1,216 matches
-
romancieri îndeosebi dorici și ionici. Romanul care se dispensează de acest interval de protecție a ficțiunii este acela corintic, postrealist. Nu e greu de explicat de ce. Nu doar literatura, dar întreaga artă postrealistă, sculptura alegorică, simbolică sau ambientală, pictura non figurativă, muzica dodecafonică sau care nu mai recurge doar la sunete din gamă melodică, spectacolul teatral fără scenă și cortină sau având loc în stradă și în alte spații neconvenționale, toate renunță la a ține realitatea la distanță, preferând, din contra
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria să substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafață perfectă, imaculata și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnică directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul ca tonul, suprafața și tușa își sînt suficiente sieși, plasează această componentă a expoziției
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
compunea după canoanele secolului al XVIII-lea. Ea se revendica din respect față de Antichitate, se lega primordial de cultură și de rigoarea formală absolută. Inspirația? Noțiune deocamdată ambiguă și dubioasă. Invocarea ei directă dovedea mai degrabă lipsă de gust. Principiile figurative și prozodice ale secolului al XVIII-lea nu fuseseră încă puse serios în discuție. Că Asachi a aderat instinctiv la această poetică - o dovedește poezia scrisă de el nu doar în perioada italiană, ci și în deceniile următoare. Acest deschizător
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
abstractă poate fi foarte bine văzută ca o lume a unor realități alternative care îngăduie artistului să caute, în cuvintele lui Klee, „natura naturii”. Viziunea curatorială de la MoMA pare însă să fie una rigidă, simplificatoare, bazată pe interzicerea oricăror elemente figurative. În plus, există inconsistențe. Dacă Miró și Klee sunt excluși pentru „vina” de a nu fi creat o artă abstractă „pură”, atunci de ce fac parte din lista de exponate pânze cubiste târzii de Léger - „Discurile” (1918) - în care recunoști ușor
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
lucrări în care este absentă orice referință la lumea recognoscibilă, el își intitulează lucrări mai târzii „Trafalgar Square” sau „Broadway Boogie Woogie”, aducând cumva în mintea privitorului asociații legate de un loc anume... Léger și Arp revin și ei la figurativ, ultimul chiar la lucrări neo-clasicizante. „Inventând abstractul, 1910-1925” face foarte clar faptul că explozia de imaginație ce caracterizează primii ani ai evoluției artei abstracte a fost cu adevărat un fenomen mondial, cu grupări artistice cu denumiri exotice - futurism, „De Stijl
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
Cojocariu. Vlad Ciobanu realizează o formă preponderent opaca și cu o verticalitate puternică, în care expresivitatea plastică și aspirația spirituală sînt la fel de ferme, iar Cojocariu una a dialogului interior/exterior și a tensiunilor dintre volumul calm și detaliul imprevizibil. De figurativ se apropie Titi Ceară, cu o propunere vag zoomorfa, si Laurențiu Mogosanu cu o structură antropomorfa, ambele în aceeași măsură ironice și grave. O adevarată sinteză a simpozionului, atît prin complexitatea formală cît și prin barocismul imaginației, este lucrarea lui
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât mai tristă, nu-i așa?, cu cât autorul textelor incriminate are o vârstă... Vorba ceea: om bătrân și nu-i e rușine
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât mai tristă, nu-i așa?, cu cât autorul textelor incriminate are o vârstă... Vorba ceea: om bătrân și nu-i e rușine
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
conform propriului site (www.bolborea.ro), a primit în ultimii 20 ani, în București, ca și în întreaga țară, cele mai multe comenzi de stat. De ce, cum etc., nu se știe. Valoarea operei monumentale a lui Ioan Bolborea e contestabilă. Academismul său figurativ și lipsit de originalitate nu justifică „abonarea" artistului la cam tot ce înseamnă monument de for public din România deceniilor din urmă. Și totuși! Magda Cârneci are dreptate să se întrebe de ce atribuirea se face fără consultarea Comisiei Naționale a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
secolului XX, anume opera lui Dmitri Șostakovici, Lady Macbeth din Mzensk. In plus, pe perioade determinate în timp, în ultimii 10 ani, instituția comanda câte o nouă cortină ce este expusă în debutul spectacolului. Cea actuală, decorativă, pictată în stilul figurativ al perioadelor de tinerețe ale lui Picasso, îi aparține plasticianului Franz West. Alte evenimente culturale vieneze?Sunt expozițiile sezoniere. Sunt fabuloase. La Albertina, până în prima decadă a lunii ianuarie, sub genericul " Pictând lumina" poate fi admirată o extinsă, excepțional de
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
de fiecare zi. Lucian Freud, împreună cu prietenul său, dar și cu Frank Auerbach, a susținut revenirea personajelor în compoziție și a revoluționat portretul contemporan, sustrăgându-se oricăror prejudecăți și falsului puritanism, fiind și unul dintre inițiatorii și susținătorii renașterii picturii figurative. Lucian Freud s-a stins din viață în iulie 2011, la vârsta de 88 de ani.
