1,434 matches
-
Constantin Țoiu Tabloul lui Murillo, pe care l-am văzut pe timpuri la Louvre, alături de Șchiopul falnic, sfidător, al lui Ribera, - nu mai țin bine minte dacă pe același perete, - sunt două picturi spaniole ce definesc singure spiritul culturii iberice, nu atât socializantă, cât nerefuzând esteticei, urâtul. Lăsați de o parte gesticulația lui Goya, înverșunarea asupra fizionomiei
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
roșu pe genunchi, cu ochii ei mari albaștri cercetători, însă mult mai slabă, arăta o oarecare bucurie de a mă vedea. Era înconjurată numai de portretele copiilor ei în vârstă fragedă, parcă voia să-și amintească anii ei de tinerețe falnică și fericită. Mi se plânse de mari dureri în picioarul drept, dureri de nesuportat, cu glasul sugrumat de lacrimi. O mare milă mă cuprinse și îi spusei cuvinte mângâietoare. Îmi povesti apoi despre fiica sa Ileana care tocmai adusese al
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
liftul, urcasem rapid spre un etaj sus de tot și când, ușa liftului deschizându-se silențios, o priveliște ca de vis mi se arătă în fața ochilor: apartamentul ultraelegant și Podea înaintea mea, primindu-mă drept în mijlocul lui, un ins înalt, falnic, un ardelean ajuns, un bărbat cum rar se mai vede azi... Nu știam dacă Podea era quaker sau nu. Nu pui însă astfel de întrebări ca prostul, bineînțeles; mai ales că omul îmi arăta o deosebită considerațiune, în orice caz
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
Gaudi, arhitectul acestui proiect de o concepție stranie, proiect nefinalizat nici azi, i-a explicat: "Iosif și Maria, copilul-Iisus, preoții templelor, erau cu toții luați după ființe vii". Cu măgarul, nsă, a fost mai greu. Nu avea nevoie de un exemplar falnic, robust, plin de forță. Nu. Îi trebuia unul "supus și plin de bunătate". De unde să-l ia? A căutat toată Barcelona până l-a găsit. Arcuit sub greutatea poverii, cu capul n pământ, trăgea o căruță cu nisip, mânat de
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
și câțiva nemernici habsburgi care l-au bătut, l-au pălmuit până a ajuns cu mințile rătăcite. El umbla prin Munții Apuseni, din sat în sat și nu mai era el. Ști poza aia a lui, ce frumos era, ce falnic era la 1848 cu căciula aia brumărie și cum a ajuns o epavă înaintea morții sale în 1872. Deci, ungurii sunt dușmanii naturali ai moților. Scurt. Băsescu este perceput ca o slugă a bozgorilor", a declarat președintele Vadim Tudor.
Vadim, despre huiduieli: Băsescu e perceput ca o slugă a bozgorilor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35318_a_36643]
-
abia mă țineam să nu izbucnesc în rîs. Odată n-am rezistat și m-a bufnit rîsul. Ei au țîșnit îngroziți, care spre ușă, care pe fereastră, care direct prin perete. Rămînînd singur, m-am ridicat în toată înălțimea mea falnică și am zis: - Prim tim pram. Dar ceva a trosnit în mine și puteți să considerați că de atunci nu mai exist. Soarta soției profesorului Odată un profesor a mîncat ceva, dar nu ce trebuia, așa că l-a apucat pe
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Jebeleanu. În fiecare seară, la masa lui, în colțul de la intrare, poetul trona - era vicepreședinte al FDUS - îmbrăcat în haine elegante negre, cu nelipsita țigară de foi în mînă”. Nu mai puțin impresionant apare brîncușologul V. G. Paleolog: „Înalt, masiv, falnic, cu o barbă moale și bogată de eremit, V. G. Paleolog m-a îmbrățișat cu generozitate în toamna lui 1976, pe peronul Gării de Nord. La 88 de ani, pe lîngă vitalitate, emana o prospețime, o «bună mireasmă», cum se spune despre
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
fost pentru mine mai mult decât emoționant să-i aud vorbind (frumos) despre mine, în fața publicului, pe Dan C. Mihăilescu (singura vedetă TV care nu e blondă și nu poartă fustă scurtă) și pe Daniel-Cristea Enache (la al cărui răsărit falnic se închină al meu apus). M-a mișcat până la lacrimi faptul că premiul (am primit și un premiu!) mi-a fost înmânat de Gabriel Dimisianu, de a cărui prietenie luminoasă mă bucur de aproape treizeci de ani. Și m-a
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
unei cruci comemorative, proiect nerealizat. Realizaseră însă altele, brăilenii, în decursul celor o sută de ani, mai întâi croiseră un plan unicat al orașului, „copia celui mai simetric evantaliu, larg deschis și rezemat pe Dunăre”, apoi un număr de monumente („falnica biserică a Sfântului Nicolae și a Sfinților Petru și Pavel”), școli, teatre și nu în ultimul rând ceva ce Perpessicius numește „mecenatismul brăilean”. Îl ilustrase, printre alții, un Anastase Simu, fondatorul faimosului muzeu din București, distrus în epoca Dej. În
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
diavol, ...depinde. Ce fel de diavoli, desigur, ce grad, ca-n armată... Fiindcă unii sunt mari cărturari, mari umaniști; pe când alții, - majurii de jurnă, care înjură trupa de dimineață până seara, când nu te bagă la gherlă. Ei compromit Regimentul falnic și pe încazarmați. De aceea, se cuvine să avem aminte și... mai multă minte...
