1,924 matches
-
cazul logos-ul heraclitic, cel Unul. Or, sofiștii erau interesați de "ființa" unui lucru, eventual de natura acestuia sau de simpla prezență a lucrului ca obiect pentru cunoștință (obiect "ideal", fără vreo referință), ori de efectivitatea reprezentată de lucrul ca ființare dată după anumite condiții "psihologice" și de certitudinea existenței "subiective" a lucrurilor. Față de această nouă problemă, Platon are poziția pe care o cunoaștem: ființa unui lucru trebuie gândită în "forma" (idea) sau în modelul (eidos) unui multiplu căruia îi aparține
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în cauză separă (și protejează) toate sensurile posibile ale relației susținute de "este" de orice sens de diferență: A este același și în stânga și în dreapta lui "este", așa încât, nu mai poate fi vorba nici despre o identitate ontologică între două "ființări" care, deși se arată, după anumite sensuri, în diferență (subiect și obiect, de exemplu) sunt în mod esențial tot una, nici despre o identitate cognitivă, potrivit căreia avem aceeași situație "formală" ca în cazul identității ontologice, cu diferența că nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
după anumite sensuri, în diferență (subiect și obiect, de exemplu) sunt în mod esențial tot una, nici despre o identitate cognitivă, potrivit căreia avem aceeași situație "formală" ca în cazul identității ontologice, cu diferența că nu mai este vorba despre "ființări", ci despre "poziții" în structura raționamentelor. Mai trebuie spus că, deși rupe procedural sintaxa identității de semantica sa, formula A este A, luată strict formal, s-a instituit deja, ca un veritabil model, în chiar spațiul de valabilitate al adevărului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândire, rostire și făptuire) nu va căpăta forța necesară predeterminării unui drum filosofic diferit de cel judicativ. Înțelegem că discursul de tip ontologic, cel veritabil, are ca "obiect" ființa (veșnic identică sieși) și căile (modalitățile) prin care aceasta "coboară" către ființare. Felul în care Platon a înțeles să poarte acest discurs covârșitor ontologic, dar neadecvat dominației judicativului constitutiv este surprins, de interpreții săi, prin sintagma "stilul aporetic platonician". De asemenea, în același stil aporetic, Unul, adică ceva ce poate fi gândit
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
printr-o descriere suficient întemeiată prin raportare la exigențele predicativității (adică ale judicativului). De aceea putem găsi în filosofia aristotelică temeiurile judicative ale întregii metafizici occidentale, al cărei obiect apare astfel: a) ființa și categoriile ca "determinații" ale ei; b) ființarea prin predicatele ei cele mai generale; iar dintr-o altă perspectivă, libertatea, nemurirea și Dumnezeu. Ceea ce s-a numit "onto-teo-logie", apoi cosmologia, psihologia, teologia "raționale", după criteriul "critic" al lui Kant, sunt, toate, "științe" judicative, căci fiecare are ca scop
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logic, în acest caz) ca unitate este completitudinea proprietăților sale (eidetice), nu identitatea sa cu sine, nici identitatea sa cu Altul, care, deși este diferit, ar putea sta în această relație (de identitate) fără a-și pierde propria "ființă" sau ființarea de sine. Desigur, toate aceste observații sunt lipsite de sens dacă sunt luate fără legătura lor firească și, din perspectiva actuală, necesară, cu adevărul, socotit, judicativ, drept valoare fundamentală pentru cunoaștere și chiar pentru modul uman de a fi. Într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de-a face, însă, cu operații de constituire care nu sunt propriu-zis judicative, dar care sunt judicativizate. Pentru a ne lămuri în această privință, este necesară operarea reducției judicative a dictaturii judicativului, cu scopul de a dezvălui sensurile timporizării oricărei ființări, adică ale oricărei "obiectualizări" judicative. Oricum, poate fi vorba aici nu doar despre o legitimitate neștirbită a operării judicative constând în operarea întemeiată logic a judecății asupra unor "obiecte" care sunt ele însele constituenți judicativi -, ci despre o extindere a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
act datorită structurii judicative originare S P. În privința obiectului, putem spune de la bun început: gândirea are de-a face, în intenționalitatea sa, adică în mod obișnuit, cu "lucrurile" din orizontul experienței (ele însele problematice în privința statutului lor ontic, de simple ființări, și ontologic, de conținuturi formate (așezate în forme) prin preluarea lor de către o facultate, o capacitate, corespunzătoare, de către un "subiect", care le dă "sens" și "ființă"). Dar gândirea are de-a face și cu un alt fel de obiect, care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu se arată ca atare decât unei gândiri care a hotărât să treacă dincolo de "lucruri", dar împreună cu ele, întrebându-se despre temeiul lor unic, așa cum s-a întâmplat în filosofia greacă prearistotelică. Prin urmare, cunoașterea poate avea ca obiect lucrurile (ființările date pentru experiență, puse în sens de către conștiința prelucrătoare), dar și ceea ce corespunde "temeiului" acestora (ceva care nu are condiția de lucru și este așezat în sens într-un mod diferit de către "conștiința constituantă").58 Deschiși astfel către un nou
