1,017 matches
-
de pagină întreagă. Cuvîntul e o summa. Ultima strofă din „Sonet” e: „Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,/Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. „Pentru nostim - zicea L. Gáldi (v. „Grecismele fanariote în limba poetică romînă”, în „Limba romînă”, nr.2/1965) - n-aș putea să citez alte exemple poetice nici din dicționare, nici din lucrarea mea Les mots d’origine néo greque en roumain à l’époque des Phanariotes (Budapesta, 1939
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sfîrșitul secolului al XVI-lea documentele moldovenești arată multe nume de botez cu o terminație nouă, în -așco, după moda poloneză. Așadar: Iurașco, Dumitrașco, Vasco și Vasilașco, Costașco, Patrașco, Todirașco, Ionașco, Ilașco, Ivașco, Gligorașco etc., etc., urmînd ca în epoca fanariotă, aceleași nume, cu excepția lui Iurașco, să primească terminația cea grecească, în -achi. Deci: Dumitrachi, Vasilachi, Costachi, Petrachi, Ștefanachi, Mihalachi, Manolachi etc. Hurmuz, nume de botez, fost și vornic de Botoșani, a devenit Hurmuzachi și s-a fixat mai ales ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
parte la 1918, că desăvârșirea proiectului, în diverse registre ale vieții sociale, trebuia să fie opera perioadei ce a urmat, dar că împrejurările au fost cu totul nefavorabile, antrenând convulsii și în cele din urmă o lungă paranteză de tip fanariot, aceea a experienței comuniste. Ceea ce se înfăptuise prin efortul câtorva generații militante a fost distrus după al doilea război mondial cu diabolică perseverență. Rezultatul geopolitic al Unirii anulat prin sfâșierea teritorială, substratul moral al acestuia fu drastic subminat printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de școala lui Lazăr, de Curierul heliadesc, și de atâtea noi instrumente ale regenerării. Un cântec popular din 1821 îi invita pe români să nu mai sufere, ca înainte, "rușini și groaze". Vor ști ei să se scuture de regimul fanariot? "Aidi, voinice, te arată/ Că tot ești ce-ai fost odată", sună un distih din epocă, în deplină consonanță cu alte demersuri regenerative. Istoria devenea o sursă de curaj civic, un garant al existenței unor virtuți încă obnubilate. Reconsiderând-o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
au știut să o pună la lucru, cu argumente istorico-filologice, spre a obține intrarea în lume. Așa o tratează și A.D. Xenopol, între alți istorici, susținând că românii au mers multă vreme în același sens cu apusenii, dar că epoca fanariotă a produs o ruptură dramatică, o discontinuitate plină de consecințe. Rămași în urmă, tocmai atunci când istoria își accelera sensibil cadența, ei s-au lăsat copleșiți de panică (Dinicu Golescu, de pildă, are accente de mare neliniște), iar disperarea i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sau Șubinoia. Există și în prezent «Cișmeaua Șubinoaiei» situată la ieșirea din Vaslui spre Mărășeni. A stăpânit târgul (și moșia Vasluiului) din anul 1825 până în anul 1883, când a fost cumpărat de Gheorghe Mavrocordat (din altă familie mare de domni fanarioți). Documentele menționează nenumărate acte filantropice în folosul târgoveților, negustorilor și credincioșilor din Vaslui, împreună cu un alt boier filantrop - Neculai Hagi Chiriac. A donat terenul pentru înființarea primei școli (1842), a primului spital (1852), a locului unde s-a reconstruit. Biserica
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
ritmul prezentului. Încă de mult își crease un personagiu exterior și interior, izolat și singular; nu știu întrucît și-l studia, dar îl realizase definitiv. Închis în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Hasdeu care motiva neinspirat că dramaturgul "nu este un creator de tipuri, ci un fotograf" ceea ce, probabil, a generat amara concluzie Hengher, da! da' literat nu! În mod realist și convingător, Șerban Cioculescu apreciază că cel din urmă ocupant fanariot (N. Davidescu) "...ar fi rămas un izolat dacă ar fi fost neîncadrat "Junimii", nesusținut de prieteni și bizuindu-se numai pe propriile sale puteri artistice". Despre propriul său debut în teatru, Caragiale va scrie iarăși cu adîncă amărăciune: "Un ziar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
drept soluții estetice formule ca "îl prinde sau nu-l prinde", ori "expresiunea îmbracă ori nu îmbracă perfect intențiunea""), formule ca cele persiflate fiind apreciate superlativ de alți comentatori. Celebrul articol al lui N. Davidescu Caragiale cel din urmă ocupant fanariot, sau inaderența lui la spiritul românesc (Cuvîntul liber, august 1935) s-a acoperit de mult de ridicol prin aprecierile hilare și total părtinitoare ("măscărici literar"), fiind drastic și în spiritul adevărului corijat de Șerban Cioculescu (Detractorii lui Caragiale) și P.