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
ancorat lîngă malul Istanbulului, ca un cimitir plutitor, de pe vas s-au salvat (evacuat) doar nouă persoane (cîțiva care aveau vize, cîțiva care aveau mari relații și o femeie care urma să nască). În familia vapoarelor scufundate, cîtă deosebire între falnicul Titanic, destinat succesului și scufundat rapid, într-o spectaculoasă catastrofă, si jalnică Strumă, epavă predestinata morții, după o agonie lentă, imaginata, parcă, de un scenarist nebun sau sadic. Dacă nu excelează prin originalitate, autorii filmului excelează prin tenacitate și disponibilitate
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
jocului venin Pe pielea-i ca granitul s-au imprimat deplin. Ea-i râde-n față morții și ia-n răspăr curvia, Doi monștri-a căror mână, muindu-și strășnicia, În jocurile sale purtatu-le-a respect La trupul ei puternic și falnicul său piept. Ea are mers de zee și tihnă de sultană, Iar în desfrâu se poartă precum o musulmană, Ținându-ți sânii-n mână, boboci de trandafiri, Întreaga omenire o-mbie din priviri. Și știe mult prea bine, nerodnică fecioară
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
viață se răstoarnă. Aici s-ar putea să ia ființă, cândva... paradisul, în cunoștință totală decauză. E viitorul planetei... Va fi o... în momentul acela, o umbră se ivi înaintea noastră. Umbra ne salută ceremonios. Era comandantul vasului. Un bărbat falnic, înalt, uscățiv. Pe Omicron nu avea cum să-l vadă; așa că mi se adresă doar mie, într-o engleză marinărească: "Singur? Sir, când toată lumea de pe bord petrece?! Atât de singur, Sir? De ce?..." Mă privea lung, intrigat. M-am simțit deodată
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
breaslă și prieten, a reprodus-o într-o foarte bună ediție la Editura Gramar, însoțind-o de așa-numita "corespondență diplomatică" reprodusă de d-na Marta Anineanu în al optulea volum al ediției Alecsandri, apărut în 1981 la fosta, odinioară falnica Editură Minerva, azi, din păcate, năruită de un patron veros și falit. E bine, e chiar foarte bine că Editura Gramar, condusă cu pricepere de dl Ion Marinescu, programează, în colecția sa "Sinteze. Documente. Eseuri", astfel de scrieri bogate mult
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
cred iarăși munteni —, și prind deodată curaj, amăgiți de gândul că istoria se repetă. „Țiganii - notează el - zicându-și că iară sunt munteni, - se îmbărbătează... Numai falsuri și măști. Muntenii nu sunt turci. Turcii nu sunt munteni. Iar acest cavaler falnic e și nu e Parpanghel. Adică este el, dar luând înfățișarea lui Argineanu, care sforăie la umbra codrului, drogat de apa negativă a unui pârâu vrăjit. Astfel, curajul capătă temeiuri înșelătoare, ca-n intrigile murdare literare și chiar politice. în
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
buruienile din milă și uitare ceva intră și iese mereu din istorie, cineva ne privește încruntat cam de sus - încă n-am spus tot ce-am avut de spus, azi ciripește imnul de stat o prigorie iar mâine un vultur falnic, fără glas: până când să tot cântăm după ureche? de fapt, puține strofe au mai rămas. degeaba pârleaz, poarta-i tot mai înaltă, nu se nasc arhitecți pe oricare maidan, nu faci vikingi din marinari de baltă. *** nu urăsc viermii, dar
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
biserici în câțiva ani, i-a ajutat din răsputeri pe sinistrații diferitelor calamități, vine și-și deșartă sufletul în fața nevăzută a Domnului la Mânăstiri cu ocazia tuturor praznicelor, de se crucesc străinii văzând atâta credință înflorind în atâta sărăcie, pe când falnicele lor catedrale stau mai mult goale. Neam făcut din contraste, ca și oricare dintre poporeni. Un lucru știu însă: că flăcăului acela sărman și fără ambele brațe, care s-a aruncat în vâltoarea apei ca să salveze de la înec un biet
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
