra cu sfecle, București, 1965; Personajul în teatru, București, 1966; Prezența teatrului, București, 1968
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui erotică nu e mai izbutită decât poezia satirică ori cea de meditație. Nici versurile din 101 fabule (1869) nu ies prin nimic în evidență. Ceva mai inspirată se arată a fi poezia epică, de asemenea imnurile religioase. Compuneri ca Limba românească, Plugușorul sau romanța Hora nouă, pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, au circulat multă vreme, dar calitatea
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
S. nu e mult mai prejos decât memorialistul Ion Ghica. SCRIERI: Ceasurile de mulțemire a lui ..., Iași, 1844; Din poeziile lui..., București, 1857; Suvenire de călătoria în Basarabia meridională, București, 1857; La norocu, București, 1859; Influinția morale, București, 1869; 101 fabule, București, 1869; ed. 2, București, 1886; „Reporta din vis”, București, 1870; Himnuri pentru Crucea Roșie, București, 1877; La Plevna!, București, 1878; Dramatice, București, 1879; Notițe despre Bucovina, București, 1882; Sărutarea, București, 1888; Suvenire contimpurane, București, 1888; ed. îngr. și pref.
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
Structuri erotice în poezia română (1745-1870) (1982) și Neliniștea esențelor (1996), ambele premiate de Uniunea Scriitorilor. După moartea lui Marin Sorescu S. a pus în circulație atât scrierile de tinerețe ale fratelui său: Versuri inedite (2001), Săgeți postume (2002), Parodii. Fabule. Epigrame (2003), Proză scurtă (2003), pe care le cunoștea din timpul elaborării lor, ca „mentor” recunoscut, cât și corespondență: Marin Sorescu în scrisori de familie (1999). Dincolo de datele biografice noi și de informația de istorie literară relevată de documente, importante
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, Craiova, 1995; Marin Sorescu în scrisori de familie, introd. edit., Târgu Jiu, 1999; ed. Slatina, 2001; Marin Sorescu, Versuri inedite, introd. edit., Craiova, 2001; ed. 2, Craiova, 2002, Săgeți postume, introd. edit., București, 2002, Parodii. Fabule. Epigrame, pref. edit., Craiova, 2003, Proză scurtă, introd. edit., Craiova, 2003. Traduceri: Gh. Asachi, Leucaida lui Alviro Corintio-Dacico, îngr. și introd. trad., București, 1974; ed. București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Seducătorul Asachi, TR, 1970, 22; D. Florea-Rariște, „Gh. Asachi
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
sunt înadins solicitate, spre a se sugera o atmosferă marcată de ritualuri mistice. Pe alt plan se situează romanele Corbei (publicat în 1906-1907 în „Tribuna”), Cel din urmă Armaș (1923) și Din păcat în păcat („Adevărul literar și artistic”, 1924-1925). Fabula acestora este plasată începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, perioadă pe care scriitorul însuși o trăise, de unde și încercarea de a realiza tablouri de epocă. Politicieni, moșieri, mic-burghezi, negustori, artiști, ca și întruniri literare sau evenimente istorice - toate sunt
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
și culegător de folclor. În etapa de început a revistei mai publică versuri Aurel Zegrean, I. Budai ș.a. Petre Grimm, profesor de limba și literatura engleză la Universitatea din Cluj, traduce poemul Dora de Alfred Tennyson, I. Macaveiu semnează articolul Fabula și fabuliștii români; este recenzată Orizont și stil, cartea lui Lucian Blaga. Cât privește comentariile despre proză, Emil Precup, folosind date comunicate chiar de scriitor, alcătuiește o notiță biobibliografică Ion Agârbiceanu, iar din „Falanga” se reproduc informații despre Liviu Rebreanu
SCANTEIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
inspirat, probabil, într-o bună măsură, de formația de arhitect a autorului, textul oferă, în maniera lui Jorge Luis Borges, o colecție de schițe pretins „documentate” ale unor orașe imaginare. În acest format narativ-eseistic se integrează optim diverse nuclee parabolice, fabula (punctând în zona degradării umanului) fiind sugerată sau chiar marcată. În epocă acest tip de texte au amorsat sensibil mai multe conotații politice decât ar putea-o face în prezent; de altfel, volumul a fost publicat într-o variantă cenzurată
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
volume, în 1835-1836, Hronicul romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii, articole de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în „Albina românească”, o polemică dură cu Costache Negruzzi și cu Ion Heliade- Rădulescu în probleme de limbă și gramatică românească. În calitate de profesor
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
mai multe domenii: filologie, istorie, arheologie, literatură. Este autorul unui Abețedariu românesc sau Întâile cunoștințe (1832), retipărit în numeroase ediții. Pe lângă obișnuita materie a unui abecedar, se introduc capitole educativ-literare, de o importanță care depășește necesitățile didactice. Sunt incluse, astfel, fabule în proză, într-un stil precis și limpede, împodobite cu învățături morale ca la Dimitrie Țichindeal, de asemenea, se dau proverbe și zicale, „sentinții sau ziceri morale”, sfaturi pentru purtarea în viață. Urmează o „dietetică”, cu „regule de viețuit”, cuprinzând
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
origine latină, vrea să dea un loc în mitologia noastră „zânelor parnasiene”, iar Maicii Domnului îi schimbă numele în „Matrea Domnului”. În manuscris s-au păstrat Tratații poetice, cu o introducere intitulată Despre istoria literaturei și a poeziei ghintelor, numeroase fabule și versuri cu un caracter variat, precum și o disertație, Discurs asupra distincției în stat și societate, în care se combate ideea egalității între oameni, sunt contestate Revoluția franceză și „comunismul”. În 1837 S. publica cea dintâi lucrare arheologică scrisă la
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
greci și romani, expunerea evenimentelor se continuă până în secolul al XVIII-lea, istoria românească fiind urmărită până în epoca fanariotă. Manualul, învechit ca metodă, este mai mult o juxtapunere de date ale istoriei dinastice. S. se integrează literaturii beletristice prin volumul Fabule în versuri sau Poezii alegorice (1835). În prefață se face și o încercare de teoretizare asupra fabulei, punându-i-se în valoare scopul educativ. Fabulistul critică vicii generale (Avarul sau zgârcitul și bețivul), falsele judecăți (Mâțele și cașul) etc. Ca
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
epoca fanariotă. Manualul, învechit ca metodă, este mai mult o juxtapunere de date ale istoriei dinastice. S. se integrează literaturii beletristice prin volumul Fabule în versuri sau Poezii alegorice (1835). În prefață se face și o încercare de teoretizare asupra fabulei, punându-i-se în valoare scopul educativ. Fabulistul critică vicii generale (Avarul sau zgârcitul și bețivul), falsele judecăți (Mâțele și cașul) etc. Ca o localizare pitorească a motivelor universale, introduce elemente lingvistice arhaice și provinciale ori nume autohtone (cotoiul e
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
scopul educativ. Fabulistul critică vicii generale (Avarul sau zgârcitul și bețivul), falsele judecăți (Mâțele și cașul) etc. Ca o localizare pitorească a motivelor universale, introduce elemente lingvistice arhaice și provinciale ori nume autohtone (cotoiul e Petrică, găina e Porumbaca). O fabulă deosebită este Asinul, care ar fi rămas o piesă clasică a genului în lipsa elementelor licențioase din final. Asemănătoare poemului lui G. B. Casti Gli animali parlanti, textul expune pățaniile unui măgar obosit, flămând, batjocorit și bătut, care reușește să își
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
Hommaire de Hell, iar în manuscris s-a păstrat o transpunere din Shakespeare, Șeiloc evreul. SCRIERI: Abețedariu românesc sau Întâile cunoștințe, Iași, 1832; Gramatică românească sau Observații gramaticești asupra limbei românești pentru școalele normale și ghimnaziale, I-III, Iași, 1833-1834; Fabule în versuri sau Poezii alegorice, Iași, 1835; Hronologhia și istoria universală prelucrată pe scurt, I-II, Iași, 1837; Descrierea istorico-gheografică a cetăței Caput Bovis, Capul Boului sau Ghertina, Iași, 1837; ed. îngr. și pref. Silviu Sanie și Vasile Cristian, București
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
Iași, 1835; Hronologhia și istoria universală prelucrată pe scurt, I-II, Iași, 1837; Descrierea istorico-gheografică a cetăței Caput Bovis, Capul Boului sau Ghertina, Iași, 1837; ed. îngr. și pref. Silviu Sanie și Vasile Cristian, București, 1991. Traduceri: [Boileau, Homer], în Fabule în versuri sau Poezii alegorice, Iași, 1835. Repere bibliografice: Mănunchiu din manuscrisele lui Gh. Săulescu (Raporturi despre ele de domnii S. Fl. Marian, N. Ionescu, T. Maiorescu și Iacob Negruzzi), București, 1883; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 162-172; Densusianu, Opere
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]