2,319 matches
-
jocul percepțiilor și tribulațiile născute din teama abia stăpânită a dascălului permit trecerea într-un fantastic apropiat de cel din nuvelele lui I. L. Caragiale. Ieșirea din mister se face însă discursiv, prin explicație logică. Priceput creator de atmosferă în registrul ficțional, B. își încearcă măiestria și în evocarea atmosferei culturale a Parisului. Mai pătruns acum, poate, de rostul artei, el caută din ce în ce mai atent „adevărul etern, ideea, sentimentul profund uman”. SCRIERI: Feciorul și alte nuvele, București, 1910; Le Gigantesque. Roman d’un
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
generată de tubul catodic al televiziunii. Aceste cercetări aduc răspunsuri, fie și parțiale, la trei întrebări fundamentale: 1. Cât de violente sunt conținuturile programelor de televiziune, pe tipuri de canale, pe genuri de programe și emisiuni (de informare - violență „reală”, ficțional și de divertisment - „violență ficțională”) și cum este „contextualizată” și „reprezentată-semnificată” aceasta. 2. Care sunt comportamentele de consum de televiziune ale copiilor și adolescenților (cât se expun aceștia la programele TV, ca frecvență și durată, cum se distribuie audiențele TV
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
televiziunii. Aceste cercetări aduc răspunsuri, fie și parțiale, la trei întrebări fundamentale: 1. Cât de violente sunt conținuturile programelor de televiziune, pe tipuri de canale, pe genuri de programe și emisiuni (de informare - violență „reală”, ficțional și de divertisment - „violență ficțională”) și cum este „contextualizată” și „reprezentată-semnificată” aceasta. 2. Care sunt comportamentele de consum de televiziune ale copiilor și adolescenților (cât se expun aceștia la programele TV, ca frecvență și durată, cum se distribuie audiențele TV pe canale, pe tipuri de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pe baza contextelor de semnificare și situațiilor de comunicare, a mesajelor - semnificații produse ca „acte de comunicare” în acțiune. Printr-o astfel de metodă este pusă în evidență periculozitatea „falselor mesaje” pe care le transmit masiv informațiile ca telejurnalele, programele ficționale (seriale, foiletoane, telefilme, filme de cinema), emisiunile de divertisment, mai ales „jocurile”, multe emisiuni sportive, reality-show-urile și altele. De regulă, astfel de „false mesaje” construite și transmise în diferite forme discursive ale programelor de televiziune și care sunt periculoase prin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a violenței din programul de televiziune într-o perspectivă apropiată darwinismului social. Consecința mai generală a acestei combinații de schemă narativă și de tehnică a filmării constă, în cele din urmă, în a amalgama, până la anulare, elementele specifice tramei narative ficționale și a modurilor în care oamenii își fac dreptate. Violența nu apare doar ca legitimă (în anumite situații ale povestirii), ci chiar ca ceva natural, ceva care ține de firea lucrurilor: logica narativă a acțiunii și interacțiunilor violente se impune
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
e cunoscut, sancțiunile apar doar în 12% dintre cazuri, în 73% dintre cazuri violența nu atrage nici o consecință pentru agresori, în 35% dintre cazuri actele sunt comise cu sânge rece și intenționate, cu premeditare. ● Prezentarea violenței, cel puțin la nivel ficțional, situează canalele TV din țara noastră într-o poziție mai negativă în raport cu cele europene și cele americane. Este relevantă, în acest sens, comparația între programele conținând violență din SUA, Canada, Franța și România, comparație care infirmă o presupoziție curentă: contrar
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ca eroul/falsul erou, agresorul/victima, donatorul/auxiliarul, generosul sau tolerantul, tenebrosul sau killer-ul, arbitrul etc. În prima etapă s-au măsurat indicatorii conținuturilor violente astfel: ● pe cele trei intervale orare menționate; ● pe tipuri și forme de violență „reală” și „ficțională; ● genuri și tipuri de emisiuni (informative, filme de cinema, telefilme și emisiuni de divertisment, seriale, publicitate); ● zilele săptămânii (weekend/restul săptămânii). În a doua etapă s-a făcut o analiză comparativă între cele 12 canale studiate în cele 2 perioade
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în cele 2 perioade. Categorizările și „contextele de semnificare” au fost operaționalizate în 35 de grile de: numărare, înregistrare, contextualizare-evaluare, semnificare, aplicarea signaleticii de avertizare. Un exemplu de grilă de analiză a scenelor din emisiunile de informare și din cele ficționale este tabelul 4. Tabelul 4. Categorii și contexte de semnificare Categorii contextuale de evaluare Tipuri de violență Psihologică, verbală, fizică, socială, economică, sexuală Categorii ale negativității și grade de intensitate Tipul și gravitatea consecințelor asupra victimelor (omucidere, rănire etc.) Nivel