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva ce corespunde de la bun început unui orizont de sens cu totul diferit de cel care cuprinde "lucrurile"); și, mai departe, că raționamentul sofistic poate să apară îndeosebi atunci când gândirea are ca obiect lucrurile obișnuite, nelămurite în privința temeiului existenței lor (ființările simplu prezente, ustensilele etc., așa cum ele apar în prelucrarea sensibilă, de exemplu, sau în cea "noetică" referitoare la sensurile acestor "lucruri"). Ideea din urmă este o simplă ipoteză, care va primi o anumită atenție atunci când va fi operată reducția judicativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta, gândind pe această cale, putem ajunge "la lucrurile însele", de vreme ce capătă a căpătat deja semnificație tocmai temeiul lor, acel ceva ce le îngăduie să fie? Dar conștiința care preia nimicul, în condiția căruia pare să fi trecut temeiul tuturor ființărilor, nu este ea însăși nimic? Oricum ar sta lucrurile, temele din urmă trebuie asumate, fiindcă ele corespund orizontului filosofic propriu filosofiei (și logicii) aristotelice, precum și filosofiei anterioare momentului aristotelic. Dar această asumare trebuie operată printr-o atitudine non-naturală, evocată de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba, în problema deschisă mai sus, despre operarea prin "schemele" dialectice pe care le "reglează" Aristotel însuși în Topica: ar fi vorba despre o teză privind existența sau nonexistența temeiului ca non-ființare (determinată), despre evaluarea puterii temeiului de a susține ființarea modalizată diferit, suportând, totuși, deasupra sa "genul", despre demersuri "raționale" mai ample, care, deși vor avea ca element al lor structura judicativă originară, se vor constitui prin "multiplicarea" acesteia etc.; toate acestea fiind semne ale prezenței structurii unui demers dialectic
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
materia și forma etc.) sau ființa, pur și simplu, nu se confundă cu "lucrul" prelucrat de facultatea de cunoaștere și devenit obiect al acesteia. Între lucru și ființă există o diferență de nivel, de grad "ontologic": lucrul este de condiția ființării date, pe care experiența o modelează și o transformă în element al ei, în vreme ce ființa este "reprezentată" mai degrabă ca temei al lucrului, ca transcendent cu rosturi întemeietoare față de lucru și cu rosturi unitare față de totalitatea acestora ("lumea"); ea este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea-ce-nu-este reprezintă "faptul", "obiectul", "realul", în vreme ce ființa (cu toate ipostazele sale aristotelice sau înțelesurile sale "categoriale") este nimicul însuși. De aici putem înțelege că ființa nu reprezintă doar ceea-ce-este, că ea are în sine negativul, de vreme ce a fost gândită, în comparație cu ființarea socotită vrednică întruchipare a realului (a ceea ce este), ca nimic. Recuperarea nimicului din ființă este o sarcină a gândirii. Dar prin îndeplinirea ei, gândirea trebuie să iasă din orizontul dictaturii judicativului, de sub dominația regulilor strict formale ale acestuia; așa încât, însăși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formale și generale, și modul silogistic constituit și prin legi locale, particulare, dar dependente de cele generale, se află și "figura silogistică", în care sunt precizate doar pozițiile celor trei termeni ai silogismului: majorul, minorul și mediul. Desigur, sens de "ființare silogistică" are doar modul silogistic; celelalte două structuri logice țin mai degrabă de "obiectul" intențional al actului de a judeca silogistic. Prima operație despre care vorbește Aristotel este, de fapt, stabilirea concluziei, adică relația dintre doi "termeni", fiecare având o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin care timpul apare; e drept, ca formă sau condiție a priori. De aceea, el încă își păstrează la Kant sensul "substanțialist" (în sensul așezării sale pe un anumit suport și al preluării, de la acesta, a unor însușiri proprii unei ființări în orizontul "lumii date") pe care el l-a căpătat și l-a păstrat în istoria filosofiei. De asemenea, rămâne în afara semnificațiilor timpului (configurate cel puțin precomprehensiv, relativ la proiectul critic) o zonă destul de întinsă și foarte importantă a "criticii rațiunii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la dictatura judicativului. Ne vom da seama însă dacă putem vorbi cu temei despre un rol constitutiv al judicativului pentru acest discurs numai în măsura în care ne vom lămuri, în prealabil, asupra sensurilor pe care le pot avea, la Heidegger, Dasein-ul, ființa, ființarea, temeiul, nimicul, adevărul, timpul etc., precum și asupra modalității în care sunt reconstruite aceste "concepte" cu lungă tradiție filosofică și sunt ele angajate într-un anumit tip de constituire fenomenală. Oricum, astfel de concepte ajung să poarte și sensuri propriu-zis non-judicative