Record: Un triptic, vândut cu 142 milioane de dolari la licitație by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63059_a_64384]
-
care o înconjoară cu vechi fotografii de familie, fragmente de steag american, alte "obiecte" - totul pe un suport vag gri. Fluide, extensibile, fără început și sfârșit, aceste catene reprezintă esența artei lui Jasper Johns ca "zonă cenușie" între abstract și figurativ. Dacă culoarea "neutră" reprezintă o componentă importantă a creației lui Jasper Johns, ea definește opera lui Giorgio Morandi (1860-1964), singularul artist italian căruia Metropolitan-ul i-a dedicat în toamna trecută o de mult meritată retrospectivă. Naturile moarte ale lui
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
să se joace nu-i deprinsă;// În giulgiul zîmbetului meu eu mor;// Și lumea e o groapă mare-acum/ În care inima de doruri arsă/ Se surpă;// La vorba lui dorințe noi/ Și crînceneaprindeau rubine/ În întunericul din noi“. Această profuziune figurativă clarifică mai bine decît orice raportul dintre poetul român și expresionism. Începînd cu primii săi comentatori și terminînd cu studii tardive, atmosfera, filozofia și viziunea lui Philippide au fost apropiate de poezia expresionistă germană; la o lectură fără prejudecăți însă
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
similară. Un mod de expunere, dialogul, este redus la o linie urmată de literele "- rscrbuctmbstlgrzut". Urmuz este imitat în portretistică: "Omul se compune dintr-un stomac și din mai multe accesorii." (Omul) Umorul, speculând ambiguitatea dintre exprimarea proprie și cea figurativă, nu e diferit de al lui Urmuz: "deși preot, când îl trăgeai de manutanța care-i picura pe grumaz, se uita cruciș și începea să behăie pe la subțiori, dar dacă-l mai și scoteai din pepeni, intra numaidecât la loc
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Miza lui nu e retorica, dar intensitatea lirică. Și el știe, în acest univers enorm adus în contextul poeziilor din Craterul Platon, să evite glisarea curentă a altor autori fanteziști, de la cosmic la comic. La câțiva centimetri numai de ridicolul figurativ ce abia așteaptă să apară din "teaca proceselor organice și psihice", Liviu Ioan Stoiciu se repliază brusc și adecvat, schimbând registrul, mutând accentele, trecând de la o gravitate prea marcată, riscantă sub raport artistic, la oralități bine înscenate. Apar frecvent pauze
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice.
