1,785 matches
-
trebui pomenit: altfel cum să aibă amintiri duioase de pe vremurile când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat?) "Da, confirmă Bubu, unde mai pui că pe vremea aceea eram tineri și frumoși." Ședeau pe o bancă de pe faleză și priveau valurile ce defilau imperturbabile de-a lungul digului. (Iar valurile defilau imperturbabile de-a lungul digului exact ca pe vremea când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat.) O pereche trecu prin fața lor pe alee
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
trebui pomenit: altfel cum să aibă amintiri duioase de pe vremurile când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat?) "Da, confirmă Bubu, unde mai pui că pe vremea aceea eram tineri și frumoși." Ședeau pe o bancă de pe faleză și priveau valurile ce defilau imperturbabile de-a lungul digului. (Iar valurile defilau imperturbabile de-a lungul digului exact ca pe vremea când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat.) O pereche trecu prin fața lor pe alee
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
care avea să Întărească singurătatea oamenilor risipiți - trăsături de penel Întunecate, presărate cu sclipiri metalice - ce se depărtau unii de alții sub ploaie. A spălat pensulele cu apă și săpun și le-a pus la uscat. De jos, de la poalele falezei, ajungea până la el zvonul motoarelor și muzica navei cu turiști care, zi de zi, la același ceas, lingea țărmul. Fără să aibă nevoie de ceas, Andrés Faulques a știut că era ora unu. Vocea femeii suna ca de obicei, amplificată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
difuzor a atins turnul fără să Întâmpine alt obstacol decât pinii și arbuștii care, În ciuda eroziunii și a alunecărilor de teren, continuau să stea bine Înfipți În povârniș. „Locul acesta este golful Arráez, și aici se ascundeau corsarii berberi. Pe faleză puteți vedea un vechi turn de pază, construit la Începutul secolului XVIII ca să apere coasta și care avea misiunea de a da de veste populațiilor din vecinătate despre incursiunile sarazinilor”. Era aceeași voce de fiecare zi: educată, cu dicție bună
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ruta de trei ore pe care nava - o șalupă lungă de trei sute de metri, vopsită În alb și albastru, care ancora la Puerto Umbría - o făcea Între Insula Spânzuraților și Capul Rău. În ultimele două luni, Faulques o zărise de pe faleză trecând cu puntea plină de oameni Înarmați cu camere foto și video, pe când muzica văratică tuna din difuzoare atât de tare, că Întreruperile provocate de vocea ei erau o ușurare. „În acest turn de pază, părăsit de multă vreme, locuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Încercase doar să facă totul locuibil: un tavan provizoriu din lemn impermeabilizat pe acoperișul turnului, ziduri Întărite cu bârne din beton, obloane la ferestre și scurgerea conductei care ieșea din latrina săpată În stâncă, un demisol Îngust care ducea pe faleză. Afară, avea și un butoi cu apă, instalat pe un suport din plăci de lemn și uralit, pe care Îl folosea și ca duș, și ca garaj al motocicletei de teren cu care cobora săptămânal În sat, ca să cumpere de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Jarul țigării a licărit ultima oară Înainte de a o stinge. - Sunt locuri din care nu te mai Întorci niciodată, a adăugat. A urmat altă pauză lungă. Prin ferestre, pictorul de război putea auzi vuietul mării care se năpustea la picioarele falezei. - Alaltăieri, a continuat Markovic pe același ton, eram Într-un hotel, mă uitam la televizor și mi-a venit o idee. Anticii priveau același peisaj toată viața, ori multă vreme. Până și călătorul făcea la fel, deoarece orice drum era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și știuse pe loc, cu precizia fugară a unei fotografii prinse Într-o clipă, că ea era singura pe care n-avea s-o uite nicicând. Prin ferestrele deschise ale turnului ajungea acum vuietul valurilor tot mai mari la picioarele falezei, iar pictorul de război privea vulcanul de pe perete. Alcoolul băut, penumbra ori un efect al luminii răspândite de felinarul cu gaz i-a trecut o umbră prin fața ochilor. Cutremurat, a căutat locul de pe vasta frescă murală unde se ascunsese umbra
