3,301 matches
-
egalității între sexe a fost aplicată formal prin modificările intervenite în statutul femeii. Acesteia i-a fost atribuit, în noile condiții politice, un triplu rol: producător, mamă și soție. La apogeul stalinismului, la fel ca în Germania nazistă și Italia fascistă, accentul s-a deplasat pe funcția familiei de creștere a unor copii viguroși, în spiritul moralei tradiționale. A fost interzis avortul (1936), descurajat divorțul și stimulată delațiunea între membrii familiei. Prin intervenția „organizațiilor de partid, de masă și obștești”, relațiile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
jumătate mai târziu, această împrejurare a fost folosită pentru dizolvarea organizației de partid din institut și a institutului însuși. S-a afirmat că participarea la prezentarea MT era un act antistatal și antipartinic, că MT „este o sectă internațională religioasă, fascistă”. Toți participanții la experiment au fost învinuiți de „participarea la practici religioase sectante contravenind obligațiilor care le revin membrilor institutelor științifice”. Astfel, au pierdut dreptul de a mai fi activi în cercetare și predare. Cele circa 30 de persoane participante
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și de verbalism hibrid”, în acord cu opiniile lui Mihail Dragomirescu, Octavian Goga și N. Iorga. Treptat publicația capătă o certă orientare de extrema dreaptă. În 1937 Nae Ieremia vorbește despre Corneliu Zelea Codreanu, în 1938, în articolul Spiritul literaturii fasciste, Anton Balotă comentează cu simpatie fascismul, ca și legătura dintre fascism și literatură. În P. apar traduceri din Goethe (Bun sosit și rămas bun, în transpunerea lui Ion Sân-Giorgiu), Petőfi Sándor, iar din Ady Endre se tălmăcește poemul Fericiți sunt
PROMETEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289037_a_290366]
-
spațiul mioritic al lui Lucian Blaga. Nici sfera politicului nu îi rămâne străină, ca, de exemplu, în Franța, unde face elogiul democrației, sau în Italia, unde portretul în alb și negru al lui Mussolini e impregnat de ironie la adresa dictaturii fasciste. Fără să aibă forța lui N. Iorga, P. se înrudește cu el prin cultivarea prodigioasă a memorialisticii și a oratoriei, înscriind un moment în arta evocării și a portretului. SCRIERI: O sărutare, București, 1901; ed. București, 1944; Un colț de
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
OPINIA LIBERĂ, publicație apărută la Ploiești, lunar, între noiembrie 1944 și iunie 1947. Redactor: Nicolae Dinu. Programul este mai curând politic decât literar, revista propunându-și „lichidarea resturilor fasciste” și sancționarea îmbogățiților de război. Pe fondul convulsiilor politice postbelice și înainte că regimul sovietic să se fi instalat cu puteri depline, O.l. adună un mănunchi de colaboratori încrezători în valorile democratice (liberale și social-democrate). Publică poezie D. Stelaru
OPINIA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288544_a_289873]
-
bilunar, între 1 noiembrie 1944 și septembrie 1946, apoi lunar, din octombrie 1946 până în martie 1947, având subtitlul „Literatură, artă, cultură, gândire socială”. Redactor-șef: Sașa Pană. Manifestul cu care debutează publicația afișează o atitudine antifascistă fermă. Cu toate că „lanțurile robiei fasciste” fuseseră înlăturate, redacția consideră că „lupta pentru cucerirea drepturilor și respectarea obligațiilor într-un regim de reală democrație abia începe”. Rubrici: „Cronica literară” (susținută de Miron Radu Paraschivescu), „Semne la orizont” (Ovid S. Crohmălniceanu), „Calendar” (Aurel Baranga), „Cronica ideilor”, „Cronica
ORIZONT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288579_a_289908]
-
însoțită de o aură charismatică. Ea este în acest caz supravegheată, învestită de asemenea cu o „plusvaloare”. Un asemenea tip de autoritate putem găsi în mod special în societățile tradiționale, dar nu este complet absent nici din societatea modernă (dictaturile fasciste). • Mitul competenței birocratice. Discutând sursele autorității în organizațiile moderne, Chester Bernard (1968) elaborează o influentă teorie a autorității bazate pe competență. În loc ca deciziile să fie acceptate în virtutea disciplinei ierarhice, el consideră că e preferabil să fie sprijinite integral pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decizionale extraraționale care nu pot fi contestate cognitiv: intuiție, inspirație. Nepresupunând prelucrări raționale de informații după reguli explicite care pot fi examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o găsim în cazul dictatorilor de tip fascist (Hitler, Mussolini) care reclamau un proces decizional intuitiv infaibil, ce nu poate fi supus judecății critice comune. O variantă a charismei o găsim frecvent în societățile tradiționale: presupunerea unor mecanisme de transmitere a „adevărului” de către forțe supranaturale, fie prin intermediul celor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și copii se exprimă printr-un mai mare consens de opinii Între generații (Attias-Donfut, 1995, 200). Comparativ, În Germania există rupturi Între generații, mai ales Între G1 și G2, respectiv Între generația vârstnică și cea intermediară. Cenzura istorică a episodului fascist a compromis În mod durabil comunicarea Între generații (Schultheis, 1995; Funk, 1994), exacerbând conflictele de valori și divergențele de opinii În toate domeniile și producând legături mai distante și mai critice cu privire la părinți. Societatea germană se confruntă, potrivit sociologilor francezi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