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
și Dumnezeu, decât în Omiliile 3 și 4 din Tâlcuirea la Cântarea Cântărilor”<footnote Ibidem, p. 169-170. footnote>. Mireasa este întunecată și frumoasă (μέλαινα καὶ καλή) Odată ce sufletul purificat percepe faptul că, paralel cu povestea literală, se desfășoară o narațiune figurativă (deși la un nivel ascuns, mistic), adevăratul înțeles spiritual se poate releva. Sfântul Grigorie o descrie pe mireasă în Cântarea 1:5 ca pe un dascăl care-și instruiește elevii asupra tainelor lui Dumnezeu. Descrierea pe care ea însăși și-
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
doar cu gustul și dominantă europeană a unei epoci, ci și cu unele din codurile de lectură complicate ale posterității, ceea ce o face interesantă - zice autorul, citînd din Mircea Cărtărescu - chiar și pentru o anumită contemporaneitate. Autorul examinează patru categorii figurative, patru "mari dominante retorice" din textul Istoriei ieroglifice în încercarea de a izola patru din principalele componente ale construcției persuasive urmărite tot timpul în filigranul cercetării sale: figurile inversiunii și ale reversibilității (anastrofa, hiperbatul, chiasmul ș.a., care se pretează adeseori
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
în cenotaf. Parcă anume spre a fractura continuitatea noastră simbolică și a ne dizloca din istorie conștiința de sine, forțele obscure din 89 au asasinat literalmente cele două repere majore ale oricărei existențe culturale: Muzeul și Biblioteca. Altfel spus, memoria figurativă și memoria narativă. Dacă Muzeul a fost recuperat, Biblioteca a murit asemenea străbunicii sale din Alexandria. Și în acest context, expozițiile consacrate în ultimii ani obiectualității Cărții, inclusiv cea recentă, de la Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2, au oferit imaginea
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
reprezintă, în asemenea situații, decât un intermediar, un instrument de încifrare în lexic a momentelor de viață selecționate. Acest concept (sau aconcept) despre poezie ca vehicul între poet și expresie, între impresie și imagine, dă uneori naștere unor grațioase grupaje figurative, stilizate folcloric sau animate alegoric" (Magdalena Popescu). Fiecare volum este prezentat cu o selecție de versuri și cu fragmente semnificative din referințele critice culese din presa literară, astfel că evoluția poetică a lui Emil Giurgiuca (poezie și receptare critică) ni
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
s-o răsfăț la 30 de ani încă mai scot femeia din mânecă fiindcă acum știu ce e viața mea: 70 la sută apă și 30 la sută nevoia de a sufla în urechea Ofeliei o vorbă de duh Realitatea figurativă La lumina acestor pulpe strălucitoare voi coborî să mă reîmpac cu ceea ce am zăvorât în casă și în oraș știu la casa de vizavi câteva ferestre înmuiate în tăcere pe care în noaptea asta vântul le va împături ca pe
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
parte sau alta în funcție de aceste criterii, opacitatea maximă este reprezentată de lucrarea lui Laurențiu Mogoșanu, în vreme ce maximum de transparență și de fragilitate a materiei se regăsește în lucrarea lui Bata Marianov. Judecate din altă perspectivă, aceea a distanței lor față de figurativ, o singură sculptură poate fi luată în calcul, și anume aceea a lui Titi Ceară, care pornește, și de această dată, de la o formă cu o bogată carieră în preocupările sale, și anume de la aceea a lupoaicei, formă pe care
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
sine stătătoare sau un catalog color ritmat de texte lirice perfect autonome. Însă dincolo de autonomia celor două limbaje, dar și dincolo de convergență lor ultima, există ceva imediat care le unește indestructibil: proiectul iconografic. Ambele artiste adopta în reprezentare o convenție figurativa, după cum în aceeași măsură se privesc reciproc, se portretizează recognoscibil sau generic și se scrutează, în același timp, pe ele însele. Se privesc, însă, cu un ochi precaut, care știe să convertească la timp tentația narcisiaca în ironie tandra și
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
de amprenta stilistică. Asemenea lui Vasile Gorduz, un alt strălucit descendent al școlii lui Murnu, Vasile Rizeanu păstrează și astăzi un interes real pentru suprafață, pentru apropierea de volum și de interioritatea formei printr-o irepresibilă bucurie a tactilității. Componenta figurativă a sculpturii sale, în speță portretistica - portretul lui Eminescu, al lui Luchian etc.- păstrează încă vie și proaspătă fragmentarea impresionistă, acea fărîmițare a suprafeței printr-un modelaj nervos și sensibil, dar acest lucru nu se întîmplă nici gratuit și nici
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]