1,278 matches
-
este ea și tot ceea ce face ea, devenind astfel propria noastră acțiune. Aceasta nu este așadar niciodată disociabilă de procesul etern în care Absolutul ajunge în sine și se istorializează, proces care, ca sporire de sine, este cu toate acestea fenomenologic de la un capăt la celălalt, înfăptuindu-se ca fapt de a suferi și ca fapt de a se bucura. Faptul că, purtați de acest proces, noi îl înfăptuim noi înșine ne aruncă în această suferire ca și în fenomenalitatea sporirii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cotidiene (care se subordonează ele însele unui proces de culturație continuat), această energie așadar rămâne nefolosită în sensul care tocmai a fost clarificat: ea nu este în acest fel suprimată, ci este ca și exacerbată, afectul, modul său de prezentare fenomenologică irecuzabil, căpătând forma unei neliniști crescânde. Ea caută așadar să se elibereze, însă urmând de data aceasta căile pre-trasate de-a lungul cărora se obține ușurarea imediată. Efort zadarnic: afluxul de energie care nu s-a putut investi în sarcinile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și esența rezultă că aceasta nu este reductibilă la o teorie formală sau la o rețea de legi formale care ar putea fi separată de conținutul cognitiv, de vreme ce în realitate dobândirea și astfel transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce conținutul său reprezentativ în cazul cunoașterii teoretice, cu patosul care, tot în repetare, se identifică cu adevărul practic, în cazul esteticii, al eticii și al religiei. Ideea că pedagogia (sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Este adevărat că există o esență proprie a comunicării și că tocmai am prezentat schema acesteia. Teoria pură a acestei comunicări și astfel pedagogia ca atare este filozofia primară. Aceasta ne arată, tocmai, că esența comunicării se identifică cu actualizarea fenomenologică a cunoașterii de comunicat, în noeza sa și în noema sa. Teza unei transmiteri a cunoștințelor care să se producă independent de aceasta, de deținerea ei și de reactivarea sa în relația învățător-învățăcel este absurdă. Un pedagog ignorant este un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mult în textele Mihaelei Alexa este ambiguitatea, mai exact ambiguizarea. Nu știm cine vorbește, cu cine vorbește, cine este naratorul, dacă naratorul e subiectiv sau obiectiv, în ce măsură este implicat direct sau indirect în narațiune. Un text realist? Pagini fantastice? Descrierea fenomenologică a unui traseu oniric? Fără îndoială că întâlnim în nuvelă toate aceste aspecte și încă multe altele. Nu știu câte cititoare se vor identifica cu trăirile Karinei, câte ar dori să-i repete destinul, dacă și-ar dori sau nu o iubire
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
părut mie? - Poate că acel „este bine”, pe care dumneavoastră l-ați interpretat drept verdict de calitate tehnică, are o altă semnificație - morală, de exemplu. Creatorul inventează și zămislește ceva - un lucru, În termeni generici, o realitate fizică, o entitate fenomenologică, o monadă - și constată că acel ceva reprezintă În sine un lucru bun, un lucru temeinic Întocmit și apt să servească unui scop generos... - Greu de admis. În context, „bine” nu poate avea conotația etică pe care vreți să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scrisă în 1956, la sugestia profesorului Ernesto Grassi, pentru o colecție de cărți de buzunar pe care o inițiase la editura Rowohlt: Rowohlts Deutsche Enzyklopädie. A fost deci gândită și scrisă pentru marele public, ca o introducere generală în studiul fenomenologic și istoric al faptelor religioase. Ne-am hotărât să primim provocarea, încurajați fiind de exemplul fericit al lui Georges Dumézil. Savantul francez publicase în 1949, sub titlul L'Héritage indo-européen à Rome (Gallimard) rezultatele cercetărilor sale privind ideologia tripartită indo-europeană
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
face parte din tulburările de spectru obsesiv-compulsiv. Relația dintre TOC și sindromul Tourette a constituit obiectul multor studii, deoarece s-a observat că simptomele TOC și simptomele obsesiv-compulsive sînt relativ comune în cazul sindromului Tourette. Totuși, au fost identificate diferențe fenomenologice importante între simptomele obsesive evidente în cazul pacienților cu sindromul Tourette, cu sau fără TOC, și al pacienților care prezentau numai TOC (George et al., 1993; Holzer et al., 1994; Cath et al., 1992; Miguel et al.; 1995). Dacă unele