scriitorilor români”, „Duminica”, „Fapta”, „Lumina”, „Tribuna nouă” ș.a., unde publică versuri patriotice, religioase sau pe diapazon intimist, rareori proză scurtă, toate complementare într-un fel sau altul ideologiei exprimate în comentarii nutrite mai întâi de un naiv entuziasm față de regimul fascist și mișcarea legionară, apoi de adânca durere cauzată de ciuntirea din 1940 a Ardealului. P. debutează editorial în 1939, cu Gânduri de totdeauna, plachetă ce trădează încordarea experimentului, formele lirice oscilând între confesiune, dialog și epica de inspirație legendară. Tema
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
pot fi considerate astfel ca procese specifice ale configurării modernității pe calea propriei consacrări. Prin astfel de procese, unele constelații sunt perpetuate și dezvoltate, pe când altele sunt pur și simplu măturate de pe scena istoriei, așa cum s-a întâmplat cu cele fasciste și cu cele comuniste. Ca atare, tranziția postcomunistă nu-i altceva decât o tranziție de configurare ce aparține tranziției globale a modernității și trebuie analizată ca atare. Ea corespunde cu ceea ce R. Aron numește „imaginea ideală a societăților moderne”, care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
XX, în siajul unor penibile catastrofe recente, acest lucru este mai greu de demonstrat. Excelenta educație istorică, filozofică și artistică a elitei burgheze germane nu s-a dovedit a fi o frână în calea entuziasmului gregar și superficial față de ideologia fascistă a lui Hitler. Educația universitară în spiritul valorilor umaniste nu s-a dovedit suficientă pentru a denunța barbaria extremismelor din secolul XX. De bună seamă, istoria pe care o învățăm din cărți - relativizată de însăși trecerea timpului - poate servi, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Astfel, unul dintre autorii-fetiș ai Stângii postmoderne, Walter Benjamin, mai încerca încă, în perioada interbelică, o abordare teologico-politică, sub inspirația unor Ludwig Klages, Alois Riegl și mai ales Carl Schmitt, gânditori pe care Stânga postmodernă îi consideră pur și simplu fasciști. Schmitt are însă și astăzi parte de o posteritate în Stânga radicală vest-europeană, aflată încă în orizontul 1968: prin Michel Foucault, s-a putut trece de la școala de la Frankfurt la Schmitt într-o manieră extrem de interesantă, așa cum se vede la autori
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în aparatul de stat, în special sub președinți republicani ca Ronald Reagan și cei doi Bush (Fukuyama e și în această privință un exemplu elocvent). Pentru stânga academică americană, autointitulată „liberală”, (neo)conservatorismul republicanilor e aproape o formă de dictatură fascistă. Dacă „Abe Ravelstein” și prototipul său sunt aspru amendați și crud zugrăviți, ceilalți sunt pur și simplu stigmatizați. În cercurile stângii americane s-a născut și o splendidă butadă pentru a ironiza „trădarea” unor foști tovarăși de drum trecuți la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
articole, sau cel puțin de scandalul din jurul lor, fiindcă era coleg în Committee on Social Thought, alături de Eliade însuși, cu savanți evrei ca istoricul și teoreticianul istoriei Arnaldo Momigliano și istoricul religiilor Gershom Scholem. Momigliano - în tinerețe, membru în partidul fascist italian, la care aderau inițial și evreii! - și Scholem i-au cerut explicații lui Eliade. Acesta din urmă a scăldat-o și nu i-a convins. Scholem, în special, a rupt amiciția sa cu Eliade în vara lui 1972, după ce
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Eliade rămâne deschis, încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow: diabolizarea lui Eliade. „Grielescu”, aflăm când de la „Abe”, când de la „Chick”, a fost „nazist”, „fascist”, „hitlerist”, a fost cineva (nu e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu înseamnă totuși solidaritate cu extremismul nazist. În privința atitudinii lui „Grielescu” față de evrei, ultima remarcă a lui „Chick”, în ultimul pasaj în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a recenzat romanul pentru influenta The New York Review of Books („Bloom’s Gift”, 25 mai 2000, pp. 17-18), a scris negru pe alb despre „Grielescu”: „...un distins specialist în religie despre care se zvonea că ar fi fost membru al fascistei Gărzi de Fier în timpul războiului și ar fi fost implicat în torturarea și uciderea evreilor români”. Rezumatul portretului lui Eliade, chiar într-un mod condițional-dubitativ, este „Eliade = torționar și asasin”. Nu e prima dată că „industria Holocaustului” se ocupă de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
