1,420 matches
-
scindat și anxios, întrebându-se pentru ce? ori până când?, individul se încălzește cu himere, dându-și iluzia atingerii nevăzutului și întrezărind, dincolo de iubire, de tragic și moarte, limanuri consolatoare. Toate acestea, întrețesute, participă la conexiuni febrile de caracter inductiv, unificând fervorile cu nălucirile, cu dezirabilul și cântul; orizontul apropiat lasă loc absolutului patetic; tangibilul intră sistematic în rezonanță cu un contrapunct enigmatic, iar nuanța se topește în melos. Dicțiunea incantatorie favorizează o antrenantă musica humana, o stare perceptivă simpatetică, totalizând și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o regie de spectacol-confesiune, un "narativism" bazat pe sugestie și imprevizibil, un mod de a imprima concretului, ordinarului, o undă de mister. Acestea, toate, configurează fenomenul Stănescu. Lectorului, devenit părtaș, nu-i rămân în memorie strofe ori sintagme oximoronice; primează fervorile, atitudinile, fronda, o anumită demonie, într-un cuvânt un suflu de umanitate revărsată. Mormane de antiteze așteaptă în atelierul faurului, care, copleșit, dă aripi paradoxurilor, impunându-și, rar, pauze odihnitoare; un orizont matinal îi pare "un curcubeu culcat la margine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai consitent Eul labișian, încordat, eruptiv, neliniștit, ca în această auto-imago din Biografie. La vârsta la care alții fac exerciții de vocaliză, galopantul Labiș apărea în volum! O expresivitate vizual-sonoră fără greș asigură acestui text, cu cadențe de "tropot", cu fervori de "galop", un viitor antologic. Fraze-refren, rime interioare, vocale joase (de tipul u), un tact de metronom marcând apăsat finalul fiecărui vers iată particularități componistice frapante. Partitura în totul, complexă, se constituie într-o admirabilă fugă muzicală. Simbolica goană hipică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aprehensiuni moartea individualizează vădit un spirit lucid și paradoxal. Dintr-un Orgoliu picură lent o indistinctă mâhnire: Fii bun, vom trăi / copleșiți de neînțelegerea lumii cu lumea..." Mai temperat decât la Cezar Ivănescu și Ileana Mălăncioiu, spectrul dispariției neliniștește; în Fervoare (1972) starea de reflux existențial împresoară: "Numără, numără, numără, / astăzi este ai ce număra / mâine amândoi nu vom mai fi / alții altfel vor număra" (Numără). O Ninsoare de noapte, un simultaneism de răceală, de gravitație terestră și întuneric sugerează multisenzorial
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
solistic e dintre acelea care nu se uită. DRAGOSTE LA PREZENTUL ETERN. Nimeni nu cunoaște momentul în care se vor fi ivit scriptic cele dintâi chemări erotice din perspectivă feminină. Se citează numele ardentei Sappho (din Lesbos), care dădea curs fervorilor ei senzuale; aceasta cu șase veacuri înainte de Hristos. Sigur este că norme sociale stricte, interzicând femeilor etalarea sentimentelor intime, au făcut ca poezia erotică să fie inițiativa bărbaților. Secolul trecut a fost însă unul al emancipării, de unde voci poetice feminine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pentru Poezia slugarnică: "cea care face inventarul realului / cea care face muzică / cea care răspunde la întrebări". În schimb: "Iubirea irigă cuvintele" fortificându-le. Adesea (cu violențe de limbaj), retorica lui George Vulturescu este a unui tribun tumultuos, în plină fervoare exhortativă; refractar angoaselor, îi stă bine un pic de fală: "Eu sunt centrul cuvintelor mele"; Poemul menține ordinea viselor". Treizeci de secvențe concise în registru aforistic punctează (în Tensiunea detaliului, V) câte o idee de reținut: Cine are un poet
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
chiar zadarnică o întreagă remarcabilă evoluție spirituală ? După Deleuze, bucuria din exterior nu depinde decît de "reglarea vitezei" ( !?...). La rîndul său, Michel Foucault, alt creator de concepte, e un adevărat labirint, deschizător de drumuri, pe care le abandonează cu aceeași fervoare cu care își abandonează și conceptele. Aceasta se cheamă că este o cercetare vie, mereu în devenire și reînnoire. Autorul nu este niciodată reperabil, totul la el e făcut din bucăți, totul e rupt, schimbînd mereu perspectiva o scriere fragmentată
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