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
descoperit că tipurile de gînduri obsedante și de compulsii sînt asemănătoare, indiferent de cultura din care provin pacienții (Tseng, 1973; Mahgoub și Abdel-Hafiez, 1991; Okasha et al., 1994) și de perioadă; în lucrările de specialitate din ultimul secol apar rapoarte fenomenologice și descrieri clinice similare (Berrios, 1985). Gîndurile obsedante sînt adesea legate de frica de contaminare sau de teama de a nu face rău altora sau de a încălca anumite convenții sociale prin manifestări precum înjurăturile ori inițierea unor avansuri sexuale
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
comorbidității, care ar necesita un tratament specific imediat, ca, de pildă, un episod grav de depresie. Dacă este prezentă depresia, aceasta devine prioritatea terapiei, iar necesitatea tratamentului ulterior al simptomelor de anxietate este reevaluată după dispariția depresiei. Adesea, datorită asemănărilor fenomenologice dintre cele două tulburări, se impune stabilirea existenței TAG înainte de debutul unui episod depresiv semnificativ, pe baza informațiilor legate de istoricul cazului, sau după încheierea unui tratament eficient al tulburării depresive. Deși pacienții cu diagnosticul primar de TAG nu întrunesc
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dacă are o durată de trei luni sau mai mult. Se poate argumenta că o perioadă de trei luni este insuficientă pentru specificația de cronică. Totuși, este o distincție importantă, care poate fi un punct de plecare pentru cercetarea diferențelor fenomenologice și a implicațiilor în ceea ce privește tratamentul, din perspectiva manifestărilor acute versus cronice ale tulburării. În final, DSM-IV include și specificația de debut tardiv, dacă debutul simptomelor a survenit la cel puțin șase luni după traumă. STUDIU DE CAZ Dl D., un
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
transcendental�, dar nici �omul epocii�. Istoricul sociologiei nu se exprim? doar pe șine, nu exprim? doar �climatul intelectual al epocii� sale, divinitatea nu �se exprim? prin el El poate descrie �faptele� prin prisma unei orient?ri teoretice (pozitiviste, func?ionaliste, fenomenologice, anistoriste etc.), poate explica �mecanisme�, poate face inteligibile ac?iunile indivizilor sau grupurilor de oameni cu pasiunile, intrigile, conflictele lor. A �n?elege presupune că istoricul sociologiei s? ajung? la semnifică?îi, la interpret?ri ale trecutului. Istoricul sociologiei interpreteaz
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cel de c?utare a recunoa?terii din partea celuilalt) pe care individul le actualizeaz? �n grup: aceste dispozi?îi s�nt instincte socializate care iau �nf??i??ri istorice variate ?i nu pot fi sesizate dec�ț printr?un demers fenomenologic (Husserl), singurul capabil s? ajung? la aprehensiunea esen?ei (1928). Rela?iile sociale se nasc nu din condi?iile materiale, ci din uniunea sufletelor care nu se exprim? pe deplin dec�ț �n �comunitate�, forma ideal? de organizare social?. �ndulcind
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ruia se distribuie societ??i concrete (1922). Opera sa are meritul c? p?streaz?, �n formă Dic?ionarului (1931) c?ruia i-a dirijat publicarea, numeroase aspecte ale g�ndirii sociologice dominante sub Weimar ?i, mai ales, un important curent fenomenologic pe care �l ilustreaz? deopotriv? lucr?rile lui Max Scheler (1923a), ale lui Theodor Litt (1923) sau cele ale lui Siegfried Kracauer (1922). Leopold von Wiese este considerat �ns? adev?ratul continuator al formalismului lui Simmel ?i teoreticianul �sistematic� cel
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
tradus �nc? �n 1947) ?i mai ales la Marx orienteaz? reflexiile teoretice. Corelativ, Parsons ?i func?ionalismul fac obiectul criticilor care, la sf�r?ițul anilor ?aizeci, vor fi re�nnoite prin primirea cu rezerve a etnometodologiei ?i a curentului fenomenologic american � m?rturie a dificult??îi britanicilor �n fă?a sistemelor teoretice generale [50, 56]. Cazul german nu este mai pu?în contrastant. �nfr�ngerea din 1945 a corespuns cu �ncercarea orient?rîi sintetice a perioadei precedente care a f
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
