1,332 matches
-
de ușor încât avea senzația de imponderabilitate, apoi îl strânse cu grijă pe tot corpul, peste hainele lui proaspăt călcate. - Parcă mă cam strânge la cap, nu-i așa? întrebă el. - Da, veni răspunsul de ia tatăl Lystrei. De îndată ce închizi fermoarul, costumul devine total invizibil. Celor din afară, și mai ales celor nepricepuți, li se va părea că porți haine obișnuite. Costumul este complet echipat, așa că, atâta vreme cât îl porți, ai putea trăi și pe lună. - Ceea ce nu izbutesc să înțeleg, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
parte, să scape de mâinile celor patru bărbați care se năpustiră asupra lui. Dar ei îl prinseră într-o clipă și-l ținură atât de ferm încât era peste puterile lui să scape din strânsoare. Peter Cadron îi trase repede fermoarul și spuse: - Iartă-ne, dar când ne-am dus în camera aceea din spate, ne-am și îmbrăcat în costumele izolante. De aceea nu ne-ai putut face nici un rău. Și ține minte un lucru. Nu avem nici o certitudine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
poală. Și-a ținut-o acolo inertă, dar după câteva secunde a început să mă mângâie. Dacă mi-o iei acum, am să mă îndrăgostesc de tine, i-am spus. Și-a desfăcut centura, mi-a deschis cureaua, a tras fermoarul și s-a aplecat. Conduceam încordat, ca beat, după o noapte nedormită, zvâcnind din bazin, dând mașinii impulsuri și bâțâieli peste limita de viteză. Foarte rapid, geamurile s-au aburit pe dinăuntru, nu mai vedeam decât vag, dibuind doar că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o posede pe îmbrăcatelea, din picioare... Lungana încearcă să se mobilizeze pasional cât de cât... Sună telefonul... Scundacul răspunde, să trăiți, dă lămuriri, lungana trece la cârmă... Dincolo de magaziner, pe care-l vehiculează ritmic ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și plăcut. Gloopy alerga pe panta podului spre sat. Cînd ajunse la mal, își întoarse capul o clipă și țipă: — Bine, domnilor ofițeri! E doar o mică nebunie perversă! Lanark văzu cum cei doi polițiști înaintează spre el. își trase fermoarul și se grăbi să-l ajungă pe Gloopy. Cînd ajunse la mal, cei doi puseră piciorul pe pod și blocară calea. Erau îmbrăcați în costume negre. Unul întinse o mînă și spuse cu o voce monotonă: — Pașaportul, vă rog. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după ea, cu mîinile-n buzunare, ca de obicei ("las' că-l dezvăț io de asta") și în cap și pe umeri era nins ca naiba. Dar nu stătea zgribulit în rafalele crivățului, ca toți ceilalți din jur, dimpotrivă, era cu fermoarul treningului pe jumătate descheiat, încît i se zăreau maieul și pieptul alb, fără fir de păr - căci tânărul lăcătuș de la Atelierele ITB era, fără s-o știe, de stirpe nobilă -, ca și când ar fi fost un început blând de toamnă. Nici măcar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
câteva caiete pe care le pune în ghiozdanul cel nou. Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o închide cu fermoarul. Acesta este penarul care nu trebuie să lipsească din ghiozdanul nici unui elev, îi explică ea. Pendula de pe hol bate o oră. Sorin îi privește săgețile ajunse în dreptul cifrei șase. E cam devreme pentru grădiniță! spune el. Așa-i. De ce nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu dezinvoltură. Cu o seriozitate acompaniată de un gest ce exprima regretul, spuse: Oricum trebuie să-ți folosești banii. W., care mergea alături de el, privea înainte dâra lăsată de roți pe drum, pietrele în pământul umed. Își trase în sus fermoarul vindiacului și-și plimbă privirea peste podiș. Suprafețe de chiciură se vedeau în umbra lizierei de pădure, mărginite milimetric de pășuni și de câmpuri, peste care se întindea o fâșie palidă de ceață în destrămare. Un licăr albastru, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima de vitrina ticsită cu tot felul de sortimente de patiserie, prăjituri și înghețate. Angelina își scoase de pe umăr poșeta, îi desfăcu fermoarul și dădu la iveală un portofel din piele. Comandară o salată de fructe Exotic mare, cîte o felie de Diplomat și două sticluțe de Coca-Cola. Își luară singure paharele, șervețelele și lingurițele de pe bufet, și se așezară la o măsuță