refuză, explicîndu-i că miracolul nu i-ar da încrederea pe care o caută. Discipolul păru că înțelege, dar cu mari îndoieli în legătură cu puterile magice ale maestrului, își luă banii și plecă, anunțînd că va reveni cînd va avea mai multă fervoare pentru a vedea, la capătul drumului, roza. Amîndoi însă știau că nu se vor mai vedea niciodată. Rămas singur, Paracelsus răsturnă grămăjoara de cenușă în mina lui și rosti, cu glas scăzut, un cuvînt. Roza reapăru... Ceva îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Creta această confruntare, sau ai unui Iosif Ha-Cohen, care scrie în Italia istoria regilor Franței și a sultanilor otomani. În acest context de expectativă febrilă, personaje ca David Reuveni și Solomon Molko puteau să apară și să canalizeze o întreagă fervoare mesianică subterană, construind proiecte fantastice care urmăreau o rearanjare politică și convertirea papei. Iacov Berav a putut, de asemenea, să repună în uz hirotonirea rabinilor în Țara Sfântă, în anticiparea reinstaurării Marelui Sanhedrin care avea să anunțe venirea lui Mesia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la Smirna în 1626, declarat Mesia de Nathan din Gaza în 1665. Tzevi instituie diferite rituri, încalcă public legea evreiască, abolește posturile, declară permise alimentele interzise și anunță începutul unei noi ere mesianice în care adevărurile stabilite își pierd validitatea. Fervoarea mesianică nu atinge doar masele, ci și autoritățile rabinice. Povești mereu înfrumusețate despre puterile și minunile lui se răspândesc în toată lumea evreiască, rabinii și "laicii" devin spectatorii lui, își abandonează treburile și se pregătesc pentru întoarcerea poporului evreu în Țara
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
colectivă, la creșterea dificultăților 7 și cu degradarea raporturilor de muncă 8. Amenințările cu concedierea, epuizarea, creșterea stresului, înmulțirea sarcinilor și intensificarea ritmului de muncă, teama permanentă de a nu fi la înălțimea noilor cerințe: mai degrabă decât obiect al fervorii, noua epocă a eficacității este asociată cu neliniștea în ce privește viitorul, cu constrângerile și presiunile care apasă tot mai puternic pe umerii salariaților. Dacă odele aduse competitivității și implicării subiective fac furori, acestea din urmă sunt percepute ca orice în afară de discipline
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru excelența corporală nu poate fi concepută fără riscuri de excese și de dezechilibre, chiar și Superman poate ajunge la eșec fizic și psihologic. Euforia sportivătc " Euforia sportivă" În acest context sportivofil, întâlnirile la nivel înalt provoacă un entuziasm, o fervoare colectivă care nu-și găsesc echivalent în nicio altă sferă a vieții sociale. Capabile să scoată în stradă sute de mii de oameni, marile competiții provoacă incredibile explozii de bucurie colectivă. „E cea mai frumoasă zi din viața mea”, declara
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
întrebare: „Construirea pieței lalelelor și prăbușirea sa ulterioară au vreo relevanță pentru piețele din ziua de azi?”. 2) Bula Mării Sudului - prăbușirea pieței de capital din Anglia în 1720. Bula Mării Sudului este numele dat speculației entuziaste care a făcut fervoare și care s-a terminat cu marea prăbușire a pieței de capital din Anglia în anul 1720. Bula Mării de Sud este o istorie fascinantă a isteriei de masă, a corupției politice și a revoltelor publice. Este o colecție de
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
forța convocării fantomelor, oricât de mare ar fi ea, nu va putea șterge niciodată pe de-a-ntregul durerea despărțirilor, până-ntr-atât conștiința morții și eterna încercare de a înfrânge moartea sunt legate una de cealaltă în credința plină de fervoare, dar și de neliniște a teatrului. Cuprinstc " Cuprins" Prolog sau confruntarea cu fantoma 7 Fantoma sau mizele reprezentației 7 Efigiile interstițiului: de la eidolon-ul și de la colossos-ul Greciei Antice la zeul-obiect african 12 Cadavrul ca dublu și statuile 17 Teatrul ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
matematic, un fel de simulare a jocului în care erau angajate aceste mari puteri. Ipoteza mea de lucru era că, indiferent de ideologia pe care o afișează, socialistă sau capitalistă, marile puteri participă la acest joc cu egală intensitate și fervoare. La acea vreme, erau trei jucători principali - SUA, URSS și China -, iar regula jocului se definea astfel: nici unul dintre cei trei nu trebuie să aibă relații ostile cu ceilalți doi, pentru că aceasta permite, chiar încurajează coalizarea celorlalți doi împotriva lui
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