r?m�n �nc? inoportune �n Fran? a. �n Germania, conflictele teoretice au fost agravate de opozi?iile socio-filosofice subiacente, iar disciplină a r?mas marcat? de puternice specificit??i regionale ce opun esen?ialmente tradi?iile pozitivist?, marxist? ?i fenomenologic? (Albert, 1987). Totu?i, un mo?tenitor al �?colii de la Frankfurt�, J�rgen Habermas [a c?rui controvers? cu neoparsonsianul Luhmann (1971) a r?mas faimoas?] renun?? la critică neomarxist? a �ra?iunii instrumentale� pentru a c?uta, �n lumină
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tipuri de cercetare (Short, 1991, pp. 13-22, 27-338) prin identificarea, formularea a diferite întrebări, probleme critice (de unde și terenul câștigat de către "științele educației"): cercetarea analitică sau filosofică sau speculativă sau istorică sau științifică sau etnografică sau narativă sau estetică sau fenomenologică sau hermeneutică sau teoretică sau normativă sau critică sau evaluativă sau integrativă sau deliberativă sau acțională sau interdisciplinară sau axiologică sau praxiologică sau managerială sau sociologică sau psihologică sau demografică sau ecologică ș.a. Desigur că în cadrul fiecăreia dintre aceste abordări
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în care societatea noastră este organizată, pentru a urmări valorile asociate. Acest punct de vedere este sprijinit de alți gânditori critici internaționali, în special de Kimberly Hutchings, a cărei versiune a teoriei critice internaționale este foarte mult influențată de versiunea fenomenologică a criticii imanente a lui Hegel. Critica imanentă este realizată "fără referire la o metodă articulată independent sau la criterii transcendente" (Hutchings 1999: 99). Urmând sfatul lui Hegel, teoria critică internațională trebuie să recunoască faptul că resursele pentru critică și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
el naturalizat, și cum anume este făcut să apară ca și cum ar avea o esență. În măsura în care postmodernismul caută să explice condițiile care fac posibil fenomenul statului ca fiind ceva ce afectează în mod concret experiența de zi cu zi, el este fenomenologic. Totuși, nu este vorba aici despre fenomenologia obișnuită. Poate fi numită cel mult o "cvasi-fenomenologie" deoarece, după cum s-a menționat deja, se ocupă în mod egal de explicarea condițiilor ce destabilizează fenomenul și amână actualizarea sa completă. În această secțiune
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vine dintr-o viziune extrem de puternică, pentru că foarte frecventată, a agoniei. Nu vă lăsați Înșelați de aparenta exsanguitate a unui bolnav cronic. Accesele lui de vitalitate te pot doborî. Insignifiantul poate fi egalul enormului, atunci cînd literatura devine o practică fenomenologică, În care realitatea obiectivă nu are nici o importanță, totul fiind o afacere de raport cu subiectul. La microscopul reprezentării minimaliste, ceea ce se vede Încearcă să calmeze și să ascundă ceea ce se simte, iar rezultatul este o tensiune latentă Între un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o fantasmă, nu o informație. Literatura franceză contemporană tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O literatură extrem-obiectivă și una
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cerisy În 1963 și reluate În Tel quel, „Mme Durry: „CÎnd citesc aceste descrieri foarte precise, foarte exacte, foarte obiective, foarte minuțioase ale romanului actual, mă simt În afara obiectelor și În afara lumii.” Inducerea sentimentului dezrădăcinării și solitidinii provin din proiectul fenomenologic inițiat de Husserl și originat În metafizica subiectului, veche de pe vremea cel puțin a lui Descartes. Putem spune așadar că tel quel era lumea pentru noii romancieri francezi de atunci În măsura În care semăna cu cea propusă de Husserl și Heidegger - o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Claude Simon (În ordine cronologică descrescătoare). Consubstanțial biografismului, autoficțiunea “memoriei personale” i-ar avea ca exponenți pe Marguerite Duras, Nathalie Sarraute, Louis-René des Forêts: Ei se revendică, probabil, de la Proust sau Virginia Woolf, pretîndu-se ca nimeni alții la un demers fenomenologic de analiză a literaturii. Dar În fața valului confesiv hard al ultimilor ani, selecția nu stă În picioare. Nici Doubrovski n-are ce căuta alături de Annie Ernaux, nici des Forêts alături de Sarraute. “Romanul exhibiționist” este realizat după criteriile poeticii expresivității. Herve
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul fenomenologic, nici criteriul pragmatic. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional, dar și din aceea a eului-În-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]