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru asta v-am abordat? — Cum adică? se miră Roja mai potolit, atunci despre ce altceva poate fi vorba? Am rămas fără un sfanț, dar cel puțin acum sîntem chit, începe Roja să repete pentru sine, clănțănind din dinți, trăgîndu-și fermoarul pufoaicei pînă sub bărbie, zgribulind de frig. E singur în stradă, începe să țopăie pe loc neștiind în ce direcție s-o apuce, i-auzi cu ce trăsnăi îmi mai venise și secătura asta de Patru Ace, începe să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deschidea portbagajul, asta-i marfa, folosiți-o fără frică, dar eu habar n-aveam despre ce era vorba, din clipa asta ești revoluționar, pe dracu’, nu se abține Roja să spurce, eram sigur că voi ați deturnat o, am deschis fermoarul și m-am cutremurat, dar era prea tîrziu, omulețul intrase-n pămînt, ia l de unde nu-i ca să-i cer explicații, era clar că mă confundase. Fusese indus în eroare de faptul că arătam ca o ceată de derbedei, mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adoarmă, uneori o mai lua și peste picior, dîndu-și cu părerea că mult n-o să mai țină, că ceva tot o să se întîmple, o să se pună taxe, o să închidă granițele, ceva tot se va face ca să nu mai renteze. Trăgea fermoarele, apoi apuca pe rînd fiecare bagaj și-l întorcea cu gura-n jos, deșertîndu-l pe parchet, măi să fie, cum ai putut să cari atîta? se mira Părințelul privind la marfa care se împrăștia pe parchet. Cine și-ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ceva. Respira pe nas, ca și cum ar fi avut nevoie de mai mult oxigen, devenind treptat din ce În ce mai serioasă În ceea ce făcea, În timp ce eu țineam pasul cu ea, până când Îmi spuse: — Bernie, vreau să mi-o tragi. Am auzit fiecare cuvânt În fermoarul pantalonilor. Ne-am ridicat În tăcere și, luându-mă de mână, mă conduse În dormitor. — Trebuie să merg mai Întâi până la baie, i-am spus În timp ce ea Își scotea jacheta de la pijama, dând-o peste cap, cu sânii mișcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Li își șterge spâncenele și începe să-și despacheteze echipamentul. Ea îl oprește. Am trimis după tine ca să-mi răspunzi la o singură întrebare. Ce ai făcut ca să-l vindeci pe Mao? Degetele bărbatului încep să se joace nervos cu fermoarul de la trusa medicală. Vezi tu, doctore, eu nu exist dacă Mao e ros de boli. Dr. Li respiră adânc. Iertați-mă, Doamnă... Tovarășul președinte... nu se prea dă în vânt după tratamentul meu. Ea râde, în timp ce desface trepiedul. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și-și îndesă căciula pe cap. —Frate, nu te juca cu ce-i în capul meu. Își ceru iertare. Zguduit, Mark vru să se întoarcă înăuntru. Ea îl ghidă spre clădire. Mark își tot trăgea în sus și-n jos fermoarul jachetei, cu gândurile gonindu-i prin cap. O clipă, păru că voia să se elibereze, s-o recunoască. În ușa holului, murmură: — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu tipul ăla. —A murit. Imediat cum am ajuns noi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