el se și întemeiază. Așadar, la Paris, Cioran își asumă periferia și divagația: se mândrește cu teribilul curaj de a nu face nimic, de a nu angaja în vreun fel viitorul, de a trăi exclusiv în prezent, în afara pasiunilor, devoțiunilor, fervorii. Inteligența lui, răsfrântă în luciditate, pare un exercițiu minor al disprețului, expresia unei negativități superficiale. Negativitatea, pe care atât o dezavua, capătă, însă, valoarea pozitivă a întemeierii. Iată: când Noica îi cere să scrie “în românește o carte în care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îmi etalez suferințele și, ca să le compromit, le convertesc în capricii” (28 iunie 1983 Ă 573). Nu se poate analiză mai exactă a posturii în care se află Cioran. Suferințe etalate pentru a deveni simple capricii, capricii trăite cu toată fervoarea, iată o rețetă menită, de asemenea, să-i întrețină corpul în stare de funcționare. Așadar, alături de înot, de mersul pe bicicletă, ori de medicamentație, gimnastică și celelalte, scrisul și vorbăria. Un mijloc de a abandona angoasa și de a o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de a se întemeia. Cu atât mai mare îi este dezamăgirea când suferința îi este considerată joc și acrobație. În realitate, tocmai pentru că vede peste tot absența unei întemeieri autentice, care să nu fie măcinată de absurd, Cioran acuză cu fervoare impostura din jur. Convingerile, credințele, iluziile altora, pentru că nu le poate el însuși trăi, i se par consecința unei mimări. Cu o ferocitate aproape dementă, acuză lumea de prefăcătorie și de mistificare. Iată: „În toate și în toți simt impostura
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
într-adevăr, la mine îndoiala se extinde, invadează, îmi ocupă spațiul gândirii” (III, 22). În acest context, trebuie amintit Talleyrand, unul dintre modelele pe care Cioran le admiră cu conștiința propriei neputințe, a propriilor limite pe care el cultivă cu fervoare, chiar simulând. Iată-l, deci, pe Talleyrand, „un om consecvent cu sine însuși, care nu credea în nimic și care-a dovedit-o. Întreaga lui carieră: un joc abil printre fanatici sau marionete. A ridicat la rang de artă lipsa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
completează: „sau mai degrabă a unui eretic al scepticismului” (II, 330). De ce eretic al scepticismului? Explicațiile care urmează constituie un portret elocvent al devenirii cioraniene: „Scepticul e un mistic ratat. Naufragiază în îndoială fiindcă s-a încrezut prea tare în fervorile sale, iar când acestea l-au părăsit, nu i-a mai rămas decât să se agațe de o doctrină care le denunță, le contestă valoarea și le reduce la schimbări de umoare, superficiale și lipsite de dimensiune metafizică: capricii sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nostalgia sfințeniei. Pe de altă parte, demonic și cinic, își spune: „În absolut, contează prea puțin dacă ești escroc sau sfânt” (III, 259). Așa se face că, pentru Cioran, religiozitatea are o componentă, dacă nu cumva chiar un fundament demonic. „Fervoare demonică, iată nuanța mea de religiozitate” (I, 58). În alt loc: „Mă aflu aici ca să dau mărturie împotriva universului și împotriva mea. Dar și ca să exult în felul meu” (I, 281). Prin urmare, neputința de a-l întâlni pe Dumnezeu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ales nu sunt ca Vladimir Tismăneanu, fiul Herminei și a lui Leonid Tisminețki, comisari sovietici, membri ai nomenclaturii comuniste și slujbași de frunte ai regimului comunist. Crescut în strada Primăverii ca și alți fii de nomenclaturiști, a studiat marxismul cu fervoare în tinerețe dar a trăit în SUA. Culmea situației este că tocmai el a ajuns să fie șeful comisiei care a studiat comunismul din România. El a elaborat un raport cunoscut de publicul mai larg sub numele de „Raportul Tismăneanu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
până târziu în noapte. Peste ani, am avut bucuria ca, alături de o distribuție excepțională, printre care se numărau Ștefan Iordache, Victor Rebengiuc, George Constantin, Tamara Buciuceanu, Mircea Albulesc, Luminița Gheorghiu, să filmez sub bagheta lui în Înghițitorul de săbii. Datorită fervoarei cu care filma nu mai simțeam frigul, ploaia, nu ne mai păsa de noroiul până la genunchi. Aveam convingerea că fie trecere prin cadru e o nervură esențială a filmului. Îmi pare nespus de rău că nu ne-am întâlnit mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
romanului neomodernist: Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Gabriela Adameșteanu ș.a. - Romanul experienței reprezintă un tip particular de roman modern, înscris în literatura autenticității, care transformă faptul biografic în experiență structurantă a operei și în experiență de cunoaștere, trăită cu fervoare de personajul narator. Literatura autenticității denunță convențiile ficțiunii, apelând la un „pact autobiografic“ transformat în „pact estetic, romanesc“. Astfel, înscris în categoria ficțiunii autobio gra fice, protagonistul este un alterego al scriitorului, căruia acesta îi „împrumută“ propriile experiențe și propria
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]