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în condițiile desfășurării crizei regimului fanariot, Principatele Române și-au regăsit calea spre a ieși din izolarea impusă de multiseculara suzeranitate otomană și a accede spre Europa modernă, angajată în această epocă istorică în plin proces de afirmare a națiunilor. Calea sinuoasă spre modernizare și integrare
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
cercetat, după dispariția satelor Cârstești, Călugăreni și Plopi, în secolul al XVII-lea, în condiții nelămurite încă, populația satelor Belcești, Ulmi și Poleni a cunoscut mari fluctuații în cursul secolului al XVIII-lea, cauzată îndeosebi de fiscalitatea practicată de regimul fanariot, precum și de abuzurile administrației de stat. Pentru a releva acest aspect este suficient să menționăm că potrivit recensământului populației Moldovei, realizat sub regimul ocupației militare rusești, în anii 1772-1773 și 1774, în numai un an. Începând cu secolul al XIX
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Principate, ci se înscrie în acțiunea administrației de stat și a stăpânilor de moșii, de a-și asigura necesarul, mereu în creștere, de brațe de muncă în agricultură, aflată în plin proces de transformare. Coexistența vechilor privilegii întreținute de regimul fanariot, cu formele noi, promovate de structurile de tip capitalist, în plină ascensiune, sunt simptomatice pentru perioada de tranziție pe care o traversa societatea românească la acest început de secol. Ele se regăsesc în practicile vechiului regim de a pune la
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
mănăstiri și episcopii, sub directa oblăduire a mitropolitului, a unor centre de cultură și de rezistență (unii episcopi și mitropoliți de mai târziu - de pildă Leon Gheuca - se vor afla, alături de boierii instruiți, în mișcarea masonică ce pregătea înlăturarea domnitorilor fanarioți). Pe lângă aceasta, I. a jucat în epocă un rol important în viața culturală și în dezvoltarea învățământului din Moldova. Astfel, a înființat la Putna, împreună cu arhimandritul Vartolomei Măzăreanul, „o școală duhovnicească” după modelul Academiei movilene de la Kiev, în care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
publicat în „Giornale del Campidoglio” (1811), obține titlul, des invocat, de „mădular Academiei de Roma”. La sosirea în țară, în 1812, visul Daciei rediviva, legat de campania napoleoniană în Răsărit, împărtășit de A., se va risipi în contact cu realitatea fanariotă. Cultul datoriei și un dinamism pragmatic îl desemnează drept omul providențial într-o perioadă de tranziție spre modernizarea instituțiilor sociale și culturale. Pregătirea polivalentă în științe, arte și literatură, orizontul enciclopedic deschis spre varii domenii - filologie, istoriografie, arhivistică, iconografie, geodezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
motiv al prudenței sale conținea temerea ca nu cumva prezentarea unui moment sau personalități istorice să ridice dificultăți în relațiile dintre noi și sovietici. Tudor Vladimirescu nu este ales întâmplător drept cap de serie. El s- a ridicat împotriva conducerii fanariote a Țării Românești, a mobilizat masele populare și, înainte de a fi ucis mișelește de o adunătură de străini (eteriștii lui Alexandru Ipsilanti), a fost abandonat și degradat de țarul Rusiei, care până la un moment dat îl sprijinise. Scena în care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din muntele Athos 186 moșii. În total peste 75 mănăstiri mari și bogate din Țările Românești cu 561 moșii erau închinate, ceea ce constituia un adevărat exod de bogății în dauna bieților români care cu greu își duceau traiul zilnic. Domniile fanariote aveau să însemne punctul culminant al acestui fenomen când practic țările române au fost transformate în adevărate colonii de robi. Este momentul când efectiv deznaționalizarea a devenit iminentă, iar Biserica părea să fie un instrument eficace prin care se încerca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
unui blestemat, rătăcit al Bisericii anume Boiagi. Scopul acestuia e să combată limba grecească din folosul credincioasei noastre turme. Comunicați afurisirea noastră celor ce ar da crezământ spuselor acestui eretic în contra limbii în care a vorbit și vorbește Dumnezeirea”. Moravurile fanariote aveau să cuprindă treptat instituțiile statului, educația, familia, unde trufia, hoția și imoralitatea se întindeau ca o plagă ce era pe punctul de a sufoca elementul autohton, împotriva cărora se ridica cu atâta înverșunare Eminescu. A trebuit ca Tudor Vladimirescu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