prefațeze atât de necesarele măsuri reparatorii: "Iată tristul mod adoptat la noi pentru conservarea monumentelor publice! Iată cum se venerează memoria oamenilor mari, care și-au pus viața ca să ne dea o patrie liberă și respectată: în loc să le ridicăm monumente falnice, care să aducă aminte românilor că țărâna pe care stau este frământată de sânge de eroi, noi ne silim cât putem a desființa pe cele ridicate de părinții noștri." Se pare că părintele lui Dinu Păturică a avut o clipă
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
mustață și fluturătoa-rea-i mantie. Ochii-i jucau după frumoasele parizience - pe care le cunoștea prea bine - mai cu seamă după soția primului ministru, un bărbat ventripotent care conducea tratativele - președintele republicii afla câte ceva despre ele, din ziare. O comedie, desigur, falnicul monarh fustangiu își seducea victima, aceasta, surprinsă de soțul ultragiat în brațele cuceritorului cădea în genunchi și se exprima într-o românească grăbită: "Ce era să fac?" - sau pe aproape. În final toată lumea era mulțumită, monarhul încheiase un tratat catastrofal
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
scene de amor medieval În care cavaleri suiți pe cal Cad, în turnir, sub platoșele late, Cu ochii tot la sînii tăi purtați pe tavă De paji preacredincioși, umil plecați, Ca nu cumva și dînșii să-ntrevadă Ceea ce-omoară falnicii bărbați: Floarea cu patru dulci petale moi și-un tare Parfum ce chiar și pe Cerescul Domn o să-l doboare...
Ți-s rochiile-aduse-n zbor de fluturi... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7541_a_8866]
-
o frumoasă fotografie înfățișându-l pe Nicolae Balotă la cincizeci de ani, purtător de decorații și însemne. Autorul versurilor Din spuma mărilor... avea acum pentru mine un chip: cum se cuvenea pentru acea carte de versuri marine, era chipul unui falnic marinar, căpitan de vas, comandant de cursă lungă. Un mare om al mării. Mă simt dator azi, când știu mai multe despre el, nu numai să-i redau poeziile, pe care de fapt nu i le luasem, ci să evoc
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
cît mai proaspete și mai mustinde de sînge, celor patru preferați ai Walburgăi, ocupanții unui acvariu suprageneros, asezonat cu plante, crengi și nisip din cel mai fin, care nu cunoșteau decît regula iuțelii, înșfăcării instantanee și a sfîrtecării sălbatice, exemplarele falnice ale speciei lor, cei patru pești piranha, Hermann, Rudolf, Joseph și Adolf. }inea peticul de hîrtie între degetul mare și arătător, grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
postura de fermier (din păcate, unul ajuns în pragul falimentului). De acolo, îi relatează în scrisori lui Nelli despre recolte slabe, vânzări de obiecte și loturi de casă, despre regimul faimoaselor cote și al impozitelor și mai ales despre tăierea falnicilor copaci din parc, ceea ce îl face să resimtă dureros zgomotul parcă funebru pe care-l fac toată ziua toporul și fierăstrăul: "Și la mari răstimpuri, răbufnirea de cataractă a câte unui copac doborât care-mi cade parcă de fiecare dată
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
lor de spirit, un drum care ia curbe la 180 de grade printre tarabe cu suveniruri, ajunge aproape pe plajă, traversează cîmpuri foșnitoare și se pierde prin pădurici de conifere, locuri în care nu trebuie să fii surprins văzînd un falnic copac fix în mijlocul șoselei. într-o climă aridă (350 de zile însorite pe an, portocalele se coc prin decembrie, iarna plouă uneori), vegetația e sfântă. La robinet curge apă de mare desalinizată, teoretic nepotabilă. Se bea apă plată, cumpărată în
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
pe unde trec, toate ale mele sunt pline de ochii lumii și nimeni nu știe pe cine iubesc. Cred că astfel își zicea Regina din Saba în timp ce se iubea oficial cu prinți, regi, sfinți se iubea și cu cedrii cei falnici ai Libanului și era tot mai frumoasă. Nici chiar înțeleptul rege Solomon nu știe, nu bănuiește, nici nu visează că tocmai un sclav al meu negru lucios este regele sexului meu și nimic nu-i mai regal ca ascunzișurile noastre
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]