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a propriilor sale temeiuri. Partea desfășurată din proiectul heideggerian reprezintă, oricum, o analitică; sensul ei este acela de "ontologie fundamentală", adică, așa cum precizează autorul, de teorie asupra semnificației pre-ontologice a Dasein-ului; iar această semnificație constă în faptul că Dasein-ul este ființarea căreia îi este propriu un act de înțelegere a ființei; de aici decurge "preeminența sa ontică și ontologică". Așadar, ființările de felul lucrului ("ființarea-simplu-prezentă"), de felul ustensilului ("ființarea-la-îndemână") pot fi lămurite în privința ființei lor numai sub condiția lămuririi problemei ființei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică, așa cum precizează autorul, de teorie asupra semnificației pre-ontologice a Dasein-ului; iar această semnificație constă în faptul că Dasein-ul este ființarea căreia îi este propriu un act de înțelegere a ființei; de aici decurge "preeminența sa ontică și ontologică". Așadar, ființările de felul lucrului ("ființarea-simplu-prezentă"), de felul ustensilului ("ființarea-la-îndemână") pot fi lămurite în privința ființei lor numai sub condiția lămuririi problemei ființei ca atare, fapt el însuși condiționat de înțelegerea ființei Dasein-ului, reprezentând o înțelegere de sine a acestuia, atâta vreme cât "chiar noi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevăr, prelucrat "filosofic" -, ci el trebuie scos la iveală, lămurit, înțeles, recunoscut printr-un demers, numit de Heidegger, cum știm, "analitică existențială", demers care are și rostul de a pregăti punerea întrebării despre ființa ca atare (nu despre ființa unei ființări, fie aceasta Dasein-ul). În structura sa, demersul heideggerian este apropiat de cel husserlian; putem recunoaște cele două atitudini, naturală și fenomenologică, despre care vorbește Husserl, în distincția heideggriană dintre ontic și ontologic, dintre ființare și existență, dintre structura existențielă și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca atare (nu despre ființa unei ființări, fie aceasta Dasein-ul). În structura sa, demersul heideggerian este apropiat de cel husserlian; putem recunoaște cele două atitudini, naturală și fenomenologică, despre care vorbește Husserl, în distincția heideggriană dintre ontic și ontologic, dintre ființare și existență, dintre structura existențielă și structura existențială ale Dasein-ului, dintre ființa ca transcendent și "constituția originară de ființă a Dasein-ului". Întregul demers heideggerian se află într-un orizont care este deschis printr-un fel de epoché, de suspendare a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe sine, constituind orice altceva în "lumea" sa. De aici două dificultăți majore în înțelegerea demersului heideggerian: pe de o parte, riscul, niciodată epuizat, de a reveni de la înțelesurile existențial-ontologice la cele ontice, datorită coincidenței nominale a "existențialilor" (conceptele potrivite ființării preeminente ontic-ontologic, Dasein-ul) cu termenii cunoașterii cotidiene și cu aceia ai istoriei filosofiei (ai metafizicii), iar pe de alta, pierderea din atenție a unității structurale a Dasein-ului. Demersul în cauză se constituie el însuși prin atitudine fenomenologică, iar valabilitatea elementelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofiei (ai metafizicii), iar pe de alta, pierderea din atenție a unității structurale a Dasein-ului. Demersul în cauză se constituie el însuși prin atitudine fenomenologică, iar valabilitatea elementelor sale nu se păstrează decât în orizontul de sensuri în care Dasein-ul ființarea căreia îi este constitutivă relația cu ființa ocupă centrul (locul de constituire fenomenală de sine și a lumii). Însuși existențialul de Dasein-ul indică o asemenea reorizontalizare a ființării; de aici necoincidența dintre acesta și om (esența omului, condiția umană, omul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale nu se păstrează decât în orizontul de sensuri în care Dasein-ul ființarea căreia îi este constitutivă relația cu ființa ocupă centrul (locul de constituire fenomenală de sine și a lumii). Însuși existențialul de Dasein-ul indică o asemenea reorizontalizare a ființării; de aici necoincidența dintre acesta și om (esența omului, condiția umană, omul individual sau general etc., cu care lucrează antropologia); și, desigur, greșeala pe care o comit cei care, crezând că interpretează "teoria" lui Heidegger, identifică, totuși, Dasein-ul cu omul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
construcție filosofică, Heidegger se apropie de gânditorii presocratici; dar trebuie să observăm, în lucrarea citată precum și în altele, că nu este vorba despre un gest de consimțire asupra unor gânduri ale anticilor, cât despre așezarea gândului său asupra ființei, ființei ființării și ființării, al căror "sens" constă într-o legătură cu însuși faptul de a fi Dasein, în forma "scoaterii la iveală" a unui temei pe calea "punerii sale în evidență", formă a gândirii proprie filosofiei presocratice, după cum susține filosoful german
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]