toate cele trei țări române pe durata secolului al XVIII-lea consistă în statutul lor de state vasale (suzeranitate otomană în principatele dunărene, habsburgică în Transilvania începând cu 1699, respectiv în Bucovina din 1774). În Moldova și Țara Românească, regimurile fanariote instalate în 1711, respectiv în 1716, dincolo de înăsprirea dominației otomane, au precipitat eforturile de centralizare a autorității statale. În special începând cu deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, prin acțiunile întreprinse de unii fanarioți precum Alexandru Vodă Ipsilanti
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de o sesizabilă secularizare a vieții publice (Hitchins, 1998, p. 15). Rămas în conștiința istorică românească mai degrabă ca "sistema fatală" care "a supt măduva țării", făcând ca "nefericirea țării rumânești să ajungă la vârf", "veacul de durere" al epocii fanariote ascunde un amplu proces modernizator suferit de societățile principatelor dunărene (Aaron, 1835, pp. xviii, xii). Corectând astigmatismele opticii naționaliste, F. Constantiniu (2011) pledează pentru ideea că "secolul fanariot" (1711-1821) ar putea fi numit, dacă ar fi privit dintr-un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nefericirea țării rumânești să ajungă la vârf", "veacul de durere" al epocii fanariote ascunde un amplu proces modernizator suferit de societățile principatelor dunărene (Aaron, 1835, pp. xviii, xii). Corectând astigmatismele opticii naționaliste, F. Constantiniu (2011) pledează pentru ideea că "secolul fanariot" (1711-1821) ar putea fi numit, dacă ar fi privit dintr-un alt unghi, "secolul reformelor" (p. 180), ținând cont de amploarea și sistematicitatea cu care toate sectoarele vieții publice au fost supuse unui revizuiri modernizatoare. Decisivă a fost reforma fiscală
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Reformele juridice s-au înfăptuit printr-o succesiune de codificări (Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1780 și Legiuirea Caragea din 1818 în Țara Românească și Codul lui Scarlat Callimachi din 1816-1817 în Moldova). În bezna națională a secolului fanariot (așa cum este el perceput în conștiința istorică românească) au licărit primele lumini educaționale. Într-un document emis de fanariorul moldovean Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), stau înscrise principii de pură sorginte iluministă: "Cultura este o fîntănă care curge și din care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
paradigmei greciste. Calea spre românizare era astfel deschisă. Câteva decenii mai târziu, Academia Domnească, transformată în Colegiul Sfântul Sava, avea să devină centrul de iradiere a românismului odată cu acțiunea apostolică desfășurată de Gheorghe Lazăr începând cu 1818. În aceste reforme fanariote, prin care s-a urmărit o politică de "aggiornamento" (aducere la zi a organizării feudale) (Constantiniu, 2011, p. 184), trebuie găsiți germenii organizării moderne a statalității românești. Cam în aceeași perioadă, care poate fi datată mai precis în Tratatul de la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de la Kuciuk- Kainargi din 1774 încheiat între Rusia și Imperiul Otoman, poate fi stabilită inițierea mișcării de glisando a principatelor danubiene, care vor ieși progresiv de sub dominația otomană pentru a intra tot mai adânc în sfera de influență rusească. Regimurile fanariote au fost înlăturate de către Poartă în urma Răscoalei de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, înregimentată inițial războiului elen de independență declanșat de Alexandru Ipsilanti pe teritoriul Țărilor Române. Revendicările autonomiei naționale atât față de Poartă, cât și față de greci a aruncat în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
inclusă în sfera geopolitică a Europei Centrale, instituirea statală a învățământului public a debutat în 1777 (Ratio educationis), în Țara Românească și Moldova sistemul public de învățământ este instituționalizat doar în 1831-32, cu ocazia adoptării Regulamentelor Organice. Ieșite din epoca fanariotă și de sub dominația unui învățământ grecesc, Regulamentele Organice specificau pentru cele două principate dunărene obligativitatea educației în limba română (art. 365-366). Fiecare "oraș de căpetenie" trebuia, conform noii "constituții" a principatelor, să înființeze câte o "școală obștească" (Murgescu, 1999, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în 1918. Dacă în Transilvania, rudimentele ideii moderne a națiunii ca popor suveran își face apariția în paginile Supplex-ului din 1791, în principatele danubiene, această tranziție ideologico-semantică este ocazionată de tulburările sociale și politice care au dus la disoluția regimurilor fanariote (Cornea, 1973, pp. 465-466). Răscoala condusă de Tudor Vladimirescu poate fi luată ca punctul de cotitură care marchează apariția noii înțelegeri a națiunii ca popor, deși vechiul sens al națiunii ca elită privilegiată și-a prelungit un timp cariera semantică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]