constant pe Mark, fără vreo implicare care s-o influențeze. Se așeză în hol, la capătul unei canapele din vinilin de culoare închisă, în fața unei femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare, speriind-o pe femeia cu jacheta, care, îngrozită, își sfâșie fermoarul până jos. Uitase că-i ceruse lui Karin Schluter să-și sune fratele la ora trei fix, adică peste câteva minute. Începu să se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era închisă bucătăria, ba sufrageria, ba nu trebuia să faci gălăgie. Mai întâi mama punea vioara pe pat, pe urmă se așeza alături și își trecea palmele ca o mângâiere peste tocul de piele, căutând pe pipăite, în spate, capătul fermoarului. Îl trăgea de jur împrejur și eu îmi ziceam în gând: „Acum scoate arma, ca în Incoruptibilii”. Incoruptibilii îi făceau praf pe ticăloșii lui Al Capone. Într-o clipă mama avea să înceapă, dar mai trebuia să desfacă și pupitrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a început iar, de la capăt. Ne-am aruncat împreună pe pat: eu căzusem deasupra ei și mă frecam de ea, cum se freacă o bucată de lemn de alta, ca să ia foc. Atunci a intrat mama în joc, după cum urmează. Fermoarul mi se stricase și mama îl prinsese sus cu un ac mare de siguranță. Acum, în pantalonii mei era foc și pară, cu o mână bâjbâiam, încercând să deschid fermoarul, cealaltă era ocupată cu sânii și între timp o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ia foc. Atunci a intrat mama în joc, după cum urmează. Fermoarul mi se stricase și mama îl prinsese sus cu un ac mare de siguranță. Acum, în pantalonii mei era foc și pară, cu o mână bâjbâiam, încercând să deschid fermoarul, cealaltă era ocupată cu sânii și între timp o și sărutam pe Lea, așa cum credeam eu că se face. Ea îmi permitea mângâierile sau răspundea la ele, nu-mi dădeam seama exact. Și totul îmi devenise indiferent, iar ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
surprinsă, dar nu era cu putință să-i povestesc că totul se dusese în pantaloni. Când a închis ușa în urma mea, m-am simțit ca după examen, ușurat și puțin tulbure. Acasă l-am rugat pe tata să-mi dreagă fermoarul. În ziua aceea descoperisem că picioarele, brațele și burta unei femei nu sunt cu nimic mai prejos decât sânii. În zilele următoare am fost foarte neliniștit și am căutat-o pe Lea în tot orașul. Mergeam prin piață, miroseam peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai departe. Și cadouri pentru prietenii din Italia, familia care ne găzduiește. Nimic deosebit. Ce am găsit și noi și ce ne-am putut permite. Vreți să vă uitați înăuntru?” „Nu, mi-e suficient. Poate în geamantanul acela.” Mama trage fermoarele. Brațele ofițerului se cufundă în geamantan, mâinile pipăie hainele ici și colo, le apasă și le strânge. Pe degetul mijlociu poartă o verighetă lată. „Bun. Ce aveți acolo, în pungile de plastic?” „Alimente. Conserve, termosuri. Legume, fructe. Pentru cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Am ascultat-o cuminte și le-am probat pe toate. Fuste strâmte, pantaloni largi, rochii mulate, sacouri funky. Cu fiecare articol, se mai rupea o verigă din lanțurile care mă țineau legată de trecut. Când îmi sugeam burta ca să trag fermoarul unei fuste, storceam toată teama de schimbare din mine. Punându-mi pantalonii, mă dezbăram de groaza mea de regrete. În rochii, încetam să-mi mai țin mâinile încrucișate pe piept și mă lăsam să devin vizibilă. Iar în sacouri, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
groasă ca o perie, dar a ajutat. Adormisem sau mai bine zis leșinasem, în patul lui Tom, dar din fericire reușisem să îmi scot mai întâi cizmele și jacheta. Era foarte important, mai ales în ceea ce privește jacheta; era decorată abundent cu fermoare și chestii din metal și nu-mi place să port urme de fermoar pe obraz pentru că am stat cu capul pe mână toată noaptea. Te face să arăți ca un punker care nu și-a permis un tatuaj decent. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în patul lui Tom, dar din fericire reușisem să îmi scot mai întâi cizmele și jacheta. Era foarte important, mai ales în ceea ce privește jacheta; era decorată abundent cu fermoare și chestii din metal și nu-mi place să port urme de fermoar pe obraz pentru că am stat cu capul pe mână toată noaptea. Te face să arăți ca un punker care nu și-a permis un tatuaj decent. Am fost surprinsă să descopăr că Tom nu s-a atins de mine peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]