3,956 matches
-
vrut ca să mă nasc, N-aș sta mai de loc pe gânduri, I-aș răspunde inocent: Cum unde? Tot aici, unde-s acum, pe acest pământ sărac, Căci sărăcia țării mele, este bogăția mea; Pe vremuri această țara era bogată; Feciorii erau chipeși, 'nalți și voinici, Fetele erau dulci ca lumina de mai Și grâul plesnea în pâinea coaptă în spuză. Aici Dumnezeu a vrut să facă un rai, Dar păgânii călcau hotarul prea des Și vreme puțină era de iubire
LA MULŢI ANI, SĂRMANĂ ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357995_a_359324]
-
De asemenea, Simeon Florea Marian menționează că în comuna Roșia din jud. Gorj exista în trecut o datină de Dragobete, pe cale să se stingă la momentul când făcea relatările (1899), care consta în aceea că în ziua de 24 februarie feciorii și fetele „se îmbrățoșau și, sărutându-se, se încredințau că nu vor căuta a se supăra prin nesinceritate unul pe altul, ci din contră, se vor ajuta reciproc în orice timp și la orișice nevoie”. Dar, în cadrul capitolului intitulat „Baba
TOTUL DESPRE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357959_a_359288]
-
zic altora. - De mult, de mult, încă din Postul Mare. Un băiețaș mână o turmă de oi. - A'cui sunt oile, băețele? - A'cui să hie? A'mele! Mai încape vorbă? Dar ale cui sunt oile, pe care le mână feciorul de mazil, urmașul boierilor celor mari ai Moldovei răsăritene? Firește că ale lui! Să i le ție Dumnezeu”. Tighina, cetate întemeiată de genovezi, așezată la 80 de kilometri de limanul Nistrului, la Răsărit. Zidurile cetății se întindeau pe o lungime
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
că fântânarii folosesc crenguța de alun pentru a descoperi izvoarele unde urmau să fie săpate fântâni. Bunicul a completat această poveste cu faptul că și zânele folosesc nuielușa de alun, dar și vracii. În noaptea aceea, eu însămi am văzut feciori și fete ce culegeau flori de alun. Erau veseli și vorbeau despre flori că sunt prețioase, întrucât sunt bune de leac și de dragoste. Noroc că eram atât de mică și nu m-a zărit nimeni, altfel nu mai aveam
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai lăsat tristețe-n lume; Suflețelul tău, ce spune?” Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită feciorul acasă: „- Băiatul meu, te rog, spune!... Cum o duci singur în lume?/ Spune-i la măicuța ta, / Cum e-n țara altuia?/ Doina cine ți-o mai cântă,/ Inima cine-ți ascultă?/ De-acasă când ai plecat,/ Durere-n urmă
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
se îndeplinească ultima dorință, să mai atingă cu talpa picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei trec șiruri nesfârșite de români, răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere!/ Cu puterea Ta, sfințește/ Bruma asta de țărână,/ Pe-al meu tată, pomenește
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
acestei doine de adâncă trăire sufletească, artistul lasă naiul să cuvânte: „Taică bun, rouă de flori.../ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Cpăci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație unică dintre nai și orgă) creație de geniu, folosită pentru prima dată în arta muzicală de către maestrul Gheorghe
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
dansând, fotbal, volei, găseai de toate. Ne-am ales un loc la umbră, aproape de apă. Nu toți cei care venisem la picnic aveam și dreptul de a pescui sau dorința de a face acest lucru. Paul, fiul soției și Andrei, feciorul lui, erau amândoi pescari ”înrăiți” și cu vechime pe bălți. Ginerele meu Marian, se instalase pe post de paharnic și asistent. Ne-am întins păturile și am așezat grătarul după indicațiile soției, “șefa noastră de trib” - în așa fel, încât
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
om ca aista! * Catrina, nevasta lui Nică Ionașcu, nu prididea cu parastasele, calea prin care săvârșea legătura cea tainică cu cele două suflete plecate de lângă ea, prin voia Domnului. Prin voia Celui de Sus, dar prin mâna neamțului, în cazul feciorului cel mare, și a banditului Zanet, în cazul bărbatului ei. Feciorul cel mic al Catrinei, Ion, băiatul ce-i rămăsese nadejdea bătrâneții, s-a dat greu la brazdă din purtările lui îndărătnice. Vremea începea să-i deschidă ochii spre nevoile
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