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pași lungi și molcomi, cu mâinile ude În buzunare, pe când briza mării Îi răcorea fața și torsul gol, iar greierii, asurzitori, chicoteau prin tufe și pădurici Întunecate. Zgomotul resacăi răsuna jos, printre pietrele golfului invizibil. S-a dus spre buza falezei - s-a oprit puțin mai Înainte, precaut, Încă orbit de strălucirea reflectoarelor halogene - și a stat acolo până când retina i s-a obișnuit cu Întunericul, privind licărul Îndepărtat al farului, luna și stelele. Se pare - asta spusese croatul de dimineață
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dumitale de viață. — Era chiar să comit impertinența de a te Întreba dacă dormi singur, a adăugat Markovic. Locul acesta se numește golful Arráez, și aici se ascundeau corsarii berberi. Amplificate de megafoane, vocea femeii și muzica au ajuns de pe faleză, În vuietul motoarelor de pe șalupa care trecea plină cu turiști, ca În fiecare zi. Faulques și-a Întors fața spre fereastra prin care pătrundea sunetul. „În acest turn de pază locuiește acum un pictor cunoscut...”. A stat așa, nemișcat, până când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cutie de carton cu gunoaie, dăduse din umeri. Fotografia din șanțul de curgere, a repetat, depărtându-se. Fotografia aceea ciudată, care n-a fost publicată nicăieri. Faulques s-a Întors Încet-Încet la turn, a cărui siluetă sumbră se distingea deasupra falezei. La nimic nu servea să-ți aduci aminte, s-a gândit. Dar era inevitabil. Între cele două puncte alese de hazard și de timp, muzeul mexican și șanțul de scurgere al șoselei care ducea la Borovo Naselje, Olvido Ferrara Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
De pe malul Întunecat al amintirii ei, ea Îl privea cum Își bea coniacul. 13. Ivo Markovic s-a Întors a doua zi, pe la prânzișor. Când Faulques a ieșit să ia apă din rezervor, l-a găsit stând sub pinii de pe faleză și privind marea. Fără să-i adreseze vreo vorbă, pictorul s-a Întors În turn și a continuat să lucreze mai bine de un ceas, Încercând să finiseze războinicii călare, până a considerat Încheiată acea parte a frescei. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tot așezat și nemișcat, stătea la umbră. Avea Între ghete chiștocuri de țigară stinse, o pungă de plastic cu gheață și patru cutii cu bere. - Frumoasă priveliște, a spus Markovic. Au rămas cu ochii la Întinderea albastră care, de la poalele falezei, se deschidea spre orizont În evantai: gurile de la apus la nord, cu insula Spânzuraților și linia Întunecată, estompată În cenușiu, a Capului Rău, care se Întindea spre largul mării, spre sud-vest. Părea, a gândit Faulques, și nu era Întâia oară
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu avea să supraviețuiască acelui război. 16. Nu l-a văzut pe Ivo Markovic În sat, și nici pe drumul de Întoarcere la turn. A lăsat motocicleta lângă șopron și s-a uitat, bănuitor, În jur: păduricea de pini, marginea falezei, stâncile singuratice pe povârnișul care cobora până la golful cel mic și plaja cu pietricele. Nici urmă de croat. Soarele, care scăpăta deja de la primele ore ale după-amiezii, proiecta pe pământ umbra imobilă a pictorului de război, care nu se hotăra
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-ți spun: nu știu dacă-i bună, dar te face să gândești. Spune multe despre dumneata. Și despre mine. Apoi am fost indiscret și m-am uitat prin lucrurile dumitale. Sus am găsit flinta și cartușele. Am aruncat totul pe faleză, jos, Înainte de plecare. Faulques sfârșise să-și pună lucrurile În ordine. Era În fața lui Markovic, care stătea așezat tot pe scară. Pe Îndelete, cu mișcări deliberate, a scos un cuțit din sertarul mesei și l-a pus printre uneltele de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a ridicat mâinile, ca să aprindă altă țigară cu bricheta lui Faulques. Apoi a arătat spre frescă. - Nu te grăbi, domnule pictor. Poate că Încă mai poți... Nu știu. Sunt părți neterminate. S-a Întors să privească păduricea de pini de lângă faleză. Eu am să aștept afară. Dispui de toată noaptea. Crezi că-i bine? Până În zori. - Cred că-i bine. Lumina Înserării venea muribundă dinspre pini, Învăluindu-l pe Markovic Într-un aer roșiatic, ce părea să se amestece cu lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a doua dușcă, direct din ea. A ieșit pe ușă, ca să se rezeme de zid și să simtă răceala brizei de noapte, pe când aștepta ca medicamentul să-și facă efectul. A privit stelele și lumina farului din depărtare, decupat pe faleză. La un moment dat, printre punctele luminoase ale licuricilor care foșgăiau sub masa Întunecată a pinilor, i s-a părut că se Întețea jăraticul roșiatic al unei țigări. Când s-a stins ultimul puls al durerii, Faulques a intrat iar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