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a situațiilor și diferendelor Televiziunile din România - mari ofertante de conținuturi violente Cum s-a menționat deja, violența este supradimensionată în programele televizate din România, atât în ceea ce privește frecvența, cât și durata scenelor de violență, fie că avem în vedere violența ficțională, fie violența reală. Sunt diferențe între canalele publice (programe cu conținuturi mai puțin violente) și cele private (care exploatează mai amplu dramatizarea și spectacularizarea violenței). Violența televizată este tratată și inclusă în grilele de programare și în conținuturile programelor ca
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și inclusă în grilele de programare și în conținuturile programelor ca mijloc principal pentru captarea și seducerea îndeosebi a publicului adolescentin și a publicului tânăr. Graficul 2. Date sintetice Cum se remarcă, atât ca durată, dar și ca frecvență, violența ficțională a fost mediatizată mai intens decât violența reală. EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 3. Durata violenței reale, pe canale Ca durată, violența reală a fost mediatizată cel mai intens pe canalul ProTV. EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 4. Durata violenței
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a fost mediatizată mai intens decât violența reală. EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 3. Durata violenței reale, pe canale Ca durată, violența reală a fost mediatizată cel mai intens pe canalul ProTV. EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 4. Durata violenței ficționale Ponderea cea mai mare a violenței ficționale ca durată a fost observată pentru canalul Atomic TV. Dacă în cazul violenței ficționale diferența dintre programele difuzate de canalele publice și cele private este net în favoarea primelor, în ceea ce privește violența reală (frecvențe, durate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
reală. EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 3. Durata violenței reale, pe canale Ca durată, violența reală a fost mediatizată cel mai intens pe canalul ProTV. EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 4. Durata violenței ficționale Ponderea cea mai mare a violenței ficționale ca durată a fost observată pentru canalul Atomic TV. Dacă în cazul violenței ficționale diferența dintre programele difuzate de canalele publice și cele private este net în favoarea primelor, în ceea ce privește violența reală (frecvențe, durate, ponderi), televiziunile publice și cele private se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
violența reală a fost mediatizată cel mai intens pe canalul ProTV. EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 4. Durata violenței ficționale Ponderea cea mai mare a violenței ficționale ca durată a fost observată pentru canalul Atomic TV. Dacă în cazul violenței ficționale diferența dintre programele difuzate de canalele publice și cele private este net în favoarea primelor, în ceea ce privește violența reală (frecvențe, durate, ponderi), televiziunile publice și cele private se situează pe poziții foarte apropiate. După indicatorii frecvență și durată a scenelor de violență
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de violență, există totuși diferențieri semnificative între canale. Astfel: Frecvența scenelor de violență reală poziționează canalul Național pe primul loc, dar ca durată se poziționează central; După durata scenelor de violență reală, PROTV se situează pe primul loc; În ceea ce privește violența ficțională, primul rang este deținut de Atomic; PROTV și Antena 1 se află pe primele locuri (1 și 2 ca durate, 2 și 3 ca frecvențe) în ceea ce privește violența reală (un fapt explicativ îl constituie jurnalele de la ora 17); TVR2, Acasă și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fapt explicativ îl constituie jurnalele de la ora 17); TVR2, Acasă și MTV ocupă polul violenței reale reduse; TVR1, B1TV și Prima ocupă poziții centrale după ambii indicatori; TVR2 se menține la polul violenței reduse atât la reală, cât și la ficțională; La capitolul violență ficțională, canalele de divertisment Atomic și MTV, destinate în principal tineretului, dețin o pondere mare de violență sexuală (34,39%, respectiv 22,65%). Studiul din noiembrie 2004 a permis o comparație relevantă între conținuturile violente măsurate în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
jurnalele de la ora 17); TVR2, Acasă și MTV ocupă polul violenței reale reduse; TVR1, B1TV și Prima ocupă poziții centrale după ambii indicatori; TVR2 se menține la polul violenței reduse atât la reală, cât și la ficțională; La capitolul violență ficțională, canalele de divertisment Atomic și MTV, destinate în principal tineretului, dețin o pondere mare de violență sexuală (34,39%, respectiv 22,65%). Studiul din noiembrie 2004 a permis o comparație relevantă între conținuturile violente măsurate în vară și în toamnă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și în toamnă: în luna noiembrie s-a remarcat o tendință de reducere a violenței în programele televiziunilor, comparativ cu luna august 2004. Astfel: violența totală a scăzut cu 35%, din care violența reală a scăzut cu 27%, iar violența ficțională a scăzut cu 43%. Media