parastasele, calea prin care săvârșea legătura cea tainică cu cele două suflete plecate de lângă ea, prin voia Domnului. Prin voia Celui de Sus, dar prin mâna neamțului, în cazul feciorului cel mare, și a banditului Zanet, în cazul bărbatului ei. Feciorul cel mic al Catrinei, Ion, băiatul ce-i rămăsese nadejdea bătrâneții, s-a dat greu la brazdă din purtările lui îndărătnice. Vremea începea să-i deschidă ochii spre nevoile cele care pregătesc omul pentru așezarea în tiparul satului. Dar Nică
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
gânduri mult, din lăcomie, cu nepăsare, au scos batrânul tată-n stradă. Într-o cutie de carton, tristul bătrân, cu demnitate, durerea își ascunde. E obosit. Pe ascuns sufletu-i plânge. Cu el destinul a fost crud. Să crească un fecior și două fiice și-acum nu are cine, durerea bătrâneții să-i alunge. Ca și cum nu ar fi fost destul, că l-au făcut uitat și casa i-au luat. Mă uit la el și-mi pare, un trist copil abandonat
BĂTRÂN TRIST de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357718_a_359047]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DE VEGHE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1658 din 16 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Vetrele sunt stinse și le plânge jalea, Bătrâni ce sunt singuri calcă rar cărarea Ne-au plecat Feciorii, casele-s pustii Țipă așteptarea și în geam să știi! Nu mai sunt soluții, vorbe ce se spun Caușul cu lacrimi, unde să îl pun? Pietre ard în soare parcă-ar fi himere Liniștea coboară doar cu a Ta vrere
DE VEGHE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357738_a_359067]
-
de hrană, lapte de mamă. Fără sentimentalisme, știu, scena asta rămâne doar... un simplu transfer, o porție de mâncare și o șansă infimă pentru ca, fiul unei refugiate, să supraviețuiască.” La fel de autentică este și descrierea scenei de război făcută de Mandea, feciorul Vrâncioaiei, acum mercenar în Legiunea Străină. Drama războiului, permanenta amenințare a morții, măcelul, dramatismul și înțelesurile profunde ale celor petrecute fac ca romanul să capete amploare. Alternanța moarte-viață încheagă cartea, dându-i o structură organică. Confesiunea soldatului dovedește că Mandea
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
rănit. M-am oprit, în brațe cu o piatră invadată de licheni. In lumina de Lună, vedeam vag literele, semnele care, sigur explicau un nume, un destin, o viață care trecuse prin lume. Atunci, m-am întrebat, ce caut eu, feciorul Vrâncioaiei, acolo, la capătul lumii? Care sunt Răii? Care sunt Bunii?” Simbolurile sunt simetrice în romanul Melaniei Cuc. Dacă Laila reprezintă pacea, soldatul acesta ajuns acolo, dintr-o altă parte a lumii, semnifică războiul, forța, este un fel de Ares
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
alte munci mai ușoare, uneori trebuia să absenteze de la școală, să meargă pe câmp, cu tatăl lui. Seara se ducea bătrânul cu sticla cu vin la subțioară, la învățătorul Spânoche sau la directorul Rusescu și îi explica de ce a lipsit feciorul de la școală. Nu era singurul care proceda așa. Și cadrele didactice se adaptau din mers situației de la sate. Trebuia să învețe și din urmă, că apoi cine stătea cu genunchii pe boabe de porumb în colțul clasei, sau lua zece
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
despre noi? - Ce-o să creadă! Ce vede! Ce diferența remarcabilă, cugeta Aveline, între vocea stranie pe care a avut-o la telefon mama lui Râul și cea de acum. O atmosferă atât de tandra. Se vede că își iubește mult feciorul cel mic. Hm... așa mama și ce fiu! Poate că totuși m-am înșelat în privința lui Râul și nu e chiar atât de ușuratic și insensibil precum îl credeam. Întâlnirea asta schimbă mult mersul evenimentelor." Ce nu stia Aveline era
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
mult să recite, iar versurile pe care mi le-a spus, mi-au pătruns și mi-au rămas în inimă pentru tot restul vieții: „Satul meu, grădină dulce,/ Din tine eu nu m-aș mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul la o floare,/ De dragul la șezătoare”. Grădina dulce în care venise pe lume se află la poalele muntelui Suru, la șase kilometri de Avrig, în Sebeșul de Sus, județul Sibiu. Dar sufletul lui e legat nu doar de
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]
-