interes structural pentru agitația socială”, iar burghezia, apărându-se pe sine, îi apără și pe intelectuali (ca grup; individual, afirmația nu se susține); în sfârșit, numai „un guvern de natură și crez non-burgheze - în actualele împrejurări numai unul socialist sau fascist - e destul de tare pentru a-i disciplina”7. Hayek observa cu amar realism că „intelectualul tipic e astăzi cu atât mai plauzibil să fie socialist cu cât este călăuzit de bunăvoință și inteligență” și că „pe planul argumentului pur intelectual
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Waldorf-Astoria din New York, vreo opt sute de personalități literare și artistice - între care, pentru a da niște nume mai cunoscute românilor, compozitorii Aaron Copland și șostakovici, scriitorii Arthur Miller și Norman Mailer - s-au adunat să cheme la luptă împotriva noilor „fasciști”, „militariștii americani”, acuzați de a pregăti un al treilea război mondial. Kominformul, „sponsorul” din umbră, pregătise o adevărată lovitură de teatru, începând lupta chiar pe terenul adversarului. Autoritățile americane erau destul de puțin pregătite să facă față unor asemenea operațiuni, în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
avem de Îndeplinit noi, mânuitorii condeiului pentru a da celor ce muncesc În uzine și pe ogoare o artă Înălțătoare ca o fluturare de steaguri. Eroul meu, Costan Cimpoeșu, călit În lupta cu viața, de mic copil, dus În războiul fascist, rănit, nedreptățit de majuri și ofițeri, sărăcit de către vecinul chiabur Darie - eroul meu Costan, pe care frământările războiului l-au ajutat să-și cunoască mai bine și drumul și prietenii și dușmanii, e astăzi unul din luptătorii pentru Îndeplinirea Planului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
popor și, În aceleași timp, de ură Îndreptată Împotriva stăpânirii burgheziei și moșierimii. Au Încercat burghezia și moșierimea prin criticii formaliști, estetizanți, să Împiedice răspândirea poeziilor lui A. Toma. Ele au circulat Însă În rândurile poporului În anii de urgie fascistă, ilegal și au slujit clasei muncitoare ca arme de luptă Împotriva asupritorilor. (Ă). În proză s-a putut Înregistra Înviorarea Încă neîntâlnită la noi a unui gen căzut În uitare, genul nuvelistic, prin publicarea În Scânteia și În reviste a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ridicat de pe trupul popoarelor ceața ca un lințoliu de doliu mâinile celui care gândește sub roșie stea la Kremlin: Iosif Vissarionovici Stalin - mâinile celor care luptară sub tunelul de obuze, cu numele lui pe buze gonind cu armele-n mâini fasciste armate de câini, prăbușite din țară În țarăă». (Radu BOUREANU. - Uriașul Octomvrie) «Așa veni - așa Înflăcărată zi de februarie-a lui treizeci și trei Pe Grivița sus, unde curge țiței De se-mbină În pământ și-ți mânjește lopata cu toți, erau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fără Îndoială, să depășească lipsurile romanului Cad zidurile și să creeze acele opere de care are nevoie realmente poporul”. Sergiu FĂRCĂȘAN 34: „ (Ă). Cea mai gravă lipsă a romanului (Negura, vol. 2 - n.n.) este aceasta: Înfățișând caracterul nedrept al războiului fascist, autorul uită să ne arate caracterul drept al Marelui Război pentru Apărarea Patriei Socialiste, care s-a contopit cu lupta pentru eliberarea popoarelor de sub călcâiul fascist. (Ă). Așadar, lipsurile observate (neputința eroilor pozitivi de a fi adevărați revoluționari ai societății
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lipsă a romanului (Negura, vol. 2 - n.n.) este aceasta: Înfățișând caracterul nedrept al războiului fascist, autorul uită să ne arate caracterul drept al Marelui Război pentru Apărarea Patriei Socialiste, care s-a contopit cu lupta pentru eliberarea popoarelor de sub călcâiul fascist. (Ă). Așadar, lipsurile observate (neputința eroilor pozitivi de a fi adevărați revoluționari ai societății În care trăiesc, construcția defectuoasă a subiectului etc.) și explicate prin neurmărirea consecventă a creșterii În luptă a forțelor proletariatului Împotriva burgheziei, se referă nu numai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sector o orientare cu totul opusă celeia din trecut, când se scriau povești ca Tudorică și Andrei și cățelul lor Grivei, menite să otrăvească sufletul celor mici, pervertindu-le caracterele cu sprijinul șovinismului, antisovietismului și al celorlalte josnice, bestiale «specialități» fasciste. (Ă). Au apărut În literatura noastră pentru copii și alte cărți care se conduc după principii sănătoase de educație. Sunt realizări de un nivel artistic sporit ca Cei trei voinici, de Al. Corodar, ca Ograda minunată de Cicerone Theodorescu sau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]