scenelor de violență per canal a scăzut de la 85 (vara) la 46 (toamna) și la 9 scene în medie pe oră. Acesta poate fi considerat un efect al publicării, mediatizării și dezbaterii rezultatelor primului studiu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și îi determină pe unii dintre ei să creadă că violența face parte din viata obișnuită, că este ceva normal (19%), chiar să o valorizeze uneori. Efectul emisiunilor ce prezintă acte violențe, fie că sunt la știri sau în programe ficționale, este clar perceput de către adulți. O parte a părinților consideră că violența din programele de televiziune este responsabilă de anumite comportamente și atitudini ale copiilor, influențând procesul de socializare a acestora. Aproape o treime dintre părinți consideră că deseori copiii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
aspect cantitativ (numărul și durata scenelor de violență), cât și calitativ (unele acte de violență sunt nejustificate, nu sunt urmate de pedepse sau remușcări și sunt comise de „eroi pozitivi”). EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 1. Violența reală vs. violența ficțională Analiza a urmărit evaluarea violenței reale (la știri, talkshow-uri, transmisiuni sportive etc.) și a violenței din programele ficționale (filme, emisiuni de divertisment, clip-uri muzicale etc.). Atât ca durată, cât și ca frecvență, violența ficțională este mediatizată mai intens decât
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sunt urmate de pedepse sau remușcări și sunt comise de „eroi pozitivi”). EMBED Excel.Sheet.8 Graficul 1. Violența reală vs. violența ficțională Analiza a urmărit evaluarea violenței reale (la știri, talkshow-uri, transmisiuni sportive etc.) și a violenței din programele ficționale (filme, emisiuni de divertisment, clip-uri muzicale etc.). Atât ca durată, cât și ca frecvență, violența ficțională este mediatizată mai intens decât violența reală. În ambele cazuri, violența fizică și verbală predomină în programele televizate, așa cum arată graficele următoare. Violența
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
1. Violența reală vs. violența ficțională Analiza a urmărit evaluarea violenței reale (la știri, talkshow-uri, transmisiuni sportive etc.) și a violenței din programele ficționale (filme, emisiuni de divertisment, clip-uri muzicale etc.). Atât ca durată, cât și ca frecvență, violența ficțională este mediatizată mai intens decât violența reală. În ambele cazuri, violența fizică și verbală predomină în programele televizate, așa cum arată graficele următoare. Violența reală se manifestă, în principal, prin violență fizică (42,89%) și verbală (30,31%). În cazul emisiunilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și scene de violență economică (13,77%). Scenele de violență socială sunt la egalitate cu cele de violență psihologică (aproximativ 7%), iar pe ultimul loc sunt scenele de violență sexuală. Graficul 2. Ponderea tipurilor de violență reală În cazul violenței ficționale, după scenele de violență fizică și verbală care sunt aproape la egalitate (32,5-35%), urmează scenele de violență sexuală (11,46%) și psihologică (11,20%). Cum era de așteptat, producțiile ficționale conțin puține scene de violență socială și economică (aproximativ
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
2. Ponderea tipurilor de violență reală În cazul violenței ficționale, după scenele de violență fizică și verbală care sunt aproape la egalitate (32,5-35%), urmează scenele de violență sexuală (11,46%) și psihologică (11,20%). Cum era de așteptat, producțiile ficționale conțin puține scene de violență socială și economică (aproximativ 4%). Graficul 3. Ponderea tipurilor de violență ficțională Deși violența reală diferă de cea ficțională ca frecvență și durată, prezența actorilor (victimă-agresor) în scenele de violență are aceeași pondere: 52-53% sunt
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care sunt aproape la egalitate (32,5-35%), urmează scenele de violență sexuală (11,46%) și psihologică (11,20%). Cum era de așteptat, producțiile ficționale conțin puține scene de violență socială și economică (aproximativ 4%). Graficul 3. Ponderea tipurilor de violență ficțională Deși violența reală diferă de cea ficțională ca frecvență și durată, prezența actorilor (victimă-agresor) în scenele de violență are aceeași pondere: 52-53% sunt victime și 47-48% sunt agresori. Graficul 4. Victime și agresori ai scenelor de violență reală și funcțională
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
urmează scenele de violență sexuală (11,46%) și psihologică (11,20%). Cum era de așteptat, producțiile ficționale conțin puține scene de violență socială și economică (aproximativ 4%). Graficul 3. Ponderea tipurilor de violență ficțională Deși violența reală diferă de cea ficțională ca frecvență și durată, prezența actorilor (victimă-agresor) în scenele de violență are aceeași pondere: 52-53% sunt victime și 47-48% sunt agresori. Graficul 4. Victime și agresori ai scenelor de violență reală și funcțională Detaliind categoriile de actori, s-a constatat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]