a fost și nea Mitică, care își mai amintește și acum versurile-bocet compuse și cântate atunci de băieții și fetele din sat. Așa se obișnuia, când murea de tânăr cineva din sat, fetele și băieții cântau despre viața mortului: „Veniți, feciori, de la foc/ Căci am fost toți la un loc/ Și voi, fetelor, veniți/ La nunta mea de priviți.// Mă mărit tânără floare/ Cu moartea cea răpitoare/ Bucură-te, cimitire/ Că o frumoasă floare vine,/ Dar nu vine să înflorească,/ Ci
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]
-
folclorul și obiceiurile folclorice și creștine. Se afla printre premianții clasei, deși își ajuta părinții la muncile câmpului. Amintiri duioase păstrează mamei sale, Vera, pe care o consideră primul său profesor, trecută la cele veșnice la 2 iulie 1936, când feciorul său, Nicolae, nu împlinise încă nouă ani. 1943 - 1946: Dând urmare tainicei chemări a Mântuitorului, încă din pruncie, cultivată în familie, tânărul Nicolae intră, ca novice, la Schitul Nechita din Munții Neamțului, unde crește drept și viguros „ca un măslin
ÎNALT PREA SFINŢIA SA DR. NESTOR VORNICESCU – MITROPOLITUL OLTENIEI (1927 – 2000)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358848_a_360177]
-
Țuțea „de multe ori, adaptarea la împrejurări se cheamă conformism și conformismul se deosebește de ploșniță doar prin aceea că ea n-are rațiune”. Obiceiurile, dar mai ales faptul că oșanul căruia îi făceam vizite la domiciliu, ca diriginte al feciorului său, ne obliga să bem o horincă-două-trei și să mâncăm slană... (căci dacă nu beam însemna că îi suntem dușman!), nu ne plăceau deloc. Asta ne-ar fi obligat să fim mereu cu „capul plin”... adică beți! Greu ne-am
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
la marea iubire, orașul Drăgășani! Așa cum își intitulase un volum de poezie prietenul meu, Anghel Dumbrăveanu, numit „Fluviile vizează oceanul”... așa și eu am considerat că „oceanul meu” a fost și este orașul natal. Acolo s-au născut cei doi feciori ai mei, Florin, care, astăzi, este specialist în imagine la televiziune, autor de reportaje, și Ionuț, doctor în istorie și drept, autor a 16 cărți publicate. George ROCA: Sunteți o familie complexă de artiști și oameni de litere. Mai întâi
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
Ne jefuiesc moșia, nu noi pe-a lor din depărtarea zării. Ne calcă pământul, mulți de-ai noștri au murit! ( E adus generalul Licinius, legat la mâini.). Dorința ți s-a împlinit. LICINIUS Cunosc cetatea voastră, vreau să-mi văd feciorul iubit. După care multă vreme am tânjit. TEHOMIR Cine-i acesta? Ce văd!? Fostul meșter, sclav roman, Licinius!? Ce prăpăd! LICINIUS Chiar el. Amicul Romei... și al copilului tată, Plămădit cu a regelui fată. Dar unde este copilul? Unde? 41
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
De vrea va sta aici să crească copilul Dochii. Nu este bine un rău să aducă un alt rău. Licinius care este gândul tău? LICINIUS Mărite rege de ești bun așa, Voi rămâne în veci în Dacia Să cresc acest fecior mare Liber sub un strălucitor soare. Dar...pe tine cum te cheamă? Așează copilul jos.). De mine să nu-ți fie teamă. IONUȚ Inius, Ionis, Ionuț îmi spune! De la Licinius al tatălui meu nume, Care este mare și victorius, Cum
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
În ascuns, unul dintre ai noștri a nesocotit Ce regele a poruncit. O să dea peste noi năpasta! Suntem îngrijorați de-aceasta! TEMNICIERUL Să nu-l rable Zalmoxis. Nemernic trădătpr! ( După o pauiză. ). Țti că preoteasa ce mare, Dochia, are un fecior? ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI Știu! Am aflat mai aman. E plămădit cu un general roman. TEMNICIERUL E în grija Olacului, și la botezat C-un nume amestecat.Din Licinius, tatăl lui, i-au zis Inus, Dochia îi spune Ionus Și Olacolul Ion
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
vinovatul și apără țara! ( Femei și cetățeni intră la rând, unii după alții, rostind diferite imprecațiuni și blesteme.) 1-a FEMEIE (Cu un prunc în brațe ) Copiii nu-s vinovați, stăpâne, nu pogorî asupra lor povara! II-a FEMEIE Nouă feciori am avut Opt în război au căzut, Eu pe-al noulea îl omor De este trădător. II-lea CETĂȚEAN La Tapae șapte răni am primit În schimb o sută de dușmani am nimicit. Un general de-acum, ajută-mă să
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]