numai artistul etcetera. S-a dus spre masă și a luat coperta revistei cu fotografia lui Ivo Markovic: un tânăr blond cu stropi de sudoare pe față, ochi goi și gesturi ostenite, atât de diferit de bărbatul care aștepta lângă faleză. Fluturi de Lorenz și brice rupte se Întărâtau unii pe alții În acea imagine care, după ce se fixase pe negativ, Încă se ignora pe sine și consecințele ei, prelungite până În prezent: Faulques privea fotografia În bătrânul turn cu vedere spre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
s-a lăsat pe vine lângă el. - Ești Înarmat, domnule Faulques? - Într-o oarecare măsură. - Atunci, nu te apropia prea mult. A urmat altă pauză lungă. Croatul părea că râde printre dinți, În zbuciumul liniștit, dar depărtat, al mării de sub faleză. - Să Înțeleg că ești mulțumit de pictura dumitale? Faulques a dat din umeri În Întuneric. - Cred că da - a dat din cap. Nu. Sunt sigur. E așa cum trebuia să fie. Markovic n-a spus nimic. Punctișoarele minuscule ale licuricilor foșgăiau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
silueta neagră a turnului se profila În prima lumină a dimineții și totul În jur, copacii, arbuștii și stâncile, prindeau formă pe Îndelelte. Luminile farului din depărtare s-au stins tocmai când briza ușoară Își relua zborul Între uscat și faleza unde marea era liniștită, iar vuietul pietrelor duse de resacă murise. Abia atunci Faulques s-a uitat În fine spre locul unde stătea Ivo Markovic și n-a văzut decât o jumătate de duzină de chiștoace zdrobite pe jos. Pictorul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cămașă și papuci, cheile turnului, câteva monede pe care le avea În buzunare și cuțitul, care Încă Îi mai atârna În partea din spate a curelei. Atunci a privit În sus și a zâmbit Încântat: soarele se ițea În tăietura falezei, printre crengile pinilor, iar razele sale luminau oblic plaja micuță. A simțit că Îl incomoda ceva Între coaste; durerea se insinua, vestindu-se iar și cerându-și drepturile. Certitudinea l-a făcut să dea din cap, Îngândurat. De astă dată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aprindea; aprindere; ascensiune; atingere; atletism; bandă; bani; bine; cade; campion; cărare; căști; a căuta; căzătură; chiuli; pe cîmp; concurs; cultură; cursă; de cîini; dealuri; deplasare; descărcare; detașare; dinamică; distanță; dorință; drept; pe drum; echilibrat; elevul; eliberare; enerva; exercițiu; există; face; faleză; femei; după fete; frică; frige; frumos; fruntaș; fufe; fug; la fuga; fugar; gambă; gînduri; a se grăbi; grădiniță; greu; greutate; iepure; ca iepurele; după iubire; împiedicat; înainte; încrezător; îndelete; a întrece timpul; întreceri; joacă; joc; jumătate; kilograme; menținere; mereu; minge
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
5); de mare (4); frică (4); răcoare (4); trecător (4); vînt (4); alb (3); cal (3); forță (3); frumos (3); furtună (3); iarna (3); surf (3); surfing (3); adiere (2); apa (2); bucurie (2); căldură (2); deal (2); Dunăre (2); faleză (2); imens (2); îndrăgostit (2); înec (2); liniște (2); mireasă (2); mișcare (2); mult (2); pericol (2); putere (2); sare (2); schimbare (2); speranță (2); teamă (2); uriaș (2); visare (2); zgomot (2); abundență; adrenalină; aer; agitat; agitație; alunecuș; amintire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
că plec, era clar că el rămâne in charge până la revenirea mea... Cel mai rău mi-a părut că am afumat ireparabil un tablou cumpărat de pe malul Senei. Era o reproducere ieftină după nu știu care pictor celebru, un far pe o faleză; nu prea îmi plăcea, dar începusem să mă simt în siguranță știindu-l că mă călăuzește de acolo, de lângă aragaz. Rețineți că, dacă vreți să puneți ceva pe foc, este bine să planificați totul în amănunt, astfel încât să evitați incidentele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
atunci de atitudine față de el. Oricum, în cazul lui Cioran, rușinea de a avea un trup capătă multiple înfățișări, ajungându-se până acolo unde rușinea se convertește în orgoliu. Despre mai mult decât rușine e vorba atunci când, la poalele unei faleze, în fața masei de rocă, Cioran spune că ar fi avut „până la spaimă, percepția fragilității, a inexistenței oricărei cărni. Și a ridicolului vieții” (I, 42). Rușinea de a avea trup? Cioran coboară până la dezgustul de a avea unul. Își